3,219 matches
-
un zmeu. Un Bentley și o Alfa Romeo frânează, făcându-i loc, șoferii acestora înjurându-l cu sârg și întrebându-se ce caută ăsta cu ditamai camionul pe aici. Văd sigla mare a ADP-ului și se resemnează. Virgil rânjește mulțumit: "Bă, baștanilor, aveți voi mașini bengaloase, da' io sunt tăticu' vostru acia!" Stăteam cu Dorinel și cu ceilalți cinci tupilați după o cercevea putrezită, lângă intrarea care ducea la subsol. Nea Vasile tocmai închidea poarta în urma amicului său. Privi după
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Oricum, căldările din zestrea P.S.I.-ului aveau fundul mâncat de rugină și, deși erau numărate la fiecare inventar, nu erau câtuși de puțin utilizabile. După ce umplu bidoanele, Petrică le mirosi pe fiecare în parte. O făcu temeinic și părea destul de mulțumit. Abia după ce le duse frumușel în cămăruța ce slujea drept depozit, își aminti suduind și de cele două sticle de insecticid dosite în spate, după tomberoane. Chiar mă temusem că își va aduce aminte de ele și că le va
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
întreprinsă de portar. Acest fapt îl reconectă la Maya, adică la realitatea concretă și exterioară care nu-i decât un miraj, după cum susțin practicanții yoghini -, umplându-i instantaneu mintea de cele mai variate și relativ vioaie idei. Părintele se arătă mulțumit, deși simți nevoia să facă unele observații pe seama țuțuroiului care curgea cam nu știu cum. Petrică nu se pricepu să-i explice că treaba asta era cauzată de forța Coriolis, legată de rotația pământului și de plasarea șuvoiului de apă în emisfera
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe care o resimțise în urmă cu puțin timp. Dar uite că tot răul fusese spre bine. Era să se întindă el pe aleea din fața bisericii, însă întâmplarea asta îl ajutase să-și amintească de marfa uitată la serviciu. Zâmbi mulțumit și decise că e cazul să se întoarcă și s-o recupereze. Își săltă geanta pe umăr și porni fredonând vesel. Cine ar fi avut curiozitatea să-l asculte ar fi auzit, repetat la nesfârșit, un refren poznaș: "Bebel cel
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o yală și dispăru în toaleta rezervată cadrelor, închizând, tot cu cheia, în urma ei. De fapt, că să păstrez acuratețea descrierii, trebuie spus că era singura toaletă vizibilă. După alte cinci minute, apăru de acolo cu o figură întrucâtva mai mulțumită și se salută cu doi bărbați cu costumașe verzi și bonete așijderea. Tipii tăifăsuiau relaxați cu câte un pahar de plastic în mână. Pe buzunarele de la pieptul fiecăruia scria "Chirurgie I". Curând li se alăturară două fătuci în halate albe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe pacient cu ochii largi deschiși și cam speriat. "Dați-mi voie, vă rog!", îi ceru medicul studentei. Se aplecă și începu să-l studieze minuțios pe nea Vasile, dând la răstimpuri aprobator din cap. La capătul examenului se arătă mulțumit: "E bine, domnule Mirică. E chiar foarte bine. Bravo!" Bolnavul se chinui să zâmbească: "Săru'mîna, domnu' doctor! Mă simt bine, nu mă mai doare nimica. Nimica-nimicuța, să-nlemnesc! Atâta că parcă am osu' ăla dă la nas dân lemn
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tocmai în Bărăgan (nici în direcția aceasta lucrurile nu erau clare, nimeni neștiind niciodată unde anume în Bărăgan au locuit ei câțiva ani), Karin ar fi jurat că nu s-ar fi despărțit de acele obiecte. Așadar, după achiziționarea casei, mulțumiți măcar de priveliștea dinspre strada Avram Iancu, soții Bădulescu trăiseră, într-adevăr, clipe de fericire, deși trebuia să locuiască mai mult la București, până la încetarea celui de-al doilea război mondial. Pe timpul războiului, Karin decisese să se retragă aici, în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să-și stăpânească boala din interior folosindu-și energia incomensurabilă cu care s-au născut. Am simțit nevoia să scriu aceste lucruri, despre noua știință (salutogeneza) pentru că eu am pus-o în practică fără să știu de ea. Sunt deosebit de mulțumită că în sfârșit, medicina începe să revină pe calea cea bună. Păcat că au trebuit mulți ani, multe victime și multă investiție financiară pentru ca în final să se înțeleagă că de noi depinde sănătatea și starea noastră de bine. Dacă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
