470 matches
-
a ridicat la domnie și s-a însurat, a luat pe soția voievodului care a fost, scurtă vreme, după Dracula și pe care îl omorâse Ștefan al Moldovei. Pe soția acestuia a luat-o și acum este voievod în Țara Muntenească Vlad, cel care a fost călugăr și egumen”. Asta înseamnă că Vlad Călugărul era frate cu Vlad Țepeș și cu Radu cel Frumos. După lupta de la Râmnic, un document ni-l arată pe Țepeluș la Pitești, la 6 august. Vlad
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cumpără un groș de vită, un groș la 10 oi, un groș la 10 porci, 10 groși la 100 de piei de vită, un groș la 100 de piei de miel, doi groși la 100 de piei crude. Pentru ceara muntenească și ungurească se plătea un groș pe piatră. La vama de la Bacău se plătea pentru jderii ungurești un groș și jumătate de grivnă. Mănăstirea Pobrata. Cu hramul Sfântul Nicolae, numită și mânăstirea din Poiana Siretului, Pobrata este una din vechile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oastea cea mare, numai în momente de mare primejdie, ca în timpul campaniilor din 1475, 1476, 1497, nu este conformă cu realitatea. Grigore Ureche scria că Ștefan, în anul 1470, “strâns-au țara și slujitorii săi și au intrat în Țara Muntenească, de au prădat marginea, fevruarie 27 și au arsu Brăila în săptămâna albă, marți”. Este vorba de o acțiune limitată și nu de organizarea unei campanii de amploare. Vitejii. În Letopisețul lui Ștefan cel Mare (p. 46) se arată că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
valoare - printre ele și portretul lui Avram Iancu, făcut după natură de pictorul Rosenthal - unele rarități, între care și vestitele Răspunsuri ale Mitropolitului Varlaam din 1644 la Catechismul calvinesc - unicul exemplar cunoscut -, colecțiile de medalii și monezi vechi moldovenești și muntenești, strânse cu osârdie de Dimitrie Sturza, precum și piesele rare ale Muzeului nostru de Antichități, cuprinzând și vestita Cloșcă cu puii de aur, singura urmă de trecere a goților pe la noi. Valori incalculabile care toate sânt pierdute ! Tot ce era mai
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
valoare - printre ele și portretul lui Avram Iancu făcut după natură de pictorul Rosenthal - unele rarități, între care și vestitele Răspunsuri ale mitropolitului Varlaam din 1644 la Catechismul calvinesc - unicul exemplar cunoscut -, colecții de medalii și monezi vechi moldovenești și muntenești, strânse cu osârdie de Dimitrie Sturdza. Toată aurăria și argintăria lucrată cu ciocanul și bătută în nestemate. - mândria mănăstirilor și a singuratecelor schituri - astăzi nu o avem. Pierdute rămân acele panaghiare ale lui Ștefan cel Mare de la mănăstirea Neamțului și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ani, mult înrăutățită de secetă și de invazia lăcustelor. Andràs Patai (1697-1755), în Catalogul localităților locuite de catolicii maghiari în Moldova (1743), menționa faptul că „la Huși, locuitorii și-au uitat limbile lor de origine. Vorbesc numai limba moldovenească sau muntenească, rămân totuși catolici”. Această din urmă observație se dovedește a fi deosebit de importantă: hușenii de origine maghiară, de religie protestantă (vechii husiții), stabiliți în Moldova în cursul secolului al XV-lea, oficiau slujba religioasă în jurul anului 1646 încă în limba
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Pan’ acum am dus pe umeri Pietre mici, după putere, Ca și cântecul ne spune: Cântă toți: Unde-i unul nu-i putere, La nevoi și la durere. Unde-s mulți, puterea crește Și dușmanul nu sporește. Boierul: Țara noastră Munteneasca Și Moldova românească Unirea de-o săvârșesc Puterea o dobândesc. -Acum, cred c-ați înțeles?! Ion Roată: -Ba eu, tot n-am înțeles. Toți copiii cântă și dansează “Hora Unirii” Dar suntem, chemați, măi vere, Stâncă să o ridicăm Și
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
chiar mobilierul, vechi și de stil, În care acești străbuni au gândit și au scris românește (astea le știu de la prietenul meu vechi Y, văr și, poate, musafir În pielea goală al acestor tinere boieroaice din cea mai ilustră spiță muntenească; nici strămoșii cu bărbi și giubele În mobilierul lor de epocă nu-s vreo Închi puire, căci i-am văzut cu ochii mei la Înmormântarea uneia dintre eroine). Iar tânăra fată de general, soră a doi colonei, nepoata altui general
