632 matches
-
puțin esența ființei umane care se regăsește dincolo de ființa sa proprie, În relația cu Celălalt*. Este o eroare ontologică să căutăm specificul profund al ființării noastre ca om În Însăși natura omului. Biologic, fiziologic, ca manifestarea a viului, alături de infinita multiplicitate a formelor de existență a vieții, desigur că esența ființei naturale om se găsește În ea Însăși - ca expresie a identității sale absolute care o face să fie ceea ce ea este și o deosebește de alte ființe de alt fel
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
încă de la momentul predării ștafetei de către mileniul trecut că "lumea suferă de boli pe care știința economică nu știe încă să le vindece, ceea ce nu o împiedică să apară drept cea mai solid structurată dintre toate științele sociale, eficace prin multiplicitatea aplicațiilor sale pentru domeniile circumscrise, dominatoare și expansioniste"4, dar afectată de necontenitele repuneri în cauză și de chiar aceste ambiții mereu reînnoite și reafirmate. Fiecare etapă a gîndirii umane se naște întotdeauna din doi părinți: din istoria trecută a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
par să configureze noul spațiu psiho-literar al scriitorilor-călători. Bernard Michon și Michel Koebel remarcau că "identitatea conferită unui loc este fondată și pe proprietățile obiective, care le dublează pe cele subiective și simbo lice." Identitatea individuală trece prin gestionarea acestei multiplicități de apartenențe, iar tensiunile și contradicțiile care pot rezulta de aici îl conduc pe individ către alegeri mai mult sau mai puțin complexe, către "bricolarea" unei identități. Agota Kristof își construiește un univers pentru a travesti realitatea cea a războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
clară și nocivă a unei critici teoretice de anvergură, care să permită cernerea unei producții agresive și eterogene; incredibil, îndeosebi, venind din partea unui grup care predică abandonul romanescului psihologic și al manierismelor culturale în beneficiul trăirii personale, pledînd pentru o "multiplicitate a textelor" și identităților! Cu alte cuvinte, paradigma lipsei de model permisivitate discutabilă în abstract, dar lăudabilă în ceea ce privește acceptarea programatică a totalei libertăți creatoare. Și atunci, cu atît mai surprinzătoare ne apare dezavuarea flagrantă a fostului maestru și acolit de către
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se mai înțelege prin istorie?" (de altfel, una dintre diferențele clasice dintre postmoderni și antipostmoderni este chiar interpretarea divergentă în ceea ce privește istoria). Pentru John H. Arnold 11, orice încercare de a descrie modalitățile prin care istoria "răspunde" postmodernismului se lovește de multiplicitatea "istoriilor" ("histories") care se impun a fi discutate, pentru că "nefericitul termen postmodernism" strânge laolaltă teorii critice disparate, ce sunt incluse în tradiții conceptuale foarte diferite. Astfel, în viziunea sa, istoricii par a se fi dispus în trei grupuri: cei pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a fi o personalitate unitară ce se ghidează după valori ca unicitatea, permanența, în timp ce creatorul contemporan vede identitatea de sine ca pe o iluzie și tocmai de aceea își îndreaptă atenția asupra aparențelor superficiale, alegându-și drept puncte de reper multiplicitatea, efemeritatea și anonimatul. O societate bazată pe bucuria clipei, templul eului, al corpului și confortului se etichetează, în viziunea lui Gilles Lipovetsky, ca un "nou Ierusalim" al timpurilor postmoderne. Această trăire intensă a prezentului cere o expresie imediată și în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
devenind ea însăși un soi de fundal incert al operelor postmoderne. După cum amintește Hassan, ironia a fost numită de către Kenneth Burke perspectivism, iar Alain Wilde consideră că specia postmodernă a ironiei este "ironia suspensivă", care impune o viziune radicală a multiplicității, contingenței și chiar a absurdului. Ironia postmodernă nu mai mediază între o realitate actuală și o esență sau un ideal ce trebuie atins, ci pune între paranteze căile de trecere, lăsând lucrurile într-o stare de suspensie și de cele mai multe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poate de aceea apetitul pentru delimitări conceptuale este oarecum mai restrâns, concepte precum cele enunțate (scriitură, text, discurs) fiind utilizate aproape sinonimic, sau diferențiate în funcție de context. Perspectiva discursului văzut în context social, ca instrument în acțiune, este mult uzitată în multiplicitatea abordărilor contemporane (discursul feminist, colonialist etc.). 3.2.3. Perspective ale scriiturii 3.2.3.1. Scriitură textuală și scriitură non-textuală Ideile scriitorilor tel-quel-iști, asociate unui accentuat spirit de frondă moștenit de la suprarealiști, s-au manifestat de preferință în revista
