372 matches
-
a reușit să articuleze Dumitru, simțind un nod în gât. ― Cu bine, bade Pavele - a rostit cu glas tremurat Todiriță. S-au dus la cal și, mângâindu-i botul întins către ei, l-au sfătuit și încurajat: ― Să fii cuminte, murgule, și să-l asculți pe tata Pavel, că noi ne întoarcem degrabă... Au luat valizele de sub țolul de pe sanie și, fără să mai scoată vreun cuvânt, au pornit cu pas grăbit spre poarta cazărmii. De acolo și-au aruncat o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
au pornit cu pas grăbit spre poarta cazărmii. De acolo și-au aruncat o privire scurtă spre bătrân. Moș Pavel mângâia calul pe frunte, privind în urma lor. Acest gest era semn că e tare tulburat. De fapt, bătrânul îi vorbea murgului cu glas înmuiat în lacrimă: ― Apâi amu’ nu mai avem di ci sta aici, flăcău’ tati’. Hai sî mergim acasî, cî om plângi acolo împreunî cu mama Zănovia. Știu eu cî de-amu’ nu i sî mai usucî lăcrimili... Calul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
privit o dată spre poarta cazărmii. De ce? Nu știa. Poate că acel fior care i-a străbătut inima la gândul că pe cei intrați pe poarta cazărmii nu-i va mai vedea multă vreme a dictat gestul... ― La drum, băietule! Ascultător, murgul a pornit la trap întins. Până la ieșirea din târg, vântul nu se simțea prea puternic. Lucrurile au început să se schimbe îndată ce au pornit să urce dealul lung cât îi lumea. Pe măsură ce se apropiau de creastă, zăpada proaspătă era luată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
urce dealul lung cât îi lumea. Pe măsură ce se apropiau de creastă, zăpada proaspătă era luată de vânt și dusă cine știe unde. Prin unele locuri, unde malul dinpotriva vântului era mai înalt, troianul începea să crească. Bătrânul a prins a vorbi cu murgul: „Dacî o țîni tot așă, apâi nu știu cum om mai pute’ răzbati pi la Mirăuțăni. Acolo îi atâta sihlărie, cî s-a puni un troian!!! Di nu ne-ar prindi noaptea pi drum. Zâua, di bini di rău, mai vezi undi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai veneau și rafalele de vânt, care îl făceau să se oprească și să-și întoarcă botul din calea lor... Înaintau destul de greu. Lumina începuse să scadă. În cele din urmă, moș Pavel a coborât din sanie, luându-l pe murg de căpăstru... „Să știi cî s-o făcut di chindii șî amuș sî înopteazî. Cini știi cum om mai agiungi noi acasî, băietu’ tati’?” - așa îi vorbea bătrânul murgului, conducându-l cu grijă. În scurtă vreme, s-a lăsat întunericul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din urmă, moș Pavel a coborât din sanie, luându-l pe murg de căpăstru... „Să știi cî s-o făcut di chindii șî amuș sî înopteazî. Cini știi cum om mai agiungi noi acasî, băietu’ tati’?” - așa îi vorbea bătrânul murgului, conducându-l cu grijă. În scurtă vreme, s-a lăsat întunericul. În toată stihia din jur, singurele semne după care se putea orienta erau câte un copac sau câte o fântână, știute de bătrân... „Aha. Aista îi copacu’ di pi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
omăt. Undi mai pui cî avem di urcat dealu’ ceala, undi pi marginea drumului nu esti nici o beldie șî șanțuri sânt cât lumea... Mergim tot pi șușă, cî șî locu’ îi fărî dealuri așă mari” - gândea bătrânul, ținându-l pe murg de căpăstru. Dacă venea vreo rafală de viscol mai puternică, se așeza în fața lui. Când au ajuns pe la fostele livezi ale Mirăuțănilor, s-au lovit de troiene înalte. Unele erau aproape de netrecut. Au ajuns la un troian care le bara
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe la fostele livezi ale Mirăuțănilor, s-au lovit de troiene înalte. Unele erau aproape de netrecut. Au ajuns la un troian care le bara drumul pe cale lungă. S-au oprit. „Cum trecem noi malu’ aista, băietu’ tatii?” - l-a întrebat pe murg. Un sforăit și un clătinat de cap păreau să spună: „Hai să ne gândim ce-i de făcut. Și om găsi noi o cale!” „De ce n-am luat eu o lopată cu mine? Da’ cini o știut cî vremea s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de care - la drum - nu se despărțea nici odată. „Am să cioplesc o lopată dintr-o scândură din podișca saniei. Alta nu am ce face. Tu să stai cuminte, flăcău’ tati’, cî eu am puțină treabă” - i-a vorbit el murgului. Ce bine mi-ar fi prins un fănar. Da’ cum sî ti gândești tu cî ti apucî noaptea când pleci de acasî di dimineațî?” Îndată s-a apucat de treabă. Așa, fără lumină, a reușit să facă o lopată foarte
