331 matches
-
UE în interiorul NATO, și succesiunea operațiunilor sub comandă UE și sub comandă NATO (Hyde-Price, 2001, p. 198). Neorealiștii ar putea pe bună dreptate să aprecieze că aceste dificultăți diplomatice reflectă tensiuni emergente în diplomația germană, precum și apariția unei structuri internaționale multipolare, în care America și principalii ei aliați europeni urmăresc obiective conflictuale. Din această perspectivă, Germania se folosește de cooperarea europeană în domeniul apărării pentru a-și urmări interesele în mod separat de cadrul atlantic, precum și ca vehicul diplomatic cu care
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pus accent pe realizarea unei înțelegeri negociate, iar în timpul conflictului a menținut legături diplomatice apropiate cu Rusia (Hyde-Price, 2001, pp. 158-159). Din nou, neorealiștii ar putea interpreta acest fapt ca reflectând slăbirea legăturilor atlantice ale Germaniei și apariția unei constelații multipolare de interese în ordinea de securitate europeană. Interpretării neorealiste îi putem supune și aspecte ale diplomației economice a Germaniei începând cu 1989. Rolul Germaniei în cadrul GATT până la mijlocul anilor 1990 a dezvăluit tensiuni între obligațiile față de Franța, ca partener cheie
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a Războiului Rece va duce la reaprinderea rivalităților de securitate indigene în Asia de Est, și le va alimenta tot mai mult pe cele dintre Japonia și China. În ansamblu, Japonia va ajunge să-și joace rolul într-o ordine multipolară mai conflictuală în Asia de Est și în sistemul internațional. La sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 se presupunea, în general, că Japonia dobândise capacitatea de a deveni un concurent geopolitic real pentru SUA (Buzan, 1988, p. 558; Waltz
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Est]" (Buzan și Segal, 1994, p. 6; vezi și Dibb, 1995, p. 26). Tow face o legătură între aceasta și faptul că "analiștii chinezi au concluzionat că tiparul bipolar inițial [al politicii de securitate globale] este înlocuit de un tipar multipolar" în care China joacă un rol mai influent (Tow, 1994, p. 146; vezi și Jisi, 1997, p. 14). Întrucât acest tipar datează din timpul rupturii chino-sovietice din anii 1970, neorealiștii pot să afirme că el s-a menținut și a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pot fi, de asemenea, explicate din perspectivă neorealistă. Odată cu dispariția amenințării sovietice, relațiile chino-rusești s-au ameliorat foarte mult în câteva domenii (Goo, 1993, p. 293; Garver, 1998, pp. 119-129). Destinderea chino-rusă poate fi privită în termenii efectelor unei structuri multipolare emergente, "în care un bloc ruso-chinez "continental" balansează un bloc americano-japonez "maritim"" (Garver, 1998, p. 131; vezi și Bilveer, 1998). Relațiile Chinei cu state din Asia de Sud vin în sprijinul enunțurilor neorealiste. Relațiile chino-indiene s-au dezghețat la începutul anilor 1990
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Totuși, tiparul general al activității instituționalizate care a apărut nu se potrivește în totalitate cu predicțiile neorealiste și instituționaliste. În această dezbatere, neorealiștii au prezis discontinuitatea unor cadre multilaterale esențiale, și interpretează semnele discontinuității ca favorizând apariția unei structuri internaționale multipolare conflictuale. Instituționaliștii au răspuns la afirmațiile neorealiste anticipând continuitatea structurii postbelice a aranjamentelor multilaterale dintre principalele puteri. Vor apărea schimbări, dar acestea vor avea un caracter gradual. Asia de Est este un caz dificil pentru predicțiile instituționaliste, în lipsa unor tipare
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în fiecare dintre cazurile examinate, perioada 1989-1991 le-a cristalizat crizele de tranziție a identității. Bineînțeles că discontinuitățile cauzate de aceste presiuni ar putea fi interpretate ca reflectând predicțiile neorealiste. Din această perspectivă, presiunile reflectă tendințe latente către o ordine multipolară mai conflictuală, în care statele de rangul doi adoptă o orientare mai asertivă decât s-a întâmplat în perioada analizată. Totuși, în fiecare dintre cele trei cazuri pare mai probabil ca tendințele să reflecte, de fapt, nevoia ca aceste țări
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Civilian Power?" în S. Harnisch și H.W. Maull (coord.) Germany as a Civilian Power: The Foreign Policy of the Berlin Republic, Manchester University Press, Manchester, pp. 26-48. Friedberg, A.L. (1994) "Ripe for Rivalry: Prospects for Peace in a Multipolar Asia", International Security 18, 5-33. Friedberg, A.L. (2000) "Will Europe's Past be Asia's Future?", Survival 42, 147-160. Friedman, E. (1997) "The Challenge of a Rising China: Another Germany?" în R.J. Lieber (coord.) Eagle Adrift? American Foreign Policy
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
