1,239 matches
-
pus Jana paie pe foc. Mâncăm ceva ca oamenii, ne distrăm un pic... Da’ tu nu mai poți, prăpădenia pământului ce ești! Mie să-mi dai banii și pe ziua asta, că oricum mi-ai stricat-o... - Băi! F...ă muma-n cur de țigănci! Eu dau ordine pe aici, nu voi. Gata cu... - Ba s-o f...i pe mă-ta, bă! Om fi noi din neam de țigani, dar suntem mai curate ca tine, ordinarule! a izbucnit Angelica, aruncând
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
Din fericire un epigramist în plină maturitate a talentului său, Sorin Olariu se afla intre noi la Michigan, continuând să privească atent realitățile din România, interesat nu doar de promovarea propriei creații, ci și a confraților de gen din țara mumă. Așa se face că a întocmit și publicat în colaborare cu alți iubitori ai genului o antologie de catrene și epigrame, De la Agonie la Ext(H)az, Editura EDO, Buc., 2012. Așa cum notează prefațatorul volumului, George Corbu, datorită internetului și
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
că prind viață. Numai că nu știau cu cine au de-a face! Nici un oltean nu se pierde cu firea atunci când vine vorba să se dea mare. Prin urmare, Verdunel făcu o față de a toate cunoscător, gândi simplu, futu-vă, muma-n cur dă hahalere, și își scoase telefonul inteligent, acela mult mai inteligent decât însăși inventatorii lui, o sculă care, precum bine știm, poate să te salveze la o adică din orice nevoie atunci când te afli în pană de inspirație
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
Dar cinstite magistre în ce limbă ați vorbit pe timpul consultului, că mi se părea cunoscută? - În elina veche preastrălucite rege, limba lui Asclepios, cel de la care ni se trage toată știința, răspunse ceremonios Verdunel dar de gândit, gândi: futu-vă muma-n cur de poponari, păi, vă puneți voi cu oltenii, bă!? - Răsplătiți deci pe acest vrednic doctor, trimis mie de Preasfântul Părinte, cu o haină mai veche d-a mea, că-l văd cam tremurând de frig, apoi dați-i
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
până și în cel de Buzău. Îi ignor, mai ales că am argumentele de partea mea, domnul din Buzău nu pirotehnie, ci gastronomie, trimitea în valiză. "Mai exact, sarmale. Sunt puse în sus niște borcane cu sarmale, le-a făcut mumă-sa. Și-s cu foaie de varză d-asta, de Buzău, cu suc, cum îi plac lui. De aia, să nu urcați valiza culcată, că o să vă treziți că începe să picure din ea!". Două ore, plus sau minus 10-15
România, un curcubeu ținut în cușcă () [Corola-blog/BlogPost/338253_a_339582]
-
șchiopata o oaie mușcată de șarpe. - Mânce-te brușu pe tinie, ce soarte-ai mai avut!... Vorbea, înlăcrimata, cu oaia. - Acu, de la ahasta, nu te mai pot scăpa... - Neața bună! am salutat-o, înduioșat. - Neața! Amaru iei, c-o fatat-o mumă-sa-n sterpe și hasta noapte, pe mumă-sa, o și loat-o ursu! Am țânut-o toată saptamâna-n straița, și-i dăm să sugă apă cu zahăr și cu dulceața dint-on colț de cârpa. Ș-acu iau ce-i sosi! Când
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
brușu pe tinie, ce soarte-ai mai avut!... Vorbea, înlăcrimata, cu oaia. - Acu, de la ahasta, nu te mai pot scăpa... - Neața bună! am salutat-o, înduioșat. - Neața! Amaru iei, c-o fatat-o mumă-sa-n sterpe și hasta noapte, pe mumă-sa, o și loat-o ursu! Am țânut-o toată saptamâna-n straița, și-i dăm să sugă apă cu zahăr și cu dulceața dint-on colț de cârpa. Ș-acu iau ce-i sosi! Când mi-o pușcat Doaga pe Murăș în Arsuri
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
-ntreba: - Ori cari viniț cu minie-n Arsuri? Copilului care eram nu îi suna a întrebare. Arsurile erau echivalentul Celuilalt Tărâm, unde nu eram eu vrednic s-ajung. Acolo, urșii veneau ziua-n amiaza mare la oi, lupii bântuiau întunericul, Muma Pădurii păzea vacile Tușii. „Odată, stam sângură la oi, ne-a povestit... N-aveam numa on cânie, batrân ș-ahăla, ș-o vinit on urs. Am ieșât ieu în calea lui, nu l-am lasat în oi. Să ridicasă în pticioare
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
