1,225 matches
-
din întunericul adânc cu care o acoperise barbaria“33. Patronajul domniei asupra multor realizări culturale din epocă reiese destul de limpede din predoslovii și, în general, din tipăriturile apărute în cele trei țări. Astfel, Vasile Lupu este, ca și contemporanul său muntean, Matei Basarab, „prea luminat și cinstit milostiv“. De asemenea, versurile la stemă, o caracteristică a tuturor scrierilor timpului, sunt adresate celor doi voievozi ai epocii. În aceeași ordine de idei se înscrie și aprecierea gestului făcut de domnul Moldovei de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
XVII, în AIIAI, XXIII/1, 1986, p. 255-262. Până la descrierea făcută acestui hrisov s-au scris multe studii și cărți despre hrisoavele cu ornamente și miniaturi emise de cancelaria Țării Românești 10, dintre care trei cu tablouri votive ale domnilor munteni: unul de la Radu vodă Mihnea și alte două de la Matei vodă Basarab. Într-una dintre aceste lucrări, observându-se lipsa acestui fel de hrisoave în Moldova, s-a spus: „cancelaria Moldovei e și în această privință mai puțin înnoitoare. Sub
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
puțin înnoitoare. Sub înrâuriri primite de dincoace de Milcov s-a statornicit în actele moldovenești, pentru aproape două veacuri, semnul crucii sub formă de prapor. Invocația simbolică, într-o atitudine hieratică, ține tovărășie inițialei...“11, iar monograma lipsește. Primul hrisov muntean, din această mică serie, cel din 10 iulie 1614 prin care Radu Mihnea întărește mănăstirii Dealul stăpânirea peste un mare număr de sate, fiind scris și miniat de un cărturar grec, cronicar, miniaturist și egumen al mănăstirii Dealul, Matei al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de obicei autori antici). Dacă Iordache Golescu este într-adevăr autorul acestui dicționar, el dovedește o vastă cultură greacă și un spirit pe măsură. Amănunte în Mircea Seche, op. cit., p. 59 și, în general, despre activitatea de traducător a boierului muntean în Iordache Golescu, Scrieri alese, ediție și comentarii de Mihai Moraru, tabel bibliografic și repere critice de Coman Lupu, București, Cartea Românească, 1990. Al doilea dicționar de mari dimensiuni și totodată de o valoare majoră este cel redactat de Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
zvonurile se acumulează frenetic, atât cu privire la situația din țară, cât și despre evenimentele, oricât de neînsemnate, din Fanar. În Țara Românească, dezastrul economic silește populația la emigrare în masă: „oamenii așteaptă numai să se topească zăpada ca să fugă“14. Boierii munteni apelează la domnul Moldovei, căruia îi trimit scrisorile lor pe o cale ocolită, prin Transilvania 15. Legăturile de interese și de ambiții sunt elastice, viața • Idem, Le degré d’influence des Grecs des Principautés Roumaines dans la vie politique de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au fost practic întrerupte niciodată. Chiar în timpul conflictelor militare, care, de atâtea ori, s-au desfășurat pe teritoriul țărilor române, a existat întotdeauna tendința, mai mult sau mai puțin populară, de a se alătura taberei antiotomane 49. În 1774, boierii munteni își asumau responsabilitatea de a fi intrat în luptă „pentru slobozenie și ortodoxie, cele două mai scumpe lucruri din viața omului“50. Generația următoare se mobilizează în 1802, cerând protecția în 1796 la Paris, unde îl întâlnise pe ?orai. A
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
théâtre de Molière à Dubrovnik au XVIIIe siècle, in „Annales de l’Institut Français de Zagreb“, 2e série, 22-23, 1970-1971, p. 85-87. • Mieczyslaw Klimowicz, Le théâtre en Pologne, în „Dix-huitième siècle“, 13, 1981, p. 389-399. • Andrei Pippidi, Lecturile unui boier muntean acum un veac: Ioan Manu, în „Revista de istorie și teorie literară“, 20, 1, 1971; Arhivele Naționale Iași, fondul Spiridonie, LXVII/48: în O altă distincție empirică se referă la aspectele de viață cotidiană care, într-o vreme în care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în ciuda concurenței tot mai mari exercitate de Brăila - în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Și în acest oraș, unde întâlnim un spor demografic considerabil al evreilor, datorat atât fenomenului migratoriu, • D. P. Marțian, „Analele economice pentru cunoștiința părței muntene din România“, anul III, Nr. 5-8, Trim. I-IV, 1861, p. 6. • I. Kara, Contribuții la istoria obștii evreilor din Iași, București, 1997, p. 41. cât și sporului natural, excedentar constant începând cu 1875, datele statistice ne arată la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
istorie sau „împrejurările favorabile“ lau făcut pe I. Liprandi să urmărească în special evenimentele din 1821. În anii 1828-1829, el a întocmit o serie de memorii ample pentru guvernul rus despre Țările Române, despre însușirile și caracterul boierilor moldoveni și munteni, „despre starea de spirit a populației“20 și, desigur, nu a putut să ignore evenimentele de la 1821. Sistematizarea informațiilor adunate pe parcursul anilor, verificarea lor la fața locului prin multiple mărturii, stabilirea poziției și a rolului fiecăruia dintre protagoniștii răscoalei pandurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
