377 matches
-
numai negativ... Nu simțim ceea ce-i materie, putere, natură, pozitiv - ci numai întrucît *** simțurile noastre reagează asupra lor..., reacțiuni contra influințelor pozitive ale naturei, dreptul - o reacțiune contra nedreptății, binele - o reacțiune contra răului... și sângele rece. Sufletul liniștit și mulțămit are o influință binefăcătoare prin puterea de reacțiune ce o reprezintă față cu puterile lumei... De aceea un rege care poartă cu sânge rece căderea sa e sublim, de aceea martirul * este, de aceea filozoful care se leapădă de toate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
principe, de es., îi procură sinecure, însoțiri bogate, viitor splendid, cu cât e mai departe de singurul om cumsecade din tot neamul cu atâta e mai nobil. Și chiar acel unul - cine știe cum a fost și cărei întîmplări a avut a mulțămi înălțarea sa. Cum zic, ordinea divină este vorba care să facă a părea un lucru deosebit, ales de Dumnezeu (mai aproape de tronul dumneziesc), a părea că sunt ceva ce ei singuri nu cred că sunt. Când am citit istoria acelei
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de însemnînță. Ele ating subiectul, ele ating cu desăvârșire individualitatea, eul subiectului, pe când obiectul ca atare poate să fie ingrat. Un tată are mulțămirea de-a iubi pe copilul său cu toate că copilul e ingrat, un poet sau un pictor sunt mulțămiți de operele lor deși ele, ingrate, nu li aduc neci onoare, neci bani adeseori. În fine gratitudinea implică o datorie din partea obiectului, mulțămirea defel. Mulțămirea e internă, ea e pentru sine însăși - originară, ea este pentru că este. Gratitudinea presupune o
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
grat, venitul frumos și sigur a lucrărei de pământ, implică adeseori în sine nemulțămirea cu starea de agricultor, e o stare grată dar nemulțămitoare, pe când cugetarea cea grea a filozofiei, fără a-ți aduce onoare sau bani, se-ntîmplă să te mulțămească pe deplin cu toată ingratitudinea lucrărei. Mulțumire or nemulțumire sunt fenomene psicologice - grat și ingrat sunt cu desăvârșire etice -. Omul trebuie să fie mulțumit or nemulțumit involuntariu, astfel cum // trebuie să vadă pentru că vede, cum trebuie să fie pentru că este
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
are simțământul esistenței curate. Închipuirile se nasc. Acele puteri stimulatorii nu sunt însă percepțiuni. În predispoziție sunt, însă nu sunt altfel. Raportul între natură și arte în propria fantazie. Este un dar al rațiunei noastre. Dar știința asemenea are să-i mulțămească - numai că ea trebuie să stea sub legile rațiunii, trebuie să se supuie rațiunii. Trebuiește spre a putea căpăta o intuitivă manieră de-a privi lumea. Nu trebuie respinsă fantazia respingîndu-se încercările ei nesuccese. Visul. Fantezia se arată în el
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sinisidis bune îl face a privi cu urâciune nebuniile și deșertăciunile lumei; el n-are poftă de alta, făr' numai la liniștea sufletului, nu se teme nicicacum de nestatornicia norodului, defaimă bogățiile și batjocorește acele mai mari averi ale pământului; mulțămit de cele de față, este cu odihnă pentru cele viitoare; îndestulat cu sine, nu se însărcină cu nime; nu se vede mai mult a intra în supărările nevoii, de-a grăi împotriva cugetelor sale sau a mai suferi vorbe împotrivă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nour și visul unui dormind. [27] Ocazia e iute la fugă și leneșă la întors. [28] Contra orice dușmănie esistă mijloace, contra invidiei nu. [29] Oamenii se-mpart în două: unii caută și nu găsesc, alții găsesc și nu-s mulțămiți. [30] Un om înțelept cunoaște pe un nerod, căci nerod a fost fiecare-n viața-i, dar un nerod nu cunoaște pe-un înțelept, căci n-a fost niciodată înțelept. [31] Hărnicia lumei e un fel de lene, onoarea-i