descoperi adevărul, în modul în care el percepe acest lucru folosindu-și propriul cod mental. Eu mi-am ales un nou drum pe care l-am construit din proprie inițiativă și perfect conștientă că uneori poate fi anevoios, dar sunt mulțumită pentru că l-am creat după dorința mea și cu ajutorul ghidului interior (Dumnezeu). De ‐ 129 ‐ când e lumea și pământul, oamenii și-au pus o dificilă întrebare, care și astăzi crează contradicții și incertitudini. Există Dumnezeu? {i este tema principală pentru
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Și câte mai știe să facă tocmai cu mâinile lui: o casă întreagă, bricolaj și meserii de tot felul... îl reaud, la telefon, în ziua când împlinește 70 de ani. Tot energic, tot pe vorbă delicată, sperând la proiecte inteligente, mulțumit că ne-am amintit prilejul. Cum să-l uităm? (Cotidianul, 13 ianuarie 1977) P. S.: O fotografie care a apărut în presa noastră în ziua de 2 octombrie mi s-a părut, mie și unui număr considerabil de cititori nedumeriți, o
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
o șterg cu furie/iar în dosul petei apare un mic diavol într-un/as de treflă cu un lanț de aur pe burtă/Cu ajutorul trusturilor chimice se ucide diavolul/și în dosul lui apare stăpânul trusturilor chimice./ Toată lumea e mulțumită și nu mai șterge nimic./ Peste o săptămână chipul diavolului astupă iar pe proprietarul trustului/și peste o săptămână pata se face la loc. și se reîncepe./ Cu singura precizare că eu am devenit conștient de afacerea asta"(Casa). După cum
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
respirație cade pe o tobă electronică/vom începe poate pentru ultima dată să ne recalculăm noțiunea de libertate." Nici holocaustul nu e trecut la index fără o binevenită admonestare ebraică: "Salivăm de bucuria acestei date fasciste: 22,/suntem atât de mulțumiți încât ne-am lăsat femeile să se plimbe singure/și ne-am bătut bine copiii/și am forțat porțile maternităților/ca să plastifiem capetele noilor născuți/după forma sfântă a patriei./ Cântecele s-au ritmat până s-au aliniat metalele sub
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
lot de pui congelați, Smith, care lucra oficial la serviciul de manutanță, se bucura, crezînd că acesta reprezintă confirmarea faptului că ultimul său raport ajunsese la destinație. Probabil că și colonelul Pruritanal credea ceva asemănător. În orice caz, erau amîndoi mulțumiți că puii continuau să sosească, iar trupele staționate pe insulă aveau cu ce se hrăni. Trebuie totuși menționat că soldaților nu prea le plăcea carnea acestor pui și de aceea Smith Îi revindea printr-un intermediar comercianților de pe insulă, ca să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
abia atunci cît era de obosit și de stresat, după orele petrecute toată după-amiaza la depozitul de cherestea, și socoti că un mic răgaz și o mică votcă i s-ar fi potrivit de minune, i-ar fi ordonat ideile. Mulțumit că, pînă la urmă, hoinăreala lui fără scop ajunsese la un final convenabil, căci găsise totuși ceva, dădu să intre, Însă avu o primă surpriză: barul era cu intrare plătită și bine păzită de un vlăjgan roland cu jumătate de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
A fost un om deosebit. Dumnezeu să o ierte! Era Însă clar că nu mai știa cum să continue. Ca să cîștige timp, zise numai: da, da... Totuși, cei care Îl ascultau priveau În tăcere sicriul cu trupul Agnetei și păreau mulțumiți. Căci trupul Agnetei urma să fie Învelit În țărînă, dar sufletului nu i se poate Întîmpla așa ceva - după cum Îi asigurase pastorul. A fost totuși o Înmormîntare frumoasă; s-ar putea spune chiar, reușită. Femeile au plîns pe săturate. După aceea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
unei fete goale. Spunea că așa au stabilit recent oamenii de știință norvegieni. Norvegienii sunt oameni serioși, nu puteau să mintă! — Nu cumva ziaristul care a scris articolul era și el norvegian? — La asta nu m-am gîndit, mărturisi Pablo, mulțumit totuși că reușise să-i dezlege limba lui Michel și să-i cîștige cît de cît bunăvoința. Era un bun prilej să-l Întrebe ceva despre o cunoștință comună sau să-i dezvăluie anumite lucruri interesante din viața lui, care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ca motorul Încă rece al mașinii să se Înece și să se oprească. N-a durat decît cîteva secunde pînă cînd cel care ne făcuse semn a deschis portiera și s-a așezat pe bancheta din spate a mașinii. Oftînd mulțumit, și-a pus deoparte sacoșa de plastic pe care o ducea În mînă și a vorbit. — Mergeți la Moinești? Bună dimineața - na, că am și uitat să vă spun! Domnule, dar ce vreme!... Păi, de-aia e toamnă, nu? Ca să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