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care le-a fixat lângă leuci pentru a înălța loitrele, mărind astfel capacitatea de încărcare a căruței. Acum scoarțele erau pline și încărcate gospodărește cu pricepere de cunoscător. A scos iepele. Două animale pirpirii, slabe, arătând mai degrabă a cai muntenești; mici și nu rasa mare și puternică de tracțiune folosită de obicei în Banat. Dar aici tata s-a înșelat. Într-adevăr, iepele erau mici, dar pietroase, cu nerv, opintindu-se-n ham ca tractorul în fața plugului. Cele două iepe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
adevăr și o credință, marele cronicar a înțeles și a proclamat unitatea aceasta. Moldoveni, munteni, ardeleni, spunea el, "tot un neam și odată descălecați sunt". Rămas în nota timpului său, Neculce a putut spune în minunata sa cronică: "pentru țara muntenească să scrie muntenii; iar noi să scriem pentru țara noastră". Costin scrie pentru tot neamul, a cărui unitate sufletească îl făcea să-i apară ca un tot nedespărțit. De altfel, spiritul acesta îl întâlnim, într-o formă ceva mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a treia Domnie a Domniei mele la veleat 7224. Început-au puternica împărăție turcească război cu Nemții; iară la veleatu 7225, trimis-au Nemții de la Ardeal pe un Căpitan anume cu o samă de cătane ș-au luat pe Domnul Muntenesc, anume Nicolai Mavrocordat din scaunul Domnesc din târg din București... cu toată casa lui și l-au dus în cetate în Sibiu. După care... Domnul Muntenesc, pus-au în gând și pentru noi ca să ne ia, și au trimes pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe un Căpitan anume cu o samă de cătane ș-au luat pe Domnul Muntenesc, anume Nicolai Mavrocordat din scaunul Domnesc din târg din București... cu toată casa lui și l-au dus în cetate în Sibiu. După care... Domnul Muntenesc, pus-au în gând și pentru noi ca să ne ia, și au trimes pe un Franț Căpitan Vetroșanu, c-o samă de Nemți și cătane și cu multă adunătură ce au strâns de Moldoveni..." (Restul nu se poate descifra, monumentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
caracterul lui neelaborat. Transcrierea fragmentelor scrise în original în limba română a păstrat, așadar, următoarele particularități ale textului (dintre care multe erau comune în epocă): - dubletele: eri-ieri, trimes-trimis, sălbatec- sălbatic, astăseară- astă seară, aci-aici, vieței-vieții, întăi-întâi ș. a. - dezacordurile dialectale muntenești între subiect și predicat: ei mă cam refuzase; a venit Dron, Cantemir și Cleante; povestirea completă a celor ce s’a întâmplat etc. - forma de genitiv-dativ în -ei: bisericei, amintirei, despărțirei, plecărei, gurei ș. a. - scrierea cu s în loc de z în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
spune un proverb -, găsești dedesubt monede de aur” <endnote id="(361, p. 183)"/>. În tradiția populară românească și cea aromânească <endnote id="(511)"/>, legende de tipul celor de mai sus coexistă cu povești care subliniază cupiditatea evreilor (Într-o legendă muntenească, de pildă, „un Jidan bătea mormântul unui rumân” care murise fiindu-i dator mulți bani ; <endnote id="cf. 149, p. 38"/>), cu strigături vulgare, ajunse prin degradare În folclorul copiilor („Cinci bani, zece bani,/ O căruță de jidani” ; <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
hamurilor și tapițeriei de piele a birjelor. Vezi, de pildă, pe „Moisă Curirario - Moșe Rimer” dintr-un document moldovenesc din 1859 <endnote id="(436, p. 75)"/>, sau pe „Avram curelar ovreiu, ce Îmbracă [= tapițează În piele] caleșcile” dintr-un document muntenesc din 1842 <endnote id="(536, p. 274)"/>, sau pe M. Gürtler, care ținea pe Strada Lipscani din București „cel mai mare magasin de harnașamente militare și civile” (reclamă În Amicul progresului român, nr. 4, 1895), sau pe „Marcu Goldstein curelarul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o serie de scriitori și compozitori cehi, de a-l extrage pe Caragiale din „micul context”. Și aici scriitorul operează maniheic un distinguo important : oamenii comediei cara- gia lești nu constituie tipuri naționale reprezentative. Am prenta balcanică, am putea spune muntenească nu contează, ceea ce merită evidențiat sunt situațiile morale pe care le prezintă comedia lui Caragiale. Așa cum Molière oferă o comedie de tipuri psihologice, Caragiale ar oferi o comedie de tipuri morale. Sau mai tranșant : „Teatrul lui Caragiale nu e un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