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
noaptea când pleci de acasî di dimineațî?” Îndată s-a apucat de treabă. Așa, fără lumină, a reușit să facă o lopată foarte îndemânoasă, pe care a folosit-o cu spor... Când drumul a fost deschis, l-a îmbiat pe murg: „Hai, băieti, cî tata o făcut cali liberă”. Așa a făcut de fiecare dată când întâlneau un troian mai mare. Greul greului l-au întâlnit în momentul când au ajuns la Crâșma din drum. Acolo era câmp liber, dar niște
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
năpădită de nămeți... Se afla tocmai în mijlocul troienelor! A sărit de pe sanie și a alergat în fața calului. „Stai, cî ti ajutî tata”... După o vreme, calea se arăta mai ușor de străbătut. Când s-au văzut ieșiți pe drumul Șleahului, murgul a pornit cu pas întins. Un roi de gânduri l-au năpădit pe bătrân: „Cred cî îi foami băietulu’. Vinim noi de-o jumătati di zî! Da’ ce-am pățât eu di am căzut pi sanii? Cred cî am leșânat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o găleatî cu apî și niști ovăz, cî tari ai muncit tu azi!... Răspunsul calului a fost un nechezat gungurit, care putea să însemne: „Îți mulțumesc, bătrâne, pentru grijă, dar mai vreau apă”... Când moș Pavel l-a văzut pe murg ronțăind la boabele de ovăz din căușul pe care i l-a pus în față, a simțit că și pe el abia îl mai țin picioarele. A pus mâna pe gâtul calului. „Da’ tu ești asudat. Stai să-ț’ pun
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să-i spună unde se ducea. Nobuo se răsuci pe călcâie și, coborând glasul, ceru să i se aducă imediat un cal. — Așteptați un moment, stăpâne. Înțelegând intențiile seniorului său saurobei se repezi spre grajduri. Calul era foarte bun, un murg numit Baros. De cum sări în șa, Nobuo ieși la galop pe poarta din spate, la adăpostul întunericului. Nimeni nu află că plecase, până a doua zi. Evident, întâlnirea cu Hideyoshi fu contramandată sub scuza că Nobuo se îmbolnăvise, iar Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ucide. Și fiindcă au văzut că o parte din noi s-au ascuns pe ogoare, prin pivnițe, așa că nu puteau fi omorâți de gloanțele lor, s-au apucat să dea foc satului’’. Acestea sunt mărturiile unui român înșfăcat de energia murgului său, înghițind distanța până la prima unitate militară a confraților săi, mărturisind-o pe nerăsuflate în limbajul său netrucat. Și Virgil Gheorghiu concluzionează: ‘’Lehuțan Tăutul, călărețul disperat implora ajutor, ca să nu le fie satul prefăcut în cenușă de către evrei.’’ (vz
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
un poem sufit în care treizeci de păsări pleacă să găsească simurgul pe muntele unde locuia. Când ajung în vârf, descoperă că ele însele sunt - sau mai degrabă au devenit - Simurg. Numele, vezi tu, înseamnă treizeci de păsări. Si, treizeci. Murg, păsări. Fascinant. Fascinant. Mitul muntelui Kâf. — Calf? a întrebat Nicholas Deggle. — Kâf, a rostit Grimus. Litera arabă K. Ar fi vorbit despre asta o veșnicie, dar Deggle l-a întrerupt brusc, amintindu-i de Trandafir. — A, da! a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din cădere la mărire Astfel vezi roata istoriei întorcînd schițele ei; În zădar palizi, siniștri, o privesc cugetătorii Și vor cursul să-l abată... Combinații iluzorii - E apus de Zeitate, ș-asfințire de idei. Nimeni soarele n-oprește să apue-n murgul serei, Nimeni Dumnezeu s-apue de pe cerul cugetării, Nimeni noaptea să se-ntindă pe-a istoriei mormânt; Mulți copii bătrâni crezut-au cum că ei guvernă lume, Nesimțind că-s duși ei singuri de un val fără de nume, Că planetul ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a ginit careva? - Nici dracu nu era pe drum. Bătrânul înconjură caii, le pipăi grumazurile și dădu din cap: - Marfă proastă. Trebuie să-i ținem la îngrășat ca să luăm ceva. Ăia știu să scoată sufletul din ei, și-atît. Încolo, paște, murgule, iarbă verde! Mama lor de nemîncați! Păi animalul, bă ucenicule, se ține cu socoteală, trebuie să-i dai și lui. Că și mașina, n-o ungi? Ptiu, privește la iepșoara asta, numai coaste, te uiți prin ea... Haide, că avem