o credeam pe Tușa o muiere năzdrăvană din altă lume, din acele Arsuri din care cobora arar, să vadă ce năcaz mai e pe la noi. De fapt, nu cobora. Spunea: „Am tunat din Arsuri”, și-atunci mă gândeam imediat la Muma Zmeilor, cum cobora ea duduind, cu o falcă-n cer și una-n pământ. Probabil că așa coborau toate muierile de acolo... Din bezna grajdului, Tușii îi răzbătea doar glasul: - Te-o fi trimes mămică-ta după ceva? Oți fi
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
coșul ăsta și am mutat-o în podul grajdului, pe o grindă, acoperind-o cu nutreț, cu gândul că o să-i găsesc un loc mai bun. Dar, între timp, m-au arestat pentru pistol, pe care mult timp îl ținuse muma sub vatra țestului, dar la Ropotin a făcut alt țest și s-a gândit să umble și la vatră, să-i schimbe niște cărămizi. Unde să-l pună!? Unde să-l pună!? Sub gâsca care clocea în tinda magaziei. -Că
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
simți gustul mraniței. Bătrânu-l cunoștea bine. Odată deschisă portiță, nimeni nu-i putea sta-n cale. De minute bune țopăia fericit în jurul ugerului. Laptele cald îl infierbânta. Când lichidul spumos întârzia să apără lovea năprasnic cu țeasta. Izbită în plin, mumă-sa întorcea capul apostrofându-l cu-n geamăt scurt și adânc. Lui nici că-i păsa. Coada-i, săltată, dansa voioasă în aer exprimând mulțumire. Cu pas hotărât moșul se apropie de el. C-o mână, îl apucă de cureaua
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
laud că am scris 300 de pagini despre cuvîntul Unu. De fapt mă laud că numai despre ce înseamnă cuvîntul Unu în limba română se pot scrie 300 de pagini... Orice român se poate lăuda cu această ispravă a graiului mumă-sa! Dacă aș fi scris un text cu titlul Unu în limba franceză , terminam ce aveam de spus după 5-6 pagini!... Iar în această carte de lingvistică, am un capitol despre un sculptor, numit Brâncuși... Obsesia lui Unu, specifică mentalității
O întâlnire cu Brâncuși povestită de Petre Țuțea () [Corola-blog/BlogPost/340038_a_341367]
-
Mihai Eminescu, și un Nicolae Labiș, și un Ioanid Romanescu... a știut s-o facă! Da, uite, dinspre colnicul care duce spre locul supliciului (dar și al demnității) a/celor Dumnezei cu pestelcă și cu opinci și cu sapă, apare Muma Pădurii, vai de zdrențele și de sufletul ei, cu câte un băț de sprijin în fiecare mână! Abia mai suflă și abia mai merge! Și ne oprim față în față! Doamne, ce fel plânge Muma Pădurii! Plânge și-mi spune
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
opinci și cu sapă, apare Muma Pădurii, vai de zdrențele și de sufletul ei, cu câte un băț de sprijin în fiecare mână! Abia mai suflă și abia mai merge! Și ne oprim față în față! Doamne, ce fel plânge Muma Pădurii! Plânge și-mi spune că, de când s-a tăiat pădurea, să ascunsă prin râpi și prin podurile oamenilor care mai au oleacă de Dumnezeu! Cică au venit niște gealați și au vrut s-o prindă și s-o ducă
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
iscălit ștatul cu venitul minim garantat, o șapcă de șmecher cu cozoroc la spate și un tricou cu fotografia „demnitarului” care a chelit munții și a tulit-o ungurește, să se ascundă în canalizarea unde Attila era amiral, cică!... Sărmana Mumă! Nici nu știu cu ce s-o ajut! Se uită la mine cu doi ochi verzi-amărui înlăcrimați! Și-mi șoptește ceva devastator: “Vezi că mai la deal, dincolo de țâhla asta, exact pe marginea tarlalei cu păpușoi, te așteaptă mama ta
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
buna noastră mamă!” A venit apoi la Sfatul țării. Ce s-a întâmplat nu se știe, dar a devenit președintele Sfatului țării și, împreună cu Mitropolitul Iurie, la 27 martie 1918, spontan, s-a votat unirea necondiționată a Basarabiei cu patria mumă, România. De fapt, nu a fost unire, ci reunire, pentru că Basarabia făcea parte integrantă din Moldova. Apoi Vlad Inculeț a venit la București ca ministru al Basarabiei în guvernul Brătianu și în guvernul Averescu; a fost apoi ministru de Interne
Despre secretele Basarabiei… cu Şerban Milcoveanu () [Corola-blog/BlogPost/340022_a_341351]
-
doare dorul de casă Visez că stau cu poetul la masa Deodată nu mai vreau să mor Visez că sunt copil și dorm lângă izvor. Eminescu pentru sufletul meu, Eminescu pentru limba română, Eminescu pentru cântecul meu, Eminescu pentru patria muma. Deodată sunt o floare albastră Plop fără soț, luceafăr rătăcit Doi ochi desenați pe fereastră Deodată sunt un tei îndrăgostit. Și parcă văd în carte o filă albă O mană din cer desenează pe ea O linie șerpuita, drumul spre
