73,760 matches
-
Vivir para contarla nu e o doar o autobiografie, ci devine un fel de explicație a existenței scriitorului, o existență aflată sub imperiul scrisului: „Fiecare lucru, doar privindu-l, îmi trezea o dorință irezistibilă de a scrie pentru a nu muri". Ca și în ficțiuni, Márquez pornește de la o imagine, iar din prima frază deducem esențialul: „Mama m-a rugat să merg cu ea ca să vândă casa". Casa însemnând: copilăria, persoanele dragi, bogăția spirituală contrastând cu sărăcia materială, prietenii, muzica, politica
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
se datorează, femeilor din casă: „Mă simțeam mai bine și mai sigur între femei decât între bărbați". Bunicul este persoana de la care a învățat cel mai mult și cu care s-a înțeles cel mai bine în viață. Deși a murit când scriitorul avea doar opt ani, el se regăsește în colonelul fără nume din Hojarasca, în drama bătrânului din nuvela El coronel no tiene quien le escriba (Colonelului nu are cine să-i scrie) care așteaptă o viață întreagă pensia
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
la Théâtre de Boulevard, și a cărui specialitate erau comediile polițiste. Marea lui lovitură a fost vînzarea drepturilor uneia dintre piese (Capcană pentru un bărbat singur) lui Hitchcock, care ar fi vrut să facă un film după ea, dar a murit înainte de a-și concretiza ideea. Piesa 8 femei mi s-a părut imediat ideală pentru proiectul Femei "à la française". Din piesa destul de desuetă, n-am reținut - simplificîndu-le, oricum - decît situația și intriga polițistă care mă seducea mai ales prin
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
nici jam session-ul nu va reuși vreodată să înlocuiască partitura originară: "Gîndiți-vă că, citind cu sufletul la gură Război și pace și întrebîndu-vă dacă Natașa a cedat în cele din urmă avansurilor lui Anatolie, dacă acel minunat principe Andrei a murit într-adevăr, dacă Pierre a avut curajul să îl împuște pe Napoleon, ajungeți pînă la urmă să rescrieți romanul lui Tolstoi, lăsîndu-l pe Andrei să se bucure de o viață lungă și fericită, făcînd din Pierre eliberatorul Europei și, mai
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
nu poate fi schimbat. Cu alte cuvinte, dacă narațiunile hipertextuale ne dezvoltă creativitatea și ne învață să mînuim cu dezinvoltură anumite mecanisme, cele "gata făcute" ne obligă, într-un fel, să acceptăm evidența, învățîndu-ne, à la rigueur, chiar și să murim... Ceea ce, să recunoaștem, nu este chiar puțin lucru. "Sylvie" și timpul regăsit Un aspect demn de semnalat în legătură cu acest nou volum al lui Eco, este că, deși cel mai adesea, autorul reia subiecte asupra cărora s-a pronunțat și în
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
trecutul poate fi revizitat numai din momentul în care prezentul este gol și numai amintirea (chiar dacă fără o ordine anume, sau poate tocmai de aceea) ne restituie acel ceva, pentru care dacă nu merită să trăiești, merită cel puțin să mori." Ar mai fi multe lucruri de spus, nu numai despre această extraordinară abilitate a autorului de a interoga și descifra texte aparent "opace", ci și despre capacitatea sa de a demonta prejudecăți, de a pune sub semnul întrebării termeni în
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
doar datele stricte: "Serghei Dovlatov - prozator rus din S.U.A., s-a născut la 3 septembrie 1941, într-o familie de actori aflată în refugiu la Ufa; până la 17 august 1978 a trăit bezmetic și a scris inutil la Leningrad; a murit la 24 august 1990 la New York. De o largă notorietate în cercul strâmt al emigrației". Ultima frază a devenit caducă în chiar momentul în care a fost scrisă. Deoarece, imediat după destrămarea sistemului comunist și desființarea cenzurii, rușii au început
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
degrabă în manieră sociologică. Dar tocmai aici se înregistrează un punct forte al demersului său scriitoricesc, constînd în ușurința, în lejeritatea (fie ea, din păcate, și una de substanță) cu care trece de la sat, "rodul pămîntului", la "tîrgurile unde se moare" pentru a poposi, prin nu mai puțin de cinci romane, în "capitala care ucide". Am schițat doar o parte din temele monumentalei fresce a secolului trecut prin care, mai mult sau mai puțin transparent, Cezar Petrescu intenționa a-i concura
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