stăteam strâns îmbrățișate, tremuram, plângeam și ne așteptam moartea... Atunci, lovită cu piciorul, ușa a sărit în lături... Și "Căpcăunul cel fioros" a intrat cu sabia însângerată, să taie capul fiicei și Doamnei Radului Vodă fostul Domn a toată Țara Muntenească! își ascunde Ștefan zâmbetul într-o cumplită încruntare. Stăteam cu ochii închiși, tremuram ca varga, ascultam zornăitul pintenilor ce se apropiau... Îngrozită, așteptam lovitura... Ștefan își stăpânește zâmbetul: Ai uitat să spui că ți-ai făcut cruce cu limba să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o bandă de tâlhari lehi, s-a furișat și l-a descăpățânat mișelește la nunta însângerată de la Răuseni. Au trecut anii, am crescut și... și a venit rândul meu să împlinesc blăstămul Mușatin cum era hotărât. Eu, Ștefan-Pribeagul, vin cu ajutorul muntenesc al Domnului și vărului Vlad Țepeș Drăculea, îl snopesc pe Aron-Răspopitul, care fuge în Polonia, apoi în Ungaria. Și m-am urcat în moștenirea tatălui meu. Au trecut ani mulți până, în sfârșit, am pus mâna pe el, l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost că au țipat după ajutor străin și, astfel, ploconindu-se în dreapta și-n stânga, umblând cu pâra la Înalta Poartă, au dat cale liberă oștilor străine: ba cea leșească, ba cea ungurească, ba cea turcească, ba chiar a fraților muntenești. Tatarii, văzând că Moldova-i sat fără câini, năvăleau și o prădau sălbatec, o despuiau... Străinii făcuseră cale bătută, hălăduiau, jecmăneau, batjocoreau, pângăreau Moldova și nimeni, nimeni nu le stătea împotrivă cu sabia, erau, doar "eliberatori". Moldova devenise o treanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jos de buric, rânjește Mihail, fericit să-l batjocorească. O lepădătură! S-o fi făgăduit "turcește"! nu se lasă mai prejos Duma. Un trădător! Când te gândești că Măria ta l-ai ridicat în Scaun... Și cât sânge moldovenesc și muntenesc a curs pentru aiasta, socotește sever Stanciu. Aiasta-i recunoștința omenească, filozofează Vlaicu. Corcitură, mormăie Ștefan printre dinți. Am crezut că-n vinele lui curge un strop din sângele Basarabilor... Am sperat să stăm împreună la Dunăre stavilă păgânătății... E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
curge un strop din sângele Basarabilor... Am sperat să stăm împreună la Dunăre stavilă păgânătății... E greu cu iataganul la beregată. Vai de capul lor, îi căinează Vlaicu. Toți domnii munteni până la urmă... Ce să facă și ei? Taci, cloșcă muntenească! își varsă Ștefan năduful. Toți?! Toți, în afară de bunică-su Bătrânul Mircea. ...Și de Vlaicu!... Și de Țepeș!... Parcă s-au înțeles cu toții! spune Ștefan revoltat. Toți au țâfne! Numai noi... noi, singurii care dăm totul și nu primim nimica! Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
anii 1616-1619. Dintre monumentele vremii,amintim: schitul Balș, ridicat în anul 1430 de către Toader Balș, din Frumușica, pe când domnea Alexandru cel Bun; bisericile din Botoșani Uspenia și Sfântul Gheorghe; biserica Sf. Nicolae din Coșula; biserica de la Ștefănești, construită în stil muntenesc în anul 1616 și multe altele. Tot gândind și depănând din caierul vremii, torcând amintiri, trenul trece peste râul Sitna și intră în stația Todireni. Fochistul locomotivei își alimentează rezerva de apă spre a ajunge cu bine la Iași, iar
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
anii 1616-1619. Dintre monumentele vremii,amintim: schitul Balș, ridicat în anul 1430 de către Toader Balș, din Frumușica, pe când domnea Alexandru cel Bun; bisericile din Botoșani Uspenia și Sfântul Gheorghe; biserica Sf. Nicolae din Coșula; biserica de la Ștefănești, construită în stil muntenesc în anul 1616 și multe altele. Tot gândind și depănând din caierul vremii, torcând amintiri, trenul trece peste râul Sitna și intră în stația Todireni. Fochistul locomotivei își alimentează rezerva de apă spre a ajunge cu bine la Iași, iar
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
sine ca tip al boierului cu jale de țară: "Oh! oh! oh! Săracă țeară a Moldovei, ce nenorocire de stăpâni ca acesta ai avut... Oh! oh! oh! Vai, vai, vai de țeară!... Oh! oh! oh! săracă țeara Moldovei și țeara Muntenească, cum vă petreceți și vă desmierdați..." Însă vaietele de mai sus sunt luate dintr-un portret caricatural al lui Dumitrașcu-vodă, căci Niculce e bârfitor, încondeietor bufon al lucrurilor: "și era om nestătător la voroavă, telpiz, amăgitor, geambaș de cai de la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1729). Aci toate acuzațiile Cantacuzinilor sunt "nește amestecături". Acestora numai "li s-au nălucit" de trădare din partea lui Gh. Băleanu, așa ca "să fie totdeauna ei mai mari". Șerban, domnul, e "lup turbat". Poezia ciudei devine o caracteristică a cronicii muntenești, care e mai nervos dramatică, mai familiară. Antonie-vodă e zugrăvit foarte viu, ca o victimă senilă: "atîta îi scurtase toate veniturile, cât nici de mâncare nu era sătul și de băutură, că-i da cât vrea ei, în zi de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]