1,907 matches
-
păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... Citește mai mult 20- Doi incoruptibiliPrintre vălătucii grei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... XXV. TRANDAFIRUL SIRENEI-12, de Năstase Marin, publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
mai bine. Așadar, cunoști cârciuma lui Baldo? — Mai mult Îți spun: chiar acolo am tras. Ticălosul acela ciung voia să scoată de la mine o avere, ca să-mi dea găzduire, dar m-am dat mare cu numele dumitale, și s-a muiat pe dată. Se pare că ești Într-adevăr cineva, În orașul dumitale. Sau, cel puțin, așa ești la cârciuma lui Baldo, zise Cecco zâmbind răutăcios. Continua să-l măsoare din ochi zeflemitor, ca și când ar fi fost, Într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe chipul său ascuțit. Însă el rămăsese impasibil, susținând privirea celorlalți cu fermitate. — Ei bine, să fie așa cum spui domnia ta. Vorbise cel mai vârstnic. Apăsă inelul cel gros pe care Îl purta pe degetul arătător Într-un tampon de fetru muiat În cerneală și, după o ultimă ezitare, aplică sigiliul. — S-a făcut, se mărgini să adauge trecându-i lista vecinului de la dreapta sa. Rând pe rând, cu repeziciune, ceilalți patru priori repetară acest gest, ca și când ar fi vrut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o dușcă bună. „Iuuhuuhuuuu!” - strigară din urmă cazacii, văzând gestul atamanului, apoi scoaseră și ei ploștile. Era strict oprit să bei în expediție, dar acum bătrânul știa că fiecare din voinicii lui ia pe-ascuns câte-o ploscă și-și moaie gâtlejul ca să-și dea curaj, nu voia să-și întărâte oamenii și-și luase și el una. Fiind ataman, era o rușine să ai o ploscă mai mică decât supușii tăi, așa că-și luase o ploscă mai mare decât toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de nu mai știam pe unde s-o apuc. „Iartă-le, Doamne, că nu știu ce fac”, îmi ziceam în gând bâjbâind după cărare. — Erați mândria noastră, a tuturor - zise cardinalul Damiani. Stâncă de-ați fi fost și tot v-ați fi muiat puțin. însă dumneavoastră nu și nu. Eu, dacă-mi permite-ți, de atunci știam c-o s-ajungeți unde-ați ajuns. — Ei, lasă... - făcu modest Grigorie al XV-lea. — Ba nu, așa e - zise Damiani. Ne însuflețeați pe toți, unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu săpunul e ca lăcusta care s-a pripășit astă vară, cine știe din ce coclauri, tocmai aici la etajul șase, pe raftul bibliotecii mele. E o intruziune, s-ar părea că nu are nici o legătură cu mine țsăpunul se muia de căldură În buzunarul lui Leopold Bloom). Să zicem că sufăr de un fel de cleptomanie culturală și am comis un furt involuntar; dar de ce din toate momelile lui Ulisse eu am pus mîna, cu ochii Închiși, tocmai pe bucata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din pernuțele de catifea albastră te priveau sute de ochi de sticlă, de alamă, de lemn, ochi limpezi, ochi tulburi. „Ei sînt aici cu toții, vin de departe, sînt mai vechi decît noi și ne vor supraviețui“, apoi cu o vată muiată În acid boric spăla fiecare nasture În parte: „să nu li se stingă lumina, spunea, ochii lor, ochii prietenilor, sînt ca niște zero-uri În care obiectele Își pierd dimensiunea păstrînd un singur sens - neantul“. Parcă văd mîna lui Settembrini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