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cel chior ministru - Când de la el eu leafa-mi cer, El miaună sinistru. Cordial i-am strâns eu laba. Și împăratul milostiv Mi-a dat și de soție, Pe fiica lui cu râs lasciv Și țapănă, nurlie, Pe Tlantaqu-caputli. Am mulțămit c-un umil semn, Drept mantie-o prostire M-am dus l-amanta mea de lemn, În sfânta mănăstire, Într-un cotlon de sobă. {EminescuOpIV 76} Și ah! și dragă-mi mai era! Vorbeam blând cu dânsa, Dară ea nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mea cea castă, de-nteres ne-nfluințată, "Văd în lume și în lucruri numai sâmburul ș-idea; "Prototipu-l văd în toate, și cu-a geniului scîntee "Văd cucoșul lui Mohamet cu-arătare luminată. {EminescuOpIV 225} În sublime revelații a misterului etern, 90"Mulțămesc vestalei groase ce-mi creă această soartă; "Dumnezei or s-ospăteze umbra mea când va fi moartă, "Închin viața-mi cugetărei, - un Pitagoras modern! ". El reintră în chilie, iar puicuța stă pe gânduri, Și mereu prin minte-i îmblă demnitatea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tale gânduri goale... Dar nici nu ești femee... Un demon tu îmi pari, Ce-ascunde foc din Tartar și-o cumplită receală. Făr-nici o armonie e toată viața ta; Tu ești cumplit de bună, cum ești cumplit de rea. Cum mulțămesc eu soartei că am scăpat de tine, Făr-a comite, Doamnă, păcatul moștenit. Azi iarăși mă văd singur și fericit și bine! Azi muza mea mă cată cu ochiul liniștit. Acele nopți turbate de doruri și suspine S-au dus ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
omoară mai bine... și destul De vorbe și de zâmbet să nu mai fiu sătul? 85A mamei amintire eu unu-n stare-am fost Să ți-o sacrific ție și sunt atât de prost Încât tot numai ție viața-ți mulțămesc, În dar parcă mi-ai da-o... și parcă o primesc Ca orbul, ca un câne, căci vezi în stare sunt Pe praful urmei tale cu fruntea la pământ. Și tu? Îmi zâmbești mie, cum altora zâmbești, Cum poate-ai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ochii mei rămân, Ș-alături luna bate trist în geamuri. {EminescuOpIV 381} {EminescuOpIV 382} UN OM DE STAT Wernicke, l697 Un om de stat, ce multe îți promite, Să nu-i arăți, că tu nu-i dai credință, Ci-i mulțămește cu-nchinări smerite. Ca să nu-și dea prea mult silință, Te fă că crezi orice el o să-ți zică. Ajută-l însuți tu, ca să te mință: Destul folos, dacă măcar nu-ți strică. DONEC ERIS FELIX... Ovidius, Tristia, I, 9, 5
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e chipul, Orlogiul în uitare de mult și-a scurs nisipul, Când iată o femeie mai albă ca omătul, Ieșind încet din umbră, o-ntoarce de-a-ndărătul, Privește cum din discul de aur iese fum Și zice rar și rece: "Ești mulțămit acum? Atuncea el tresare și ochii învîrtește. {EminescuOpIV 416} Cum sta-nainte-i naltă, privind o mistuește: "O vino mai aproape, aproape l-al meu piept, "Odor cu păr de aur și ochiul înțelept. "Ca zece morți deodată durerile iubiri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce rupți-s, uriașe stânci de cremeni, Ce păreții și-i ridică îndărătnici, suri asemeni, Vântul care trece-n șuer, noaptea sură și bolnavă, Împle cu sălbătecie arămoasa - acea dumbravă. (300) - Bună vreme, fată mândră de-mpărat, Călin îi zice. - Mulțămim, răspunse dânsa, tinerel flăcău voinice. Ce cați tu? Ce vânt te - aduce? Nu știi că om pământean Nu poate călca pădurea de bărbatul meu avan?... Știu fetiță - mpărătiță, dar nici frică n-am, nici teamă, (305) Că el zmeu e
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu două. Și de-odată peste codri de argint vine în sbor Zmeul falnic, care mișcă cu aripa vârful lor, 400Peste vârfurile - nnalte parcă sborul lui îl simți, Frunzărimea cea mișcată de aripele-i cu zimți. - Bună vreme, smeu de câne - Mulțămesc, Călin Nebun! - Am venit să-ți iau nevasta. - Ba să vezi ce-oi sta să-ți spun: Opt cuptoare mânc de pîne și opt boi și opt antale 405Abia sunt un prânz puternic pentru trupul meu în zale. Și vrei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
glas cu jele, chiar o grădină de glas, Care inima i-o rupe de-așa dor ș-așa năcas. Și cum în palat el intră, pe voinicul vede pare 540Care mînile-și rupsese într-a zmeilor prinsoare. - Bună vreme, măi voinice. - Mulțămim frumos, Căline, Ce-ai pățit tu de picioare, ce rău dete peste tine? Și Călin începe-a-i spune cât pățise pân - acuma. - Hai, ne-om prinde frați de cruce. - Hai, ne-om prinde, spune-mi numa 545A cui ești
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