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fluturi de cadru; dar nu erau multe poteci de pădure care să poată fi parcurse cu roțile; puteai desigur să mergi cu calul, dar din cauza fioroșilor noștri tăurași rusești, nu puteai lăsa un cal priponit mai mult timp În pădure; murgul meu nărăvaș era să se cațere Într-o zi În copacul de care era legat, Încercând să-i evite: niște indivizi mari, cu ape de mătase În ochi și trupuri de tigri și niște țărănoi cenușii cu o trompă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Armele - își punea Și din gur - așa zicea: 138 {EminescuOpVI 139} - Frunzuliță iarbă mare, Ce m-aș ruga Dumitale Ca la un frate mai mare, Să-ți întinzi o aripioară Să mă duc și eu la țară. Frunzuliță cimbrișor, Bate murgul din picior Să-i pui șaua binișor Să mă duc unde mi-i dor. Că murgul trage la popas, Eu a sară Unde - am mas, Murgu trage la grăunțe Și voinicul la mândruță. 14 Frunză verde stuf de baltă, Lasă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aș ruga Dumitale Ca la un frate mai mare, Să-ți întinzi o aripioară Să mă duc și eu la țară. Frunzuliță cimbrișor, Bate murgul din picior Să-i pui șaua binișor Să mă duc unde mi-i dor. Că murgul trage la popas, Eu a sară Unde - am mas, Murgu trage la grăunțe Și voinicul la mândruță. 14 Frunză verde stuf de baltă, Lasă vântul să mă bată Și soarele să mă ardă, Că nu-i puiul să mă vadă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
e drag mie în lume Cărările pin pădure Căpătând cu nana mure; Și mi-i drag prunul cu prune Și omul cu vorbe bune; Și mi-i drag nucul cu nuci Și omul cu vorbe dulci. 55 Pusei șaua pe murgul Luai drumul de-a lungul, S-ajungem în sat cu soare; Pași, pași, pași murgule tare Bine pe noi că ne - așteaptă: Ție zobu cu obracu Mie gură și colac[u]. 56 Dă, Doamne, nanei noroc, Ca semînța-n busuioc, Dă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
drag prunul cu prune Și omul cu vorbe bune; Și mi-i drag nucul cu nuci Și omul cu vorbe dulci. 55 Pusei șaua pe murgul Luai drumul de-a lungul, S-ajungem în sat cu soare; Pași, pași, pași murgule tare Bine pe noi că ne - așteaptă: Ție zobu cu obracu Mie gură și colac[u]. 56 Dă, Doamne, nanei noroc, Ca semînța-n busuioc, Dă, Doamne, nanei putere Ca semînța-n cărujele. 57 Măi bădiță păunaș, Hai la noi să-ți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
isvor Se - ntîlnește dor cu dor Se sărută până mor. 103 Jos în valea cu isvoară, Drag cu drag se - ntîmpinară Se cuprind de subsuoară. Iar la limpede isvor Se - ntîlnește dor cu dor, Se sărută până mor. 104 Hai, murgule-n pas mai tare S-ajungem în sat cu soare Că ne - așteaptă puica-n cale - Să-i dau puicii de mâncare. 165 {EminescuOpVI 166} 105. Nu știu luna-i luminoasă Ori e puica mea frumoasă, Nu știu luna-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ce despărțire ne strică, Greu nour se mai ridică Într-o vârstă subțirică. Mă-grăbesc de-a mă aduce Târziul să nu m-apuce, Face-mi-s-ar calea cruce Ca fața să nu-mi usuce. Te - mbrățoșez cu - ntristare, Lăcrămez cu sărutare, Murgul m-așteaptă afară Să pun piciorul în scară, 195 {EminescuOpVI 196} Să mă duc la ceea țară, Rămâi sufletul meu, pară. Ceru-ți ție iertăciune, Ce ți-am greșit față-mi spune. Cuvinte-n dor nu mai spune, Nu mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cu cuvinte mai legate, Știu: Dumnezeu te va bate Că n-am fost de răutate. Purta-voi cămeși de jele, Lacrimi hainele să-mi spele, Am ajuns văd zile grele, Necazuri și gânduri rele. Vai, inima îmi stricai Cât pe murgi - ncălecai. Strigă, săi, murgule, săi, Pe câți pași atâtea văi. Ilenuța lăcrămează, Tare plânge și oftează; Cine poate să nu crează, O lacrimă să nu-i cază. Eu șezând așa călare, Ea striga cu glasul mare: Oh, nu păși așa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]