arena internațională la fel cum în politica internă, un anumit tip de sistem de partide (definit prin numărul de partide relevante) va condiționa acțiunea unui partid politic oarecare. În domeniul internațional, distincția importantă este aceea între sisteme bipolare și sisteme multipolare (Waltz consideră că sistemele unipolare nu reprezintă decât faze tranzitorii, iar logica lor se aseamănă, într-o anumită măsură, cu cea a sistemelor multipolare). Astfel definită, structura permite conceptualizarea politicii internaționale: deși își mențin autonomia, statele ocupă poziții specificabile unele
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
unui partid politic oarecare. În domeniul internațional, distincția importantă este aceea între sisteme bipolare și sisteme multipolare (Waltz consideră că sistemele unipolare nu reprezintă decât faze tranzitorii, iar logica lor se aseamănă, într-o anumită măsură, cu cea a sistemelor multipolare). Astfel definită, structura permite conceptualizarea politicii internaționale: deși își mențin autonomia, statele ocupă poziții specificabile unele în raport cu celelalte, iar interacțiunile lor pot fi teoretizate. Conceptul de structură permite diferențierea între schimbările la nivel de unitate și cele la nivel de
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
statele amenințate au graniță comună, respectiv sunt despărțiți de ape sugerează că statele vor alege să contrabalanseze în primul caz și să paseze responsabilitatea în al doilea. Cuplând cele două seturi (structură și geografie), Mearsheimer concluzionează că, în cazul sistemelor multipolare echilibrate, cu precădere când statul amenințat este protejat de întinderi de apă, strategia cea mai avantajoasă ar fi pasarea responsabilității. Pe de altă parte, când sistemul este multipolar dezechilibrat, în special când există vecinătate pe uscat, realismul ofensiv prescrie contrabalansarea
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
cele două seturi (structură și geografie), Mearsheimer concluzionează că, în cazul sistemelor multipolare echilibrate, cu precădere când statul amenințat este protejat de întinderi de apă, strategia cea mai avantajoasă ar fi pasarea responsabilității. Pe de altă parte, când sistemul este multipolar dezechilibrat, în special când există vecinătate pe uscat, realismul ofensiv prescrie contrabalansarea. Pasarea responsabilității este atrăgătoare mai ales în sistemele multipolare, unde se poate găsi o mare putere care să accepte responsabilitatea înfruntării agresorului. O astfel de confruntare i-ar
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
de întinderi de apă, strategia cea mai avantajoasă ar fi pasarea responsabilității. Pe de altă parte, când sistemul este multipolar dezechilibrat, în special când există vecinătate pe uscat, realismul ofensiv prescrie contrabalansarea. Pasarea responsabilității este atrăgătoare mai ales în sistemele multipolare, unde se poate găsi o mare putere care să accepte responsabilitatea înfruntării agresorului. O astfel de confruntare i-ar putea uza pe ambii combatanți, astfel că statul poate câștiga putere relativă în raport cu ei. În fine, statul poate recurge la această
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
strategie perdantă pe termen lung: statul care o aplică poate obține câștiguri absolute, însă va suferi de regulă pierderi relative față de statul agresor. Mearsheimer oferă, în fine, și o teorie structurală a incidenței războiului între marile puteri, argumentând că sistemele multipolare sunt mai instabile deci mai predispuse la război decât cele bipolare. Războiul este mai frecvent în sistemele multipolare din trei motive. În primul rând, numărul mai mare de actori importanți sporește oportunitățile de război, prin aceea că apar mult mai
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
pierderi relative față de statul agresor. Mearsheimer oferă, în fine, și o teorie structurală a incidenței războiului între marile puteri, argumentând că sistemele multipolare sunt mai instabile deci mai predispuse la război decât cele bipolare. Războiul este mai frecvent în sistemele multipolare din trei motive. În primul rând, numărul mai mare de actori importanți sporește oportunitățile de război, prin aceea că apar mult mai multe situații de conflict. În al doilea rând, asimetriile de putere sunt mai răspândite în sistemele multipolare decât
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
sistemele multipolare din trei motive. În primul rând, numărul mai mare de actori importanți sporește oportunitățile de război, prin aceea că apar mult mai multe situații de conflict. În al doilea rând, asimetriile de putere sunt mai răspândite în sistemele multipolare decât în cele bipolare. Deși statele ar putea recurge mai ușor la măsuri de contrabalansare, opțiunea larg răspândită în favoarea pasării responsabilității face dificilă prevenirea războiului. În fine, în sistemele multipolare crește riscul erorilor de calcul în privința puterii relative, dar și
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
doilea rând, asimetriile de putere sunt mai răspândite în sistemele multipolare decât în cele bipolare. Deși statele ar putea recurge mai ușor la măsuri de contrabalansare, opțiunea larg răspândită în favoarea pasării responsabilității face dificilă prevenirea războiului. În fine, în sistemele multipolare crește riscul erorilor de calcul în privința puterii relative, dar și a hotărârii cu care statele își urmăresc interesele. Multipolarismul neechilibrat este mai predispus la război decât cel echilibrat, pe două considerente: tentația hegemonului potențial de a forța obținerea hegemoniei regionale