distanțe egale de maluri un strigăt ei trec nu-l aud) O Donna Clara ich hab dich tanzen gesehn țun șir de profiluri efigii ale vîrstelor de bronz de fier de aur le văd cum alunecă-n foc cum se moaie cum Își schimbă trăsăturile ochi alungiți topiți curgînd pe obraji fețe luînd forma sticlei transparente friabile) — S-a spart rîndunica hîc! N-am făcut eu hîc, nu eu priculiciu ținfernale șolduri vîscoase de cauciuc ars mîini Încleștate pe obiecte nesigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă duc să-l chem. — Sărut-mîna, doamnă Oprișan. — Hai noroc, să trăiești! Mă gîndii și io că poate vreți să ciocniți un păhărel cu noi... ia și mata, doamnă Norico, că-i țuică curată, Îți rămîne capul limpede și nu moaie vreju, așa zicea răposatu omu meu. țpe fața lui nu se clintește nici un mușchi. Ochii Îi rămîn absenți să nu fi auzit? hohotul ei de rîs sună stingher și umilit se uită aproape speriată cînd la mine cînd la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-se docil În cîteva cuvinte. Am mai vorbit despre toate astea cu el mai de mult; mi-a spus că Înainte de a scrie adormea, o dată a visat un bărbat de gips și o femeie de gips și dialogul lor se muia lent și-i intra sub unghii. Nici nu știu dacă acest vis are vreo legătură cu ceea ce vreau să demonstrez. Îmi vine greu să selectez pentru că tocmai aceste detalii fulgurante, inconsistente, Îmi par infinit mai revelatoare decît marile evenimente din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
asemenea depărtare? Chipul nu i-l mai văd, vocea nu i-o mai aud. Urcă un munte preocupat și Îndîrjit. E cu spatele la mine. Aprig ca toți tinerii, nu știe că i-am pus În buzunar un săpun parfumat care se moaie la căldura corpului său. Și luptele, brațul care lovește și brațul care se apără. Uneori cruzimea Îl doare mai rău pe cel ce o săvîrșește decît pe cel ce o suportă. CÎte bariere, cîte case cu felinare, cîte cărți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spate. Pe toate! L’inconvénient d’être né, Écartèlement, Précis de decomposition... Sunt geniale! - Știu, spuse Luca, mândru, doar eu le-am scris. - Și-atunci pot să vă sug pula? - Să zicem. Hai, dă-te-n pula mea, trej’ la muie. Luca nu observă însă licărul straniu din ochii bătrânului în timp ce acesta se pleca, umil. Nici șurubelnița pe care-o avea în mâna dreaptă pentru a-i deșuruba pula n-o observă. Pentru că dacă le-ar fi văzut, cu siguranță că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spate, devenind dintr-o dată încordat. Înțelegea perfect ce îi cerea omulețul din fața sa. Ești sigur că asta vrei? întrebă el cu o voce lipsită de inflexiuni. Crezi că e bine? Ce-i cu tine? se arătă mirat Vlad. Te-ai muiat și tu? Știi bine că nu e cazul, spuse Boris cu același glas plat, întreb numai dacă te-ai gândit bine la acest lucru. Vezi altă rezolvare? Poate că ar trebui să ne oprim, așa cum ne cere bătrânul. Ești nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar, cu deosebire, ea se specializase în „tras”mâini și picioare, oase rupte. Ea ne spune că la scrânteală, se „trăgea” mâna, piciorul (se așezau oasele la loc, cap în cap) și se lega cu ceapă pisată, pentru a se muia vâna sărită și pentru a trece durerea. Dacă nu se punea legătura de ceap peste scrântitură, fractură, locul se umfla și vâna se zbârcea dând dureri mari. Dar meșterul-meșter în trasul oaselor era fratele Drițulesei, Gheorghe Drăgan care, de meseria
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
minute s-a întors Stroeve, gâfâind. Pe lângă lucrurile pe care i le sugerasem mai adusese lumânări, niște supă de carne și spirtieră. Era un omuleț foarte practic și fără să piardă o clipă se apucă să-i pregătească niște pâine muiată în lapte, l-am luat temperatura lui Strickland. Avea 40 de grade. În mod evident era foarte bolnav. XXV În scurtă vreme am plecat. Stroeve se ducea acasă la cină și eu mi-am propus să găsesc un doctor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ce este, murmură un glas tremurător. Cel de-al treilea maestru, cel mai vârstnic, se ținuse deoparte până În acel moment, după ce aruncase doar o scurtă privire peste foi. Dante se Întoarse către el. Pe chipul său, alb ca o pânză muiată În leșie, moartea Își Întipărise deja semnul său inconfundabil. Un ochi era orbit de o rană, pe când celălalt abia se mai zărea pe sub pleoapa mijită, acoperit de cataractă. Acum, Însă, părea aprins de un foc nebănuit. - Cu mult... mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
