531 matches
-
de 150.977 de locuitori. Municipiul Podgorica ocupă 10.4% din teritoriul Muntenegrului și adăpostește 29.9% din populația sa. Este și centrul administrativ, dar și cel cultural și educațional. Numele "„Podgorica”" are sensul de „sub Gorica”, ceea ce înseamnă în muntenegreană „deal mic” sau „colină”) este numele pădurii de chiparos ce acoperea un deal din apropierea centrului orașului. La trei kilometri nord-vest de Podgorica, se găsesc ruinele orașului antic Diocleea, un oraș cunoscut în Grecia Antică, timpurile dinaintea și din timpul Imperiului
Podgorica () [Corola-website/Science/303034_a_304363]
-
Un alt proces esențial în aceasă perioadă este finalizarea procesului de identificare etnică a comunităților creștine din Bosnia cu sârbii și croații din afara provinciei. Desigur, un sentiment de înrudire existase și înainte de ocupația austriacă (între ortodocșii din Herțegovina orientală și muntenegreni sau între catolicii din Herțegovina occidentală și croații din Dalmația), însă în secolul XIX, ca urmare a răspândirii tiparului și a înființării societăților culturale naționale, procesul este finalizat, identificarea ortodocșilor cu sârbii și a catolicilor cu croații fiind ireversibilă. În
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
au marcat o înrăutățire a relațiilor dintre comunități. În anul 1915, forțele armate ale Regatului Muntenegru au început o ofensivă contra armatei austro-ungare și au ajuns aproape de Sarajevo, fără a reuși însă să cucerească orașul. Armata austro-ungară a respins ofensiva muntenegreană înlăturând orice amenințare militară asupra provinciei. În anul 1918, ca urmare a dezmembrării Imperiului austro-ungar, Bosnia și Herțegovina devine parte a Statului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, devenit ulterior, în 1929, Regatul Iugoslaviei. Pentru Bosnia-Herțegovina începe o nouă perioadă a istoriei
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
dată. Războiul ruso-otoman a început în primăvara anului 1877 și s-a desfășurat pe 2 fronturi: unul în Balcani și altul în Caucaz. Alături de armatele ruse a luptat armata română, la solicitarea expresă a Curții de la Sankt-Petersburg, dar și sârbi, muntenegreni și bulgari, organizați în trupe de voluntari pe teritoriul României. Principalele operațiuni s-au desfășurat în Balcani. Dealtfel, utilizarea teritoriului românesc de către armata rusă avea un rol definitoriu în planurile făcute de Imperiul Țarist. Un tratat de alianță militară între
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
de expulzarea armatei otomane din ultimele garnizoane de pe teritoriul principatului. Principatul Muntenegrului, condus de ambițiosul principe Nikola, era în poziția de a avea o politică mult mai aventuroasă. Când a izbucnit o revoltă a creștinilor ortodocși în Herțegovina în 1875, muntenegrenii au intervenit prompt pentru a-și ajuta camarazii slavi, declarând război Imperiului Otoman. Curând, a izbucnit o revoltă și în Bulgaria. Obligat de aceste evenimente și de presiunea publică, principele Milan Obrenović a declarat război Imperiului Otoman în 1876. După
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
(însârbă/muntenegreană: "Crna Gora" / Црна Гора , care înseamnă "Munte Negru") este un stat suveran din Europa de Sud-Est, pe coasta Mării Adriatice, și care se învecinează cu Croația la vest, cu Bosnia și Herțegovina la nord-vest, cu Serbia la nord-est, cu Kosovo
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
otoman separat între 1514-1528, o altă versiune a acestei structuri existând din nou între 1597 și 1614. De asemenea, regiunea a fost alipită . În secolul al XVI-lea, Muntenegru a dezvoltat o formă unică de autonomie în cadrul Imperiului Otoman, boierimea muntenegreană fiind liberă de anumite restricții. Cu toate acestea, muntenegrenii au refuzat să accepte dominația otomană și în secolul al XVII-lea au declanșat numeroase rebeliuni, culminând cu înfrângerea otomanilor în Războiul Ligii Sfinte de la sfârșitul acelui secol. Strategia militară muntenegreană
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
structuri existând din nou între 1597 și 1614. De asemenea, regiunea a fost alipită . În secolul al XVI-lea, Muntenegru a dezvoltat o formă unică de autonomie în cadrul Imperiului Otoman, boierimea muntenegreană fiind liberă de anumite restricții. Cu toate acestea, muntenegrenii au refuzat să accepte dominația otomană și în secolul al XVII-lea au declanșat numeroase rebeliuni, culminând cu înfrângerea otomanilor în Războiul Ligii Sfinte de la sfârșitul acelui secol. Strategia militară muntenegreană a fost, ca și în cazul multor popoare europene
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
muntenegreană fiind liberă de anumite restricții. Cu toate acestea, muntenegrenii au refuzat să accepte dominația otomană și în secolul al XVII-lea au declanșat numeroase rebeliuni, culminând cu înfrângerea otomanilor în Războiul Ligii Sfinte de la sfârșitul acelui secol. Strategia militară muntenegreană a fost, ca și în cazul multor popoare europene mici care au fost supuse invaziei otomane,tactica pământului pârjolit. Muntenegrul consta din teritoriile controlate clanurile războinice. Fiecare clan avea de obicei un conducător ("cneaz"), care, de obicei, nu moștenea titlul