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este miza acestei dezbateri, ce face acesta?, cui se adresează și cum?329. Întreaga secțiune care se încheie acum a încercat să dea contur unui fenomen plural, aflat în mișcare și pentru care contradicția pare a fi o trăsătură internă. Multiplicitatea abordărilor pe care le-a demonstrat orice încercare teoretică legată de clarificarea trăsăturilor sale a contribuit la alegerea unei "definiții" operaționale care este pe deplin potrivită scopurilor acestei lucrări. Accentul pus pe discursivitate și pe metoda retorică a fost un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
transformării acestor discursuri în unele asemănătoare celor deconstruite, crearea altor concepte tari, în pofida dorinței de a le anihila, sau probabilitatea de a se ajunge la un fel de cod general prin care lucrările postmoderne să fie lecturate (împotriva dezideratului de multiplicitate a lecturii și interpretării) implică eforturi considerabile din partea scriitorilor postmoderni. Dacă acest conflict este resimțit și în opera lui Jean Baudrillard, detectarea strategiilor de rezolvare sau a compromisurilor discursive va constitui un alt punct de cercetare în partea a doua
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
etc. În dezvoltarea acestei teorii, cât și în aceea a rizomului, Deleuze și Guattari procedează convergent cu efortul lui Derrida de a interpreta filosofia occidentală în termenii logicii binare și de a o deconstrui prin pluralizare, diseminare, valorizarea diferenței, a multiplicității și a negării fundamentelor. Se poate adăuga acestui demers de subminare a schemelor conceptuale binare și de destabilizare discursivă și strategia seducției, teoretizată de Baudrillard, care obține efecte similare în planul discursului. Micropoliticile dorinței deconstruiesc cuplurile opozitive clasice, iar acest
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
perspectiva lui Baudrillard, seducția ca și deconstrucție nu este văzută ca o distrugere a oricărui sens, ci ca o desfacere (diseminare) ce procedează prin eliminarea atentă a forței semnificației. Deconstructivistul practică un gen de hărțuire textuală care încearcă să demaște multiplicitatea sensurilor ce subzistă aparentei unități a textului. Prin intermediul proiectului său deconstructivist, Derrida se situează împotriva structurii ca închidere, centralitate, prezență plină. În concepția sa, a deconstrui înseamnă a trata ideile nu ca pe niște entități definitive care conțin adevăruri, ci
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
depind și de alte decizii politice, cum ar fi cele legate de regimul ratelor de schimb sau cele de politică industri ală . O altă problemă de complexitate în abordarea ra țio nalistă a interesului de grup ține de ambiguitatea sau multiplicitate a c onflictelor de interese ale grupurilor respective. Este cunoscut, de asemen ea, faptul că interesele se pot scinda la nivel social sau sectorial. Conform modelului standard, în eco nomiile dezvoltate, capitalul ca factor prepond ere nt este cel care
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
marxistă a fenomenului social. În al treilea rând, scrieri precum Berliner Kronik (1932), în care tema me moriei și a experienței per sonale devin predominante. Das Passagen Werk, neîncheiată și publicată postum, formează o categorie aparte, prin complexitatea analizei și multiplicitatea planurilor care o compun. Povestea experienței urbane, pe care o încerc aici, impune o limitare a demersului: voi vorbi aici despre Berlin. Interesant este însă faptul că scrierile „teoretice“ privind experiența urbană sunt de fapt relatarea întâlnirii cu un alt
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
anterior, Über Sprache überhaupt und über die Sprache des Menschen (1916). Doar câteva dintre paragrafele textului din urmă vor fi luate în considerare, cele aflate în legă tură directă cu tematica traducerii. Condiția primordială a traducerii este, în mod evident, multiplicitatea limbilor. Benjamin se oprește, spre sfârșitul eseului despre limbă, la „originea“ teologică a acestei multiplicități. Este vorba de „cădere“, ca urmare a încălcării poruncii divine. Episodul turnului Babel este doar o consecință a acestei căderi. Deja în căderea adamică se
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
textului din urmă vor fi luate în considerare, cele aflate în legă tură directă cu tematica traducerii. Condiția primordială a traducerii este, în mod evident, multiplicitatea limbilor. Benjamin se oprește, spre sfârșitul eseului despre limbă, la „originea“ teologică a acestei multiplicități. Este vorba de „cădere“, ca urmare a încălcării poruncii divine. Episodul turnului Babel este doar o consecință a acestei căderi. Deja în căderea adamică se găsesc germenii situației ulterioare a limbii: anume, faptul că, spre deosebire de cunoașterea paradiziacă a creației prin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
binelui și a răului, o scoate în afara regimului numelui primordial. Judecata (Urteil ) este cea care devine, pentru cele create, actul primordial, nu actul numirii. Abstracțiunea, oglindire nominală a vidului judecății, transformarea cuvintelor în simple mijloace ale comunicării și, în fine, multiplicitatea limbilor sunt deduse de Benjamin din faptul căderii. Multiplicitatea limbilor, generată de lipsa de imediatitate a relației nume-lucru, este însă și semnul divinului în chiar faptul „căderii“: aceasta deoarece ea face posibilă traducerea, ca dinamism al lumii, orientată spre recuperarea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