formula păgânilor. Poetul o coti spre malul Arnului, trecând pe lângă atelierele tăbăcarilor. Încerca să se ferească de soarele după-amiezii cu vălul beretei și fluturându-și cu mâna prin fața nasului ca să alunge miasmele ce ieșeau din căzile stăteau pieile unde la muiat. Era un gest inutil, dar continua să Îl repete În mod automat, afundându-se din ce În ce mai mult În valul acela căldicel și cleios care Îneca totul. Cu capul plin de bâzâitul muștelor care infestau Întregul cartier, fără să bage de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
uneori mâinile spre Ceruri ca și cum și-ar fi adus deodată aminte rugăciunea. Deja Destinat nu îl mai vedea. Își strângea notițele în mapă, patru sau cinci foi de hârtie pe care-și redactase rechizitoriul cu scrisul său mic și îngrijit, muiat în cerneală violetă, un pumn de cuvinte alese care cel mai adesea făcuseră asistența să freamăte și pe jurați să cumpănească adânc în răstimpul cât nu dormeau. Erau de ajuns câteva cuvinte pentru a clădi un eșafod în doi timpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de nalbă, iar nebunul scrisese și rescrisese aceste versuri ca pe niște litanii demente care ne dădură tuturora impresia că suntem închiși între paginile uriașe ale unei cărți atroce, și fiecare literă era scrisă cu degetele lui, cu degetele lui muiate în propriul rahat, pe care-l făcuse în fiecare colț al celor trei camere în fiecare zi cât stătuse la noi, probabil după gimnastica lui obișnuită, sau sub bubuiturile înspăimântătoare ale tunurilor, aproape de insuportabilul cântec al păsărilor, de parfumul obscen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Tina tresare curios, buzele i se usucă pe măsură ce secundele trec, rostește apoi încet, doar pentru ea: în Hamlet... — Ei, da, ce te miri așa, îți ziceam că a venit Smoktunovski la cabină și, la sfârșit, m-a îmbrățișat, spunându-mi moi maestrî!!!, maestrul meu, da, atunci am simțit că zbor. M-a văzut Aura Buzescu și a izbucnit: genial, chiar, genial!!! Eram chiar Hamlet! Dacă mă sună acuma Peter Brook și mă întreabă ce mai joc, dacă îmi spune că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de istorie, cu rezultate catastrofale, fiindcă băieții din clasa aceea erau de vârsta lui și aveau să-și strige unii altora propoziții cu subînțeles toată săptămâna care a urmat: — Oo... eu cred, nu-i așa, că rrevoluția omericană a fost moi oles o afacere a clasei mujlocii... sau — Washington descindea dintr-o familie cu sunge ales... ooo, foarte bun, cred eu. Amory a Încercat ingeniozitate să-și răscumpere greșeala, făcând intenționat gafe. Cu doi ani Înainte Începuse compoziția unei Istorii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îți recunosc glasul. - Cum urc acolo? a strigat el de la poalele căpiței, unde ajunsese murat până la piele. Un cap s-a ițit de după margine, dar bezna era atât de groasă, că Amory n-a deslușit decât un smoc de păr muiat de ploaie și doi ochi strălucitori, ca de pisică. - Dă-te Înapoi, ia-ți elan și sări, l-a povățuit vocea, iar eu te prind de mână... Nu, nu de acolo! Din partea cealaltă! El a urmat indicațiile Întocmai și, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]