el s-apucă să adune În basmaua pistruită ca o mână de alune. Iată că ajunși la poartă - auzir-un vuet mare, Chiuiri, halaiu de nuntă, veselii de masă mare. 585Cînd în poartă - văd o babă de-ale noastre. - Bună sară. - Mulțămim voinici din lume. - Ce s-aude-aici afară? - Ia -mpăratul... își mărită fata... - Cine-o ia, mătușă? - De, țiganul, bucătarul, un cioroiu pistrui cu gușă! Cică, bată-l naiba cioară, a ucis doisprece zmei. 590Zise-atunci Călin pe gînduri: - Ia auzi, mătușă hăi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
livezi mărețe puse. Și pe o câmpie goală el văzu de vite-o ciurdă, După ea copil călare c-un ciomag în mână sburdă. Și părea că are șase ai și-ncă ceva mai bine. 650- Bună vreme, măi băiete. - Mulțămim, voinic streine. - Nu-mi știi spune cine șade n-aste rânduri de palat? - Doi voinici ce-au scos odată pe trei fete de-mpărat Din a smeilor prinsoare... - Ș-au luat care pe care? - Mijlociul pe cea mică și cel
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sara; Și iubit să fii de lume, S-ai averi și mare nume, Să te faci chiar Împărat Și să-ți meargă astfel cum e La ficiori din basme dat. 66 {EminescuOpVI 67} {EminescuOpVI 68} {EminescuOpVI 69} Zise-atunci duioasa mamă: Mulțămesc de cîte-ascult, Dară mulți i-or fi de samă Ș-or ave atât de mult. Lui să-i dați ce din mulțime N-a putut să aibă nime, Și nespus și fără rost -, Ș-atunci zâne din nălțime Vă sărut
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i mai verde-n valea voastră: Codrul și poienile, Cosița și genele, Ochii și sprincenile, Că și eu trimite-ți-oi Ce-i mai mândru pe la noi: Coiful nalt cu penele, Ochii și sprincenile, Că eu sunt tot sănătos Și mulțămind lui Hristos, Te sărut, mândră, frumos. 79 La fântână sub răzor Se - ntîlnește dor cu dor, Se sărută până mor; La fântâna lui Novac Se - ntîlnește drag cu drag, Se sărută până zac. 80 - Flori ca și înaltul vad, Mult
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu-s parale-n pungă, Mai bine mai rătungioară Și parale grămăgioară. 218 Frunză verde bărăboi, La moară la Dorohoi Merge - un car cu patru boi, Încărcat cu păpușoi. Dinapoia carului E ciocoiul satului. - Bun ajunsul, măi țărane! - Nu-ți mulțămesc, măi cucoane! - Măi țărane, tu ești beat? - Latri, ciocoi gulerat! 233 {EminescuOpVI 234} Că de - asară n-am mâncat Și tu zici că eu îs beat! Iar ciocoiul satului Cu năravul dracului Pune-o mână pe oblânc Alt-o bagă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a dus în deal la vie, Doar Gheorghieș n-a să vie. Și cu Gheorghe al său iubit Pe-a sa cale s-a-ntîlnit, S-a-ntîlnit și L-a văzut, 266 {EminescuOpVI 267} Dară nu L-a cunoscut. - Bună cale, moș bătrân, - Mulțămesc, voinic străin. - Moșule, te-aș întreba De ceva de m-ai ierta, Să nu-ți fie cu bănat, Unde sună pușca-n sat? - Ia, sună la casa mea Că mărit pe noră-mea. - Moșule, dar cine-o ia? - Feciorul lui
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cu tichie verde-n cap; Iar în fundul tichiei Este - o piatră nestimată, Ce plătește lumea toată, Țarigradul jumătate Și Brașovu - a treia parte. Sus în poarta lui Christos Să fiți, boieri, sănătoși. {EminescuOpVI 302} ORAȚIE DE NUNTĂ - Bună ziua, socri mari. - Mulțămim, băieți plugari. Ce îmblați, ce căutați, Samă cerem să ne dați. - Ce îmblăm, ce căutăm, Samă n-avem să ne dăm. Multe mări am trecut, Multe țări am pe Multe sate Depărtate, Și orașe Drăgălașe, Colindat-am, colindat, Nimeni samă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
așa supărat pin pădure ș-o ajuns la un copac nalt și s-a suit în vârful lui ș-o văzut în depărtare o zare de foc. Scoboară el și se pornește s-ajung-acolo și-ntîlnește un om pe drum. - Bună noapte. - Mulțămesc D-tale. - Da cine ești D-ta? - Eu-s De-cu-sară. CĂLIN - NEBUNUL l-apucă și-l leagă de-un copac cot la cot. Mai merge el o bucată bună și mai întîlnește un om. - Bună noapte. - Mulțămesc D-tale. - Da
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
drum. - Bună noapte. - Mulțămesc D-tale. - Da cine ești D-ta? - Eu-s De-cu-sară. CĂLIN - NEBUNUL l-apucă și-l leagă de-un copac cot la cot. Mai merge el o bucată bună și mai întîlnește un om. - Bună noapte. - Mulțămesc D-tale. - Da cine ești D-ta? - Eu îs Miezu-nopții. Ia și pe-acela și-l leagă iar de-un copac. Mai merge el înainte și mai întîlnește un om. - Bună noapte. - Mulțămesc D-tale. - Da cine ești D-ta
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]