primordial. Judecata (Urteil ) este cea care devine, pentru cele create, actul primordial, nu actul numirii. Abstracțiunea, oglindire nominală a vidului judecății, transformarea cuvintelor în simple mijloace ale comunicării și, în fine, multiplicitatea limbilor sunt deduse de Benjamin din faptul căderii. Multiplicitatea limbilor, generată de lipsa de imediatitate a relației nume-lucru, este însă și semnul divinului în chiar faptul „căderii“: aceasta deoarece ea face posibilă traducerea, ca dinamism al lumii, orientată spre recuperarea stării paradiziace, în acest loc înțeleasă ca mesianism al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
posibilitatea de a-și comunica, lingvistic, esența: „Weil sie stumm ist, trauert die Natur.“ Limba acestei naturi căzute odată cu omul se vă dește a fi, în mod esențial, alegorică, după cum arătase deja Benjamin în eseul despre drama barocă. În plus, multiplicitatea limbilor nu mai reprezintă o multiplicitate abstractă, neutră, ci o ordine a intensității magice, a apropierii de Cuvânt sau, altfel spus, a persistenței structurale a numelui adamic: „Die Unterschiede der Sprachen sind solche von Medien, die sich gleichsam nach ihrer
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
esența: „Weil sie stumm ist, trauert die Natur.“ Limba acestei naturi căzute odată cu omul se vă dește a fi, în mod esențial, alegorică, după cum arătase deja Benjamin în eseul despre drama barocă. În plus, multiplicitatea limbilor nu mai reprezintă o multiplicitate abstractă, neutră, ci o ordine a intensității magice, a apropierii de Cuvânt sau, altfel spus, a persistenței structurale a numelui adamic: „Die Unterschiede der Sprachen sind solche von Medien, die sich gleichsam nach ihrer Dichte, also graduell, unterscheiden; und das
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ale kantianis mului, religia și filologia. Traducerea capătă, în acest fel, un rol esențial: ea face, de fapt, legătura dintre limbile „mai înalte“ și cele „inferioare“, fixând, în acestea din urmă, amprenta originii lor divine. Din punctul de vedere al multiplicității limbilor, traducerea ocupă astfel locul descrierii filozofice, despre care vorbește Benjamin în prologul epistemo critic. Traducătorul, voi încerca să arăt, îndeplinește funcția unui salvator al cuvântului și, corelativ, a unui mijloc de oglindire a chipului melancolic al lumii. Die Aufgabe
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
rol „politic“, într-un sens similar celui despre care a fost vorba mai sus, în această carte: escapadele nocturne în care îi angajează pe cei trei crai sunt o tăietură transversală prin lumea me tro polei și o celebrare a multiplicității, a diferenței care afec tează decisiv instituirea unor fizionomii, clase sau tipuri umane rei ficate. Duplicitatea lui Pașadia este un exemplu care ilustrează această tensiune a universului metropolei. Împrietenirea acestuia cu Pantazi („mi se părea că acel prânz însemna sărbătorirea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a prefacerilor care s-a metamorfozat de două ori în mod cu totul uluitor de la căderea Imperiului Roman încoace, prima dată în secolul XV-XVI, iar a doua oară, exact la mijlocul secolului XX. Europa nu are unitate decît în și prin multiplicitatea sa. Interacțiunile dintre popoare, culturi, clase, state sînt cele care au țesut o unitate, ea însăși multilaterală și contradictorie. Europa modernă s-a autoconstituit într-un haos procreator în care s-au împreunat puteri ale ordinii, dezordinii și organizării. Pînă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și antagonismelor dintre statele-națiune se va răspîndi și impune noțiunea de Europă. Iată-ne în chiar miezul dificultății de a gîndi Europa în momentul în care sîntem obișnuiți cu modul clasic de gîndire, unde ideea de unitate diluează ideea de multiplicitate și de metamorfoză, unde ideea de diversitate are drept rezultat un catalog de elemente juxtapuse. Dificultatea de a gîndi Europa este întîi de toate dificultatea de a gîndi unicul în interiorul multiplului, multiplul în interiorul unicului: unitas multiplex. Este în același timp
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ci un proces de organizare / dezorganizare în care ordinea și dezordinea lucrează împreună. Micro-fizica și cosmofizica ne fac să atingem limitele rațiunii umane. Începem astăzi să privim aventura Rațiunii europene din perspectiva ambivalențelor și a complexității sale și să pătrundem multiplicitatea eterogenă și uneori contradictorie a semnificațiilor cuprinse în cuvîntul Rațiune. Astfel, putem înțelege că raționalitatea se opune raționalizării, cu toate că ambele provin din aceeași sursă. Am văzut cum mitul și religia s-au insinuat ca niște paraziți, sfîrșind uneori prin a
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]