613 matches
-
intelectualistă, ca și lamentația gratuită sau exhibarea fervent autenticistă a interiorității, eventual sub semnul mizerabilismului provocator. SCRIERI: Narațiuni întâmplătoare, Cluj-Napoca, 1989; Poemul deshumat, Cluj-Napoca, 1994; Creier intermediar, Oradea, 1997; Întoarce-te, Esthera, Cluj-Napoca, 1999; Muncile lui Don Quijote, Pitești, 2000; Agata murind, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Paradoxul grămezii, RL, 1985, 7; Ioan Moldovan, „Narațiuni întâmplătoare”, F, 1989, 9; Ion Buzera, Narațiuni deloc întâmplătoare, R, 1989, 10; Alex. Ștefănescu, Prezențe lirice, RL, 1989, 45; Valentin Tașcu, Jocul poeziei și al întâmplării
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
Horia Gârbea, Neliniștit, fără încântare, LCF, 2003, 32; Sanda Cordoș, Deshumări și emancipare, APF, 2003, 7-8; Ovidiu Mircean, O oglindă în care nu mai e nimeni, ST, 2003, 9; Iuliana Alexa, Senzualitate și moarte, RL, 2003, 43; Crenguța Năpristoc, „Agata murind”, OC, 2003, 198. N.Br.
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
exemplu, se obțin jocuri de cuvinte aproape dadaiste: „Calul călare pe cal, / calul călare pe calul călare, / calul călare pe calul călare pe cal, / calul călare pe calul călare pe calul călare” (Calul călare). Altundeva apar aliterații: „Murmure despre muri murinzi de mură” (Muri de mură), iar un poem, ecou al sonetului Les Voyelles al lui Rimbaud, aduce ninsoare cu vocale: „Și ninge vocale, găteli disperate, / Un vânt de vocale în codri mai bate, / Din A și din E și din
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
O. se află o mare parte a încercărilor lui de tinerețe, încercări ce nu se disting prea mult de poezia epocii. Macedonski reia motivele lirice ale vremii cu o juvenilă și deplină încredere în sine (La patria, Un tânăr poet murind, Reîntoarcerea, Chemarea la arme a lui Tudor Vladimirescu, Fericirea vieții câmpenești, Meditațiune, La condeiul meu, Melancolia, Desperarea, Fatalitatea, Secolul). Totuși, accente mai personale, interesând evoluția sa ulterioară, se conturează chiar în aceste începuturi. Unele motive vor reapărea într-o desăvârșită
OLTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288531_a_289860]
-
Ființei înaintea lui Heidegger, pentru că poetul român a trăit raportul cu Ființa prin anticiparea propriei morți și prin repetarea acesteia în spirit. Și prin Nietzsche e explicată, de asemenea, poezia lui Eminescu: gânditorul german, care iubea pe cei care trăiau murind, e temeiul discursului despre poetul aflat sub semnul conștiinței morții încă din prima tinerețe, când dispare „iubita din Ipotești”, eveniment ce catalizează experiențele concrete ale existenței eminesciene. Instrumentele hermeneutice folosite de autoare în drumurile concentrice către „adevărul care se deschide
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
colaborare cu Șt. Stoenescu); Frank O’Hara, Meditații în imponderabil, București, 1980 (în colaborare cu Șt. Stoenescu); Samuel Beckett, Molloy. Nuvele. Texte de neființă. Cum e. Mercier și Camier, pref. Romul Munteanu, București, 1990 (în colaborare cu Gabriela Abăluță), Malone murind, București, 1995; Tahar Ben Jelloun, Copilul de nisip. Noaptea sacră, pref. trad., București, 1996 (în colaborare cu Sanda Chiose); Carl Norac, Născocind copilăria, București, 1999; Werner Lambersy, Peisaj cu om gol în zăpadă, București, 1999; Charles Baudelaire, Paradisurile artificiale, București
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
soarta lui, așa încât era clar că presiunea exercitată de Pușcașu era dirijată la ordinele acestuia. Snopit în bătăi, a murit în jurul datei de 16 aprilie 1950, într-o cameră mică (probabil 2-parter), unde erau doar șase-șapte deținuți. L-au văzut murind Cornel Pop și Silvestru Nanu, care spune că victima avea diaree și că, înainte de a muri, a zis: „Am făcut un copil mic!”2, semn că nu mai era în deplinătatea facultăților mintale. Cornel Pop presupune că Țurcanu i-a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