alei se topise, mai persista numai În locurile cu iarbă. Era momentul să-i spun lui Pablo că nu credeam nimic din toate bazaconiile pe care mi le Înșirase. Din fericire, am preferat să tac. Nici el nu părea prea mulțumit de ce ieșise. Tăceam și tăceam unul Împotriva celuilalt, ca și cum ne am fi certat. Apoi, cînd am ajuns aproape de capătul aleii și urma să o luăm la stînga, către Palatul Elisabeta, el s-a oprit, a rămas cîțiva pași În urma mea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
secundele sau minutele acelea să fi fost adăugate timpului de undeva din afara lui... La urmă, ea s-a lăsat lin Înapoi pe bancă, reluîndu-și poziția de mai Înainte, iar cățelul i-a sărit În brațe dînd din coadă, bucuros și mulțumit că o regăsise. CÎnd Pablo s-a Întors din nou cu fața spre mine, privirile ni s-au Întîlnit pentru o clipă, dar nici atunci nu am vorbit, nu am comentat În vreun fel cele Întîmplate. Ne-am reluat mersul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
La asta îl ajută și fizicul atletic, bine proporționat, fibrat, mușchiulos. — Asta explică de ce face totul pe cont propriu, zice Gulie, urmărind prelata fleșcăită a cortului căzînd la pămînt eliberată din ultima ancoră, și figura lui Roja ieșind la iveală mulțumită, scăpată de încă o grijă, în mijlocul întunericului. Pînă acum n-am mai spus-o nimănui, mărturisește Bătrînul uitîndu-se și mai insistent în ochii Poștașului. Poți fi convins că aici se află cheia întregii tărășenii, escrocheria tuturor sistemelor din lume. Singura
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mustață. gîndindu-se că printr-o femeie se ajunge întotdeauna cel mai ușor la sufletul unui bărbat. Și fiecare în parte știe de existența celorlalte? întreabă Curistul. Păi cum să nu? zice Gulie, și toate sînt cum nu se poate mai mulțumite că își dispută supremația asupra lui. Le programează, le dă întîlniri la ore tîrzii, le expediază anonime porcoase, le face declarații de dragoste false, le ține lecții extraordinare despre semnificația magică a cifrei trei, despre faptul că toată viața noastră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vedere, află că și așa ne-am expus prea mult. — Și pentru ce pînă la urmă? îi ține Părințelul isonul. — Nu la fel de bine puteam să stau acasă și să belesc ochii la televizor? continuă Curistul. — De ce n-am fi oare mulțumiți cu ce am făcut pînă acum? mai întreabă Părințelul. — Iertați-mă, dar la întrebările astea mi se pare că știți foarte bine răspunsurile, le-o întoarce Roja, dacă n-ar fi fost așa, nu ne-am fi aflat cu toții împreună
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am revenit, fără prea multe explicații, la vechea noastră înțelegere. El era prudent, plin de tact și de regret, eu eram morocănos, ironic, pus pe cârtit. Și amândoi ne-am declarat mulțumiți să lăsăm lucrurile exact la fel. Mai puțin mulțumit am fost de telefonul primit de la Rosemary care se instalase din nou la Londra și era nerăbdătoare să înceapă să-mi reorganizeze viața. Am simțit că n-aș putea suporta prezența lui Rosemary și vioiciunea ei de vrăbiuță băgăcioasă. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
uimire și refuz categoric, m-am uitat la fața ei: devenise dintr-odată însăși masca brăzdată de riduri a durerii. Vestea o afecta pe Antonia. — Ei, poate că așa e mai bine, am spus. Cred că ar trebui să fii mulțumită. Asta îmi scoate ispita din cale. Antonia trase adânc aer în piept, ca și cum s-ar fi pregătit să scoată o exclamație. Dar nu spuse nimic. Întoarse capul într-o parte și pentru o clipă am crezut că va izbucni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
separat de celălalt. Desigur, aveam propriile mele teorii despre asta, dar În acea fază a visului În care mă aflam, am priceput cu un fel de nebunie lucidă că era mai bine să fi moștenit mai puțin decât prea mult. Mulțumit, m-am gândit la Winkler care era cel mai bun din clasă. Fiind de viță „nobilă“, familia lui avea chiar un tablou de Polster În camera de zi. Winkler, moștenise de la tatăl său ochii de pește, picioare scurte ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]