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
teritoriile controlate clanurile războinice. Fiecare clan avea de obicei un conducător ("cneaz"), care, de obicei, nu moștenea titlul, cu excepția cazului în care se dovedea a fi la fel de demn de a fi lider ca și predecesorul său. Marea adunare a clanurilor muntenegrene ("Zbor") se ținea de obicei în fiecare an pe 12 iulie la Cetinje, și orice adult putea lua parte. Muntenegru a devenit o teocrație condusă de mitropoliți, înfloritoare, după ce Petrović-Njegoš au devenit domni-episcopi tradiționali (cu titlul de „vlădică al Muntenegrului
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
otomanilor a avut loc în . , fratele mai mare al , în fruntea unei armate de 7.500 de oameni, i-a învins pe otomanii superiori numeric, care au avut 15.000 de soldați la Grahovac la 1 mai 1858. Gloria victoriei muntenegrene a fost curând imortalizată în cântece și literatură de toți slavii sudici, în special de muntenegrenii din Voivodina, care pe atunci făcea parte din Austro-Ungaria. Aceasta a forțat Marile Puteri să delimiteze oficial granița dintre Muntenegru și Imperiul Otoman, recunoscând
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
de oameni, i-a învins pe otomanii superiori numeric, care au avut 15.000 de soldați la Grahovac la 1 mai 1858. Gloria victoriei muntenegrene a fost curând imortalizată în cântece și literatură de toți slavii sudici, în special de muntenegrenii din Voivodina, care pe atunci făcea parte din Austro-Ungaria. Aceasta a forțat Marile Puteri să delimiteze oficial granița dintre Muntenegru și Imperiul Otoman, recunoscând autonomia Muntenegrului. Independența țării a fost recunoscută de către Imperiul Otoman prin Tratatul de la Berlin din 1878
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
și Bosnia. În aprilie 1941, Germania Nazistă, Regatul Italiei și alte țări ale Axei au atacat și au ocupat Regatul Iugoslaviei. Forțele italiene au ocupat Muntenegrul și au înființat aici un Regat al Muntenegrului, ca stat-marionetă. În luna mai, ramura muntenegreană a Partidului Comunist din Iugoslavia a început pregătirile pentru o revoltă planificată pentru mijlocul lunii iulie. Partidul Comunist și Liga Tineretului au organizat 6.000 de membrii ai lor în detașamente pregătite pentru războiul de gherilă. Cea de-a doua
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
Serbia și în Bosnia, unde s-a alăturat cu altor partizani. Luptele între partizani și cetnici au continuat tot războiul. Cetnicii, cu ajutor italian, au controlat cea mai mare parte a țării între jumătatea anului 1942 și aprilie 1943. Cetnicii muntenegreni au primit statutul de „miliție anticomunistă” și au primit arme, muniții, rații alimentare și bani din Italia. Cei mai mulți dintre ei au fost mutați la Mostar unde au luptat în bătălia de pe Neretva împotriva partizanilor dar au suferit o grea înfrângere
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
parte a unei mai mici Republici Federale Iugoslavia, împreună cu Serbia. În , prezența la vot a fost de 66%, 96% din voturile exprimate fiind în favoarea unei federații cu Serbia. Referendumul a fost boicotat de către minoritățile musulmană, albaneză și catolică precum și de muntenegrenii proindependență. Adversarii au susținut că referendumul a fost organizat în condiții nedemocratice, propaganda din mass media controlată de stat fiind favorabilă votului pentru rămânerea în cadrul federației. Nu există niciun raport imparțial privind corectitudinea referendumului, întrucât el a fost nemonitorizat, spre deosebire de
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
unii dintre cei mai accidentați din Europa, cu o medie de peste 2.000 de metri altitudine. Una dintre cele mai importante vârfuri este din , care ajunge la o înălțime de 2522 m. Datorită climei hyperumede de pe versanții de vest, munții muntenegreni sunt printre cei mai erodați de gheață din Peninsula Balcanică în timpul ultimei perioade glaciare. Muntenegru este membru al (ICPDR), întrucât peste 2000 de kilometri pătrați din teritoriul țării se află în bazinul hidrografic al Dunării. Diversitatea bazei geologice, a peisajului
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
0.837, cel mai mare indice din orice țară europeană. Constituția Muntenegrului descrie statul ca un „stat , democratic, ecologic al , bazat pe ." Muntenegru este o republică independentă și suverană, care și-a proclamat noua constituție pe 22 octombrie 2007. (în muntenegreană, "Predsjednik Crne Gore") este șeful statului, ales pentru o perioadă de cinci ani, prin vot direct. Președintele reprezintă țara în străinătate, promulgă legi prin ordonanță, convoacă alegerile pentru , propune Parlamentului candidați pentru posturile de prim-ministru, președinte și judecători ai