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
potențial hegemon, sistemul internațional și subsistemul de relații internaționale al statului român a suferit o serie de schimbări la care România a răspuns formulând o nouă strategie de securitate. Subsistemul de relații internaționale din centrul și sud-estul Europei era unul multipolar: cu Germaniaxe "Germania" nazistă, Italia, Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Franțaxe "Franța" ca mari puteri și cu un potențial hegemon - Al treilea Reich. Decizia de intrare În război (1941) s-a manifestat ca o decizie de aliniere, date fiind noile coordonate
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
este folosit în ultimii ani cu rezultate încurajatoare și este indicat în special la bolnavii cu risc chirurgical (patologie asociată gravă, stare generală alterată etc).Metodele de ablație endoscopică a epiteliului Barrett includ coagularea în plasmă de argon, crioterapie, electrocoagularea multipolară, mucosectomia. O nouă metodă endoscopică, mai agresivă, este mucosectomia, indicată la bolnavii cu displazie de grad înalt care refuză sau prezintă contraindicații la tratament chirurgical . Supravegherea endoscopică a E.B. Scopul supravegherii endoscopice a E.B. este detectarea displaziei și diagnosticul cancerului
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
vorba de literatură, apare undeva și deza partenența, deteritorializarea. Spațiul imaginar, indisociabil de uto pia francofonă, devine o realitate, iar granița dintre interior și exte rior e și ea repusă în discuție de aceste literaturi care ne descriu o lume multipolară, o lume a Net-ului, unde fiecare poate aspira să devină un centru de emitere a unui mesaj și să intre în contact cu oricine vorbește franceza, de oriunde ar fi. Iată, poate, o șansă nesperată, căci franceza e una
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
modelele stabilesc o relație între o anumită distribuție a puterii (polarizare) și stabilitatea sistemului internațional. Cel din urmă termen a fost folosit în două accepțiuni diferite. În timp ce Kaplan este mai preocupat de stabilitatea siste-mului ca atare, fie el bipolar sau multipolar, în dezbaterile asupra polarității stabilitatea era adesea înțeleasă în sensul de conflict redus sau chiar pace2. Pornind de la asumpțiile dilemei securității, analiștii au stabilit pentru început diverse modele de comportament, în funcție de diferitele constelații ale puterii. De pildă, într-o lume
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și econo-mică a potențialilor aliați. În plus, Statele Unite puteau încerca să sustragă aceste țări influenței sovietice exploatînd dezbinările din interiorul socialismului, precum și naționalismul antisovietic. În a doua etapă, Statele Unite trebuiau să încerce să creeze o balanță a puterii stabilă și multipolară. Era nevoie de aliați în perspectiva unei confruntări de lungă durată: Nu este deloc înțelept din partea noastră să perseverăm în încercarea de a face față singuri, sau aproape singuri, expansiunii sovietice. Este imperios necesar pentru noi să restabilim cît de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de distribuirea banilor. De aici înainte, legînd ajutorul de colaborarea politică, Kennan a încercat să inițieze un proces de coordonare între țările Europei. Aceasta era în conformitate cu strategia sa de a realiza o eventuală împărțire a sarcinilor în condițiile viitorului echilibru multipolar al puterii din Europa. Cu alte cuvinte, ca răspuns la amenințarea sovietică - mai degrabă politică decît militară - planul Marshall încerca să ajute la refacerea economiei și să susțină încrederea de sine. Cu totul altfel concepută decît planul Marshall a fost
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
o nouă lume a bipolarității, era mult mai dificil să-ți păstrezi calmul cînd puterea se deplasa sau era percepută ca depla-sîndu-se: fiecare cîștig al sovieticilor putea fi interpretat ca o pierdere pentru occidentali. Kennan dorea să construiască un sistem multipolar, care să asigure o mai bună împărțire a sarcinilor și mai multă flexibilitate. Problema era că, pînă cînd se va fi realizat acest lucru, îngrădirea trebuia să funcționeze. Oriunde s-ar fi prăbușit dominoul, Statele Unite se vedeau singure în repararea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
forță umană pentru propria apărare." (Nixon, citat de Gaddis 1982: 298) În afară de abordarea mai chibzuită a angajamentelor SUA, destinderea implica o diplomație mai flexibilă, care încerca să depășească costisitoarea luptă de sumă zero cu blocul comunist "unit", în favoarea unui sistem multipolar mai ușor de gestionat. Distingînd cel puțin parțial între o amenințare sovietică determinată și amenințarea comunistă universală, Statele Unite au reușit să folosească URSS și China una împotriva celeilalte. Cu alte cuvinte, devenea posibil să faci o înțelegere cu comuniștii, împotriva
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]