după spargerea marelui val. Gazetar cu ochiul atent la evenimentul senzațional, întemeietor și director de reviste mai mult sau mai puțin longevive, printre care și România literară (1939), redutabil autor de cărți pentru copii, Cezar Petrescu a fost în timpul vieții (moare la 9 martie 1961) unul dintre cei mai citiți autori. El și-a cîștigat fără greș admiratorii, scoțînd din mantaua colectivă a unor titani cu suflu epic devastator "paradisuri în destrămare". Populate de inocenți, dezrădăcinați, învinși, lichele de contrast și
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
Secțiunea oficială a mai cuprins: Angajare de clovn de Matei Vișniec, în regia lui Patrick Pelloquet la Théâtre Régional des Pays de la Loire, Franța, spectacol invitat; Îngerul electric de Radu Macrini, în regia lui Radu Afrim la Teatrul Act; Regele moare de Eugen Ionescu, la Theatrum Mundi în direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză; Hora iubirilor de Arthur Schnitzler, pus în scenă de Felix Alexa la Teatrul Nottara; Flacără albă, flacără neagră (Dybbuk), adaptare a regizorului David Zinder după
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
erau deloc dulci. Copiii medicilor și asistentelor alergau afară în ger și ascundeau sub haine feliile de tort ca să capete altele... Actorii-pacienți se dăruiseră identificării cu un rege osândit la moarte, săptămâni și zile, înaintea Crăciunului, - regele ce avea să moară cu două mii de ani în urmă... "Atât?" o întrebase doctorul pe autoarea spectacolului, improvizată și ea ca toți ceilalți de pe scenă. "Atât" șoptise ea, rușinată de lipsa de succes vădită. "Bine!" făcuse doctorul îngăduitor, cu bărbia lui de om energic
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
se poate face pentru a astîmpăra corupția și vă va face în cinci minute un plan complet de acțiune. Defectul unui asemenea plan e că duce sus și nu știi la cine ajungi. Iar dacă ajungi la cine nu trebuie, moare ancheta. Simplu! Toți cei care au sau au avut oarece putere în țara asta știu cum stau lucrurile. Pe spinarea statului și a nefericitului de contribuabil mărunt s-a furat, se fură și se va mai fura. Asta se întîmplă
Corupția și adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14506_a_15831]
-
și jocul de oglinzi sunt evidente. Practica intertextului, veche, și acest cuvânt a ajuns să desemneze un clișeu critic. Ideea e să apară la câte cineva vreun sâmbure coagulat de substanță, astfel încât citarea să nu trădeze fișele, epicul să nu moară în virtual. Ei bine, la Vasile Gogea, sursele sunt destul de ușor identificabile: la Vasile Gogea sursele sunt destul de ușor identificabile: un Fowles, "agățat" drept titlu, și în consecință, fragmentarismul textual, punere în abis etc. (procedeul comun atrage magnetic locul comun
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
și la acele denumiri ale organelor absente din dicționare, viața își pierde sensul și misterul, iar oficianții sinistrelor ritualuri de după, cu vitalitatea lor animalică, produc un adevăr neplăcut și sordid, care nu te ajută nici să trăiești frumos, nici să mori demn. Străin, dar trăind alături de ei, tăcut și umil, un tânăr (Paul Bartoș) își găsește doar când rămâne singur, în preajma morților, aparența normalității. Aici tânăra regizoare (Ana Mărgineanu) dă un bun examen în transpunerea scenică a textului: spațiul se transformă
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
engleză, germană, italiană, norvegiană. Acum, în fine, chiar dacă cu o întîrziere regretabilă, apare și în românește (în ed. Univers), o dată cu lansarea filmului realizat după carte de Nicolae Mărgineanu (la premiera căruia a participat soțul autoarei, Sergiu Grossu; Nicole Valéry a murit în 1996). Citind-o, înțelegi de ce, peste ani, Cicerone Ionițoiu avea să o numească pe autoare "un semn al binelui în această lume tulburată de răi și de rele"... Pare incredibil că, după '89, nimeni nu s-a grăbit să
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
fost o revoluție a poeților și artiștilor. A fost non-violență, cu obiective economice de bun-simț și în plus încununată de succes. Prin comparație, mișcarea din Tienanmen a fost emoționantă, dramatică, dovedindu-și integritatea prin nereușită. Marii poeți epici maghiari au murit adesea în lupta împotriva opresorilor, de la Balint Balassi, care a pierit în lupta împotriva turcilor, la Petöfi Sándor, mort sub potcoavele călăreților cazaci. Ei au menținut vie limba maghiară și identitatea națională prin sacrificiile, credința și poemele lor, când liderii
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
ales, ci el te alege, te trăiește, te violentează în ceea ce crezi că ai mai scump: libertatea. Iar dacă o ai totuși, singura ei putere, ca în povestirea fantastică Biruitorul destinului, este aceea de a alege când și cum să mori. Cele mai întâlnite "variațiuni ale răului" sunt cele care au în centru tema morții - fie naturală, fie ca expresie a voinței, sinucidere ori crimă - și a despărțirii (dar și aceasta poate fi considerată o metaforă a morții). Lucian-Claudiu Amoran pare