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
Constituționale. Președintele poate propune Parlamentului și convocarea unui referendum, acordă amnistie pentru infracțiuni prevăzute de legislația națională, conferă decorații și efectuează alte îndatoriri constituționale. Este un membru al Consiliului Suprem de Apărare. Reședința oficială a Președintelui este în Cetinje. (în muntenegreană, "Vlada Crne Gore") este ramura executivă a puterii de stat din Muntenegru. Guvernul este condus de , și este format din viceprim-miniștri și miniștri. (în muntenegreană, "Skupština Crne Gore") este un organism unicameral legislativ. El adoptă legile, ratifică tratatele internaționale, aprobă
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
un membru al Consiliului Suprem de Apărare. Reședința oficială a Președintelui este în Cetinje. (în muntenegreană, "Vlada Crne Gore") este ramura executivă a puterii de stat din Muntenegru. Guvernul este condus de , și este format din viceprim-miniștri și miniștri. (în muntenegreană, "Skupština Crne Gore") este un organism unicameral legislativ. El adoptă legile, ratifică tratatele internaționale, aprobă prim-ministrul, miniștrii și judecătorii tuturor instanțelor, adoptă bugetul și îndeplinește alte atribuții, stabilite prin Constituție. Parlamentul poate acorda un vot de neîncredere Guvernului cu
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
în aplicare. Aceste activități sunt urmărite în strânsă cooperare cu alte autorități ale administrației de stat, președintele, președintele Parlamentului, și alte părți interesate relevante. Integrarea în Uniunea Europeană este obiectiv strategic pentru Muntenegru. Acest proces va rămâne în centrul politicii externe muntenegrene pe termen scurt. Cel de-al doilea obiectiv strategic la fel de important, dar realizabile într-un interval de timp mai scurt, este aderarea la NATO, care ar garanta stabilitatea și securitatea în vederea urmăririi altor obiective strategice. Muntenegru consideră că integrarea în
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
și fostele republici iugoslave Macedonia și Slovenia, precum și pe vecinii fostei Iugoslavii: Austria, Ungaria, România, Bulgaria și Grecia. Un drapel oficial al Muntenegrului, bazat pe stindardul regal al Regelui Nikola I, a fost adoptat la 12 iulie 2004 de către parlamentul muntenegrean. Acel pavilion regal era roșu cu un chenar argintiu, stemă argintie, și cu inițialele НІ, parțial în grafie chirilică (corespunzătoare NI în grafia latină), însemnând Regele Nikola I. Pe actualul drapel, chenarul și stema sunt aurii și monograma regală din
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
Berlin din 1878, care a recunoscut independența Muntenegrului, dar și ca data de început a uneia dintre primele revolte populare din Europa împotriva Puterilor Axei, la 13 iulie 1941, în Muntenegru. În 2004, parlamentul Muntenegrului a ales un cântec popular muntenegrean, "Oh, luminoase zori de mai", ca imn național. Imnul oficial al Muntenegrului în timpul domniei regelui Nikola a fost "" („Frumosului nostru Muntenegru”). este o armată complet profesionistă aflată în subordinea și este compusă din , , și , împreună cu . Serviciul militar obligatoriu a fost
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
construit în 1906, portul a fost aproape complet distrus în al Doilea Război Mondial, reconstrucția începând în 1950. Astăzi, acesta este echipat să manevreze peste 5 milioane de tone de marfă anual, deși destrămarea fostei Iugoslavii și dimensiunea sectorului industrial muntenegrean a redus operațiunile portuare, care au fost mult sub capacitate pentru mai mulți ani. Reconstrucția și proiectul sunt de așteptat să aducă portul înapoi la capacitate. Muntenegru are atât o coastă pitorescă, cât și o regiune nordică muntoasă. Țara era
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
coastă pitorescă, cât și o regiune nordică muntoasă. Țara era o destinație turistică bine-cunoscută în anii 1980. Războaielor Iugoslave, duse în țările vecine în timpul anilor 1990 au paralizat însă industria turistică și au deteriorat imaginea Muntenegrului ani de zile. Coasta muntenegreană a Adriaticii coasta este de 295 km lungime, cu 72 km de plaje, și cu multe orașe vechi bine conservate. National Geographic Traveler (editat o dată în zece ani) a listat Muntenegru printre cele „50 de locuri de vizitat într-o
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
km de plaje, și cu multe orașe vechi bine conservate. National Geographic Traveler (editat o dată în zece ani) a listat Muntenegru printre cele „50 de locuri de vizitat într-o viață”, și o imagine din stațiunea Sveti Stefan de pe litoralul muntenegrean a apărut pe coperta revistei. Regiunea de coastă a Muntenegrului este considerată una dintre noile „descoperiri” în rândul turiștilor. În ianuarie 2010, New York Times a clasat regiunea de coastă Ulcinj Sud din Muntenegru, inclusiv , și din Ulcinj, printre „Cele mai
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]