EMINESCU, PENTRU INIMA MEA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340091_a_341420]
-
liric al ciclului „Vară de noiembrie” din anii ultimi ai creației. Dacă la o primă impresie, poetul pare că s-a dăruit cu totul senzațiilor puternice declanșate de fiorul iubirii unei adolescențe mature, subtilitatea metaforei trimite și aici la stratul mumelor, la energiile primare, la forțele elementare precum apa, în primul „Vară lângă râu” (1958, p. 124); focul, ca în „Cântecul focului” ori în poemul „M-am oprit lângă tine”: „M-am oprit lângă tine/ descoperind că părul tău e o
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
115). Nu lipsește nici Pământul cu energiile sale sublimate. El apare implicat subtil în forța destinului, precum în „Descântec”: „Ne răsfețe ale sorții/ și-ale filei două fețe// Ale sorții și-ale filei: focul zilei, roua nopții./ În tipare de la mume,/ scriu în rune dulci-amare// despre tine și otravă,/ despre slavă și albine”. Sub vraja feminității fascinante femeia prelungește tinerețea, amână „marea trecere” în ritmurile bătăilor inimii” (“Andante”), poetul antrenând-o în jocul spiritual al sublimării trăirilor în cuvântul mântuirilor („Poezia
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază. Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface, Și în sine împăcată stăpânea eterna pace!... Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!... Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăpânul fără margini peste marginile lumii... De-atunci negura eternă se desface în fășii, De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii... De atunci și până
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
că ar fi făcut comerț cu vite, o alta, spaniolă, cu giuvaericale. Știa turca și greaca. Avea un scris frumos, energic, iscalitura sa se recunoștea fără greutate. Mama voievodului a fost Teodora Cantacuzino , care avea rădăcini grecești. Radu Popescu susținea: muma-sa au fost de la Oraș dela Floci, care fiind văduvă și frumoasă și nemerind un gelep, om mare și bogat den Poarta Împărătească și care în casa ei zăbovindu-se câtăva vreme... La vârsta de 26 ani Mihai s-a
NE-AM UITAT EROII ACESTEI GLII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340716_a_342045]
-
că n-am mai fi mers cătă casă! Ne-ntorcem amândouă de la Bordeie, satul de dincolo de pădure, unde bună-sa ave o soră și, din cân' în cân', îi duceu una-alta, c-o rămas sângură pă lume. O lăsat-o mumă-sa cu mine, c-am avut și eu de mers la o muiere, tăt acolό. Altfel, n-ar fi pășit Ana sângură de-acasă! În sâmbăta aia era sărbătόrea Sfântului Petru și-n sat nu lucra nime'. Cânta din tătă
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
trecută sărbătoarea lor, tăt măi erau bune de leac. O cules un braț, ca și ‘nainte cu vro' câteva zile, cân' și-o pus câteva sub pernă, să-și viseză mirele. N-o visat numa' o bulbόnă mare și pe mumă-sa care să perde în apele tulburi. Mai mult de-asta o vrut a mere sângură la Bordeie, că acolo, într-o casă măi mult huruită decât în piciόre, știe Ana pă mamă Fiica, și muierea aia îi pute tălmăci
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
ai să te măriți după un om ‘nalt și bogat.Să faci cunună de sânzâiene, s-o dai pe apă, când te-ntorci acasă, ducă-se răul di la casa vόstă! Și babii, adu-i colac cu măr ... Cum știe mumă-ta să-l facă, nu-l face nime'... Și măi adu-mi o țâră de lut răzuit din patru colțuri de vatră din casă di la voi și nouă lumini de ceară. Ț-oi descânta de năroc și de deochi
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
ochii negri-negri, parcă-i ardeu în cap, nu alta, aș fi putut jura că-i știma apelor, ori una din ăli frumoase. Și frumόsă era, vede și ie bine în oglinda apii și-n ochii ficiorilor, duminica la joc. Da' mumă-sa era tăt cu ochii după ie și de multe ori o zis că, acu', dacă are fată de măritat, n-o da-o orișicui! Frumoasă îi, harnică îi, are și ceva zestre... Și-o pus cununa de sânzâiene pă
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]