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
mistificate de către autor - a unor personalități politice, culturale, jurnalistice etc. Forma folosită: delațiunea. Dacă acest "jurnal" n-ar conține cancanuri asociate unor personalități ale vieții publice, ar zăcea pe tarabe. Curățit de afirmațiile imunde la aderesa acestor personalități, jurnalul ar muri într-o anonimitate deplină. Însă problema de fond este alta. Între cartea lui Răsvan Popescu și recentele evoluții amendate de Consiliul Național al Audiovizualului, al cărui demnitar de stat se află, nu este nici o diferență de esență. E vorba tot
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
Cătălin Sturza Unii scriitori debutează la 20 de ani, "compun" romane ca și cum ar scrie scrisori, și fac carieră sub lumina reflectoarelor, decenii de-a rândul, până când mor de cauze naturale, în fotoliul de acasă. Există însă și oameni a căror modestie și a căror decență îi împiedică să iasă la rampă, și pe care toamna vieții îi surprinde cu câteva povestiri publicate, ici-colo, în vreo revistă de
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
este de-a dreptul îngrijorătoare. De multe ori discuțiile se transformă într-un soi de denigrare miștocărească a optzecismului și postmodernismului: că n-ar exista o asemenea generație, că nu știu să povestească, că n-au opere, că postmodernismul a murit deja în lume, că e un concept indefinibil etc. Când se încearcă o discuție despre necesitatea unei strategii care să revitalizeze cartea și lectura, totul se transformă într-un haos din care nu mai străbat decât contradicțiile. Pornind de la ceea ce
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
șoptește tatăl), trecînd prin măcelul cu cadavre în serie, perceput de același copil, înnebunit de frică, și ajungînd pînă la personajul unui "fotograf" (Jude Law, de un pitoresc diabolic), criminalul plătit care "imortalizează morții", imediat după ce i-a ajutat să moară ("Să fii plătit ca să faci ce-ți place, nu e un vis?")... Descoperi rezonanțe de tragedie antică ("Blestemată fie ziua nenorocită în care te-ai născut!", urlă un tată, într-o dezlănțuire de iubire-ură) în povestea unei crime și a
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
judecată, deoarece i-ar fi compromis... Am mai scris despre vizita senzațională a lui Blaga la și cred că sunt singurul martor al ei mai de vază, reamintind scena de neuitat cu Blaga și Coca - peste câteva luni avea să moară - mânând caii droștei cu două roți numai, pe strada principală Ferdinand. Ea, în alb ca o mireasă cu o pălărie largă florentină, el într-un costum închis, profesoral, pe când praful, istoric, stârnit în anotimpul torid, secetos, îi învăluia pe cei
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
și ce să cultivăm pe ogor cu banii lor. Oare nimeni nu observă că suntem sufocaț i de dator i i Împovărătoare și regulile jocului sunt impuse de marile instituții financiare internaționale? Face cineva grevă În fața acestora? Nimeni! Înainte de a muri, Nicu Ceaușescu, fiul dictatorului, le-a adresat celor care Îl judecau aiurea o predicțiune, care s-a adeverit ulterior: Nu veți fi În stare să văruiuți blocurile, pe care le-a construit tata. Așa s-a și Întâmplat. Se vede
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
cu totul altceva. Dar nu mizeria materială e lucrul cel mai grav în România. Săraci lipiți pământului am fost de când ne știm. Suntem, nu-i așa, versați în a apăra nu realizările neamului, ci sărăcia neamului. Dar atâta vreme cât nu se moare, literalmente, de foame pe stradă, înseamnă că ne aflăm în limitele cunoscutului. Dacă românii se mulțumesc doar cu negrul de sub unghiile pesediste, cu atât mai rău pentru ei și cu atât mai bine pentru restul planetei. Marea problemă a României
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
ceilalți (metaforă, declară Rushdie într-un interview, a propriei sale situații, fiindcă datorită fatwei fostului ayatollah a devenit el atât de conștient de limitele vieții - chestiune valabilă pentru orice om, deoarece nu e nevoie de fatwa pentru finalul neașteptat: oamenii mor din te miri ce, și fără nici un avertisment) e una dintre acele povești adevărate spuse ca o "eliberare de taine", din urgența de a nu le lăsa pradă uitării. De la călătoria lui Vasco da Gama - care "n-a venit să
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]