discurs violent la care Pangrate a reacționat, provocând începutul bătăii. A fost lovit cu bâtele până la leșin, iar când și-a revenit, întins pe rogojină, a avut timp să îl audă pe Dâmbu tânguindu-se, lovindu-l cu cotul și murind. Într-o zi, Popescu i-a turnat o batistă plină cu sare în gamela cu mâncare și i-a dat să bea apă sărată. Pangrate pretinde că a raportat timp de zece zile la începutul și sfârșitul programului că este
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
în tinetă. Țurcanu obișnuia să scoată măselele și dinții din gură prin lovirea cu vârful bocancului, ca la rugbi, prin fixarea capului victimei. Fostul său rival, Alexandru Bogdanovici, a fost cel care a îndurat cel mai mult această tortură, el murind, în aprilie 1950, fără nici un dinte în gură. Au rămas cunoscute și lovitura la ficat a lui Dan Diaca ori izbirea cu capul a plexului victimelor, procedeu folosit de Gheorghe Roșca. Mijloacele de tortură fizică nu erau însă unicele metode
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
religios, se simte totuși obligat să se roage în mod obsesional pentru sănătatea mameisale bolnave și să se lovească ușor peste gură după rugăciune. Fenichel interpretează această conduită contradictorie ca o întoarcere a dorinței refulate de a-și vedea mama murind, o anulare care are următoarea semnificație: „Îmi aduc înapoi în gură cuvintele rugăciunii”. Un pacient al lui Janet (1903/1976, vol. II), în vârstă de 63 de ani, are obsesia angoasantă că este grav bolnav, obsesie care se accentuează atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
e sugerată încă din titlu. Preotul Valeriu Darie luptă să-și reprime structura pasională, dar până la urmă cade în păcat. Personajul - urmărit și în Înălțarea la cer (1938) - este dominat de o etică a ispășirii, retrăgându-se în sihăstrie și murind, simbolic, pe creasta unui munte, cu iluzia „înălțării”. Alternând cu povestea principală, un alt plan al narațiunii îl are ca protagonist pe fiul preotului, Andrei, elev, supus și el patimilor erotice. Viața de internat, ambianța unei mari școli ieșene, diversitatea
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
40 de ani căsătorită cu el, apoi m-am despărțit, ne băteam în parte, dădea el, dădeam și eu... am avut grijă de fetele fratelui mai mare. Acesta, din căsătoria cu o femeie, a rămas cu două fete, mama lor murind. El stătea mai mult pe la pușcărie. Dacă stătea două luni afară era mult. La început era violent, scandalagiu... apoi cu furatul..., eu am crescut cele două fete, le-am căsătorit... La vârsta de 31 de ani m-am hotărât să
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
o privire. Își puse pușca la umăr și elimină un soldat de-al Armatei care era în pauză și fuma o țigară. Necrezând că fusese împușcat, se dădu în spate uimit până când întâlni un perete și se prelinse în josul său murind. Împușcătura alarmă restul oamenilor din clădire. Știau că nu-i nici o grabă și că aveau tot timpul din lume să se ocupe de ceea ce trebuiau să facă, pentru că în preajmă nu erau garnizoane sau posturi locale de Gardieni care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
poporului, să se arate apropiat de el în timpul peripețiilor cursei de care, pe parcursul luptelor sau al piesei de teatru? Să se vadă că împărtășește emoțiile, dorințele, temerile și bucuriile oamenilor. Nu să scoată chițăituri isterice de fericire când vede gladiatori murind. Simte cum amorțește și încearcă să se ridice, însă imediat încăperea capătă parcă viața și începe să se rotească vuind în jurul său. Renunță. Nemișcat, fixează un punct din tavan, și totul începe să se potolească. Găsește puterea să surâdă. E
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și dau mâna cu Simon. Nu-mi scapă privirea pe care i-o aruncă lui Ben, care, fiind un gentleman, încearcă s-o ignore. ― Simon, ne vedem la mașină, îi spune el, și Simon de-abia se mișcă afară, probabil murind de nerăbdare să bârfească împreună cu restul echipei. ― Cât mai stai pe-aici? spune Ben, trecându-mi părul pe după urechi. ― Vreo încă două luni, spun eu, gândindu-mă deja la o modalitate de a mă întoarce acasă, ca să fiu cu Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