, Alexandru (1793 - 31.I.1869, București), traducător. Boier muntean cu rang de paharnic, G.-L. a tălmăcit din rusește Povestiri din spaimile vrăjitorești (1839), o culegere din surse diferite (rusești, franceze ș.a.) de narațiuni cu subiecte fantastice sau mistice. Pentru a atenua caracterul terifiant al povestirilor, traducătorul adaugă la
GEANOGLU-LESVIODAX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287209_a_288538]
-
Leipzig din iunie până la sfârșitul anului 1827. Este prima gazetă editată în limba română. Redactori au fost I.M.C. Rosetti (din Țara Românească) și Anastasie I. Lascăr (din Moldova), ambii studenți la medicină. Inițiativa era însă a unui grup de boieri munteni, în fruntea căruia se afla Dinicu Golescu și care a susținut financiar întreprinderea. Demersurile făcute până atunci în Transilvania și în Principate pentru a se obține o aprobare de înființare a unei gazete românești nu primiseră un răspuns favorabil din partea
FAMA LIPSCHII PENTRU DAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286943_a_288272]
-
femeii, Ministromania. Limbajul său e greoi, cu multe franțuzisme și barbarisme. SCRIERI: Poezii și proză, București, 1871; Situațiunea Teatrului Național sub direcțiunea d-lui Ion Ghica, București, 1877. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 20-26; Gh. Cardaș, Maria Flechtenmacher, în Poeți munteni până la Unire (1787-1859), București, 1937, 497-498; Miller-Rădulescu, Evoluția, 174-177; Lelia Nădejde, Maria Flechtenmacher, SCIA, teatru-muzică-cinematografie, 1965, 1; Massoff, Teatr. rom., II, 27, 329, 348; Dicț. lit. 1900, 358. S.C.
FLECHTENMACHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287018_a_288347]
-
debutul în „Argeș” (1969), colaborează la publicații de specialitate sau literare, între care „Revista de istorie și teorie literară”, „Romanoslavica”, „Analele Universității București”, „Luceafărul”, „România literară”, „Argeș”. Cărțile sale - Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea (1976), Cronicari munteni (1978), Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți (1981), Literatura română în epoca Renașterii (1984), Proza oratorică în literatura română veche (I-II, 1986-1987), Vocația europeană a literaturii române vechi (1991), Recitind literatura română veche (I-II, 1994-2000; Premiul „Titu Maiorescu
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
literaturile vecine, ca și în analiza mișcărilor de idei și a curentelor literare, istoricul literar dovedește o intuiție sigură și o documentare exhaustivă, cu formularea unor puncte de vedere noi, ce reprezintă tot atâtea câștiguri importante. În amplul studiu Cronicari munteni, își propune să adopte un unghi de vedere favorabil unei mai bune integrări a cronicarilor munteni în ansamblul scrisului literar românesc. Cu argumente convingătoare, M. îl indică pe Stoica Ludescu drept autor al Letopisețului cantacuzinesc, analizează aprofundat Cronica Bălenilor, Anonimul
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
o intuiție sigură și o documentare exhaustivă, cu formularea unor puncte de vedere noi, ce reprezintă tot atâtea câștiguri importante. În amplul studiu Cronicari munteni, își propune să adopte un unghi de vedere favorabil unei mai bune integrări a cronicarilor munteni în ansamblul scrisului literar românesc. Cu argumente convingătoare, M. îl indică pe Stoica Ludescu drept autor al Letopisețului cantacuzinesc, analizează aprofundat Cronica Bălenilor, Anonimul brâncovenesc și cronica lui Radu Popescu și nu include în cercetarea sa Istoria Valahiei a stolnicului
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
include în cercetarea sa Istoria Valahiei a stolnicului Constantin Cantacuzino, deoarece, fiind în dezacord cu cei care îl plasează între cronicari, susține că umanistul este un istoric, ca și Dimitrie Cantemir. Printr-o investigare modernă a textului, cercetătorul redescoperă cronicile muntene ca scrieri literare de mare expresivitate. Reluând unele probleme controversate sau insuficient abordate ale literaturii române, el amplifică aria de studiu, pune în lumină aspecte și semnificații noi, plasându-și frecvent contribuțiile în perspectivă comparată. În Varlaam și Ioasaf. Istoria
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
asupra obiectului de studiu, are un ritm al său și pune în lumină valori certe, descoperite cu instrumente adecvate unei înnoiri a domeniului. SCRIERI: Udriște Năsturel, București, 1974; Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976; Cronicari munteni, București, 1978; Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți, București, 1981; Literatura română în epoca Renașterii, București, 1984; Proza oratorică în literatura română veche, București, I-II, 1986-1987; Vocația europeană a literaturii române vechi, București, 1991; Recitind literatura română veche, I-
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
istorie a blestemului, Iași, 2001; Dimitrie Cantemir, un prinț al literelor, București, 2001; Un „Dracula” pe care Occidentul l-a ratat, București, 2001; Voievodul dincolo de sala tronului, Iași, 2003; Noi printre ceilalți sau Despre literatura peregrinilor, București, 2003. Ediții: Cronicari munteni, introd. edit., București, 1988; Cronici brâncovenești, postfața edit., București, 1988; Ștefan Ciobanu, Istoria literaturii române vechi, pref. edit., București, 1989, Dimitrie Cantemir în Rusia, pref. edit., București, 2000; Gheorghe Asachi, Ruxandra Doamna, postfață edit., București, 1992; Traduceri: Evhen Huțalo, Viața
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
, Radu (c.1655 - c.1725), cronicar, poet și traducător. Este un cărturar care vine „de jos” (părinții lui erau proprietari de pământ în satul Greci, pe atunci în ținutul Vlașca), dar pătrunde în aristocrația munteană a spiritului, fiind unul dintre cărturarii ce au transformat deceniile brâncovenești într-o mare „monarhie culturală”, și în rândul boierimii, prin căsătoria, în 1691, cu Catrina, fiica marelui boier Ivașco Băleanu. Învață - ca și fratele său Șerban - multă carte: stăpânea
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
optzeci de capitole a fost tipărită de Ștefan D. Greceanu în 1906. Versiunea integrală a cronicii (restituită, se zice, de acel manuscris copiat prin 1730-1740 de serdarul Grigore Greceanu) va fi imprimată în 1961 de Mihail Gregorian, în ediția Cronicari munteni. SCRIERI: Istoria Țării Românești de la 1689-1700 (publ. N. Bălcescu), „Magazin istoric pentru Dacia”, II, 1846, 129-176, 193-228, 321-354, reed. în Cronicarii Țării Românești, II, București, 1847, 1-116, în Istoria Moldo-României, II, București, 1859, 166-278; Viața lui Constantin vodă Brâncoveanu, îngr
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
București, 1906; Începătura istoriii vieții luminatului și preacreștinului domnului Țărâi Rumânești, Io Constandin Brâncoveanu Basarab voievod, dă când Dumnezeu cu domnia l-au încoronat, pentru vremile și întâmplările ce în pământul acesta, în zilele Măriei-sale s-au întîmplat, în Cronicari munteni, II, îngr. Mihail Gregorian, introd. Eugen Stănescu, București, 1961, 5-272, în Cronici brâncovenești, îngr. și postfață Dan Horia Mazilu, București, 1988, 5-237; Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714), îngr. și introd. Aurora Ilieș, București, 1970; Stihuri 8 asupra
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Iorga, La „Biblia lui Șerban Vodă”, RI, 1938, 7-9; Cartojan, Ist. lit., III (1945), 214-219, 232-233, 250-254; Ciobanu, Ist. lit. (1947), 306-310; Piru, Ist. lit., I, 212-216, 248, 282-286; Eugen Stănescu, Valoarea istorică și literară a cronicelor muntene, în Cronicari munteni, I, îngr. Mihail Gregorian, București, 1961, V-CXXVI; Lucian Predescu, O controversă literară religioasă. Contribuția fraților Radu și Șerban Greceanu la cultura religioasă și laică, „Glasul Bisericii”, 1962, 5-6; Virgil Cândea, Nicolae Milescu și începutul traducerilor umaniste în limba română
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
1974, 83, 96-100, 112, 122, 185; Cătălina Velculescu, Un manuscris cu fragmente din cronica lui Radu Greceanu, RITL, 1974, 4; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976, 139, 147-150; Dan Horia Mazilu, Cronicarii munteni, București, 1978, 147-228; Negrici, Figura, 165-182; Dicț. lit. 1900, 410-414; Mazilu, Proza, 117-121; Velculescu, Scriere, 66-75; Dicț. scriit. rom., II, 445-448. D.H.M.
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
tradiționalist și deschiderea inițiativelor unui vizionar, vor culmina cu destituirea din profesorat în 1815 și compromiterea sa morală și politică în fața autorităților transilvănene și a Curții Aulice. Oportunitatea de a se angaja ca preceptor în casa din Brașov a logofetesei muntence Catinca Bărcănescu îl conduce în 1816 la București. Aici se va împlini rolul său predestinat, de întemeiere și dezvoltare a învățământului național. Anaforaua Eforiei din 24 martie 1818, aprobată de domnitorul Ioan Gheorghe Caragea, consfințește deschiderea în august a primei
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
săli de ședințe, mai cu seamă parlamentare, redacții, locuințe particulare. Stilistic, O viață de om, ca de altfel întreaga proză a lui I., include particularități de tipul celor întâlnite în opera lui Neculce, combinate cu altele, care amintesc de cronicarii munteni. Impresionantă pe mari porțiuni prin acuitatea și profunzimea observațiilor este și memorialistica de călătorie (Pe drumuri depărtate, 1904, Drumuri și orașe din România, 1904, În Franța, 1921, Câteva zile prin Spania, 1927, America și românii din America, 1930, ș.a.). Cât
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]