C-un glas tainic, lin, amar, Tu cântare întrupată! De-al aplauzelor fior, Apărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. Ca zefirii ce adie Cânturi dulci ca un fior, Când prin flori de iasomie Își sting sufletele lor, Astfel notele murinde Blânde, palide, încet, Sbor sub mîna-ți tremurânde, Ca dulci gânduri de poet. Sau ca lira sfărâmată Ce răsgeme-ngrozitor, Când o mână înghețată Rumpe coardele-n fior, Astfel mîna-ți tremurândă Bate-un cântec mort și viu, Ca furtuna descrescândă Care muge
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-și spun în tunet durerea lor mugindă, Gândirile de foc. Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere, Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor, Căci mie mi-a dat soarta amara mângâiere O piatră să ador. Murindului speranța, turbării răzbunarea, Profetului blestemul, credinței Dumnezeu, La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea, Nimic, nimica eu. Nimica, doar icoana-ți care mă învenină, Nimic, doar suvenirea surâsului tău lin Nimic decât o rază din fața ta senină, Din ochiul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
chiamă, În prezent vrăjește umbre dintr-al secolilor plan; Și ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii, Palid stinge-Alecsandrescu sânta candel-a sperării, Descifrând eternitatea din ruina unui an. Pe-un pat alb ca un lințoliu zace lebăda murindă, Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă - Vieața-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău; Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbătare, Și din liră curgeau note și din ochi lacrimi amare Și astfel Bolintineanu începu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Nimeni nu-i știe de știre, Nimeni soarta-i n-o-mblînzește, nimeni fruntea nu-i mângâie. Ah! acele gânduri toate îndreptate contra lumei, Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbrăcate Cu-a lui Dumnezeu numire - astăzi toate-s îndreptate Contra inimii murinde, sufletul vor să-i sugrume! A muri fără speranță! Cine știe-amărăciunea Ce-i ascunsă, -n aste vorbe? - Să te simți neliber, mic, Să vezi marile-aspirații că-s reduse la nimic, Că domnesc în lume rele, căror nu te poți opune
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de a-și lua viața.. — Japonezii socotesc că e o virtute să alegi moartea în loc înduri rușinea, i-am răspuns eu cu o privire tăioasă. Acest sol japonez a fost încredințat că nu-și poate îndeplini însărcinarea până la capăt decât murind. — Eu... nu înțeleg prea bine... strânse din umeri comandantul cu uimire. Dar din vorbele dumitale, padre, mi se pare că încuviințezi acest păcat oprit de Biserică. În ochii lui se ascundeau stânjeneala și teama de mine. Poate că aflase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ne gândim la familiile îndurerate. Oare familiile acelea ce-ar trebui să facă? Chiar dacă infractorii ar primi pedeapsa capitală, ar rezolva asta ceva? Cred că am devenit foarte sensibilă când e vorba despre moarte, pentru că am văzut prea mulți oameni murind chiar sub ochii mei. Și indiferent cât de mare e pedeapsa pe care o primesc criminalii, cum poate fi alinată durerea familiilor îndoliate... De când m-am angajat, am lucrat numai la stația Kasumigaseki. Nu poți s-o compari cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
divinității arse a devenit hrană, iar sufletul a coborât pe Pământ, unde a întemeiat Împărăția Morților. Ad. E. Jensen, care a dedicat un studiu important acestor divinități, numite de el dema, a arătat foarte limpede că omul, hrănindu-se sau murind, ia parte la existența acestor dema.13 Pentru toate popoarele paleocultivatoare, evocarea periodică a întîmplării primordiale care a întemeiat actuala condiție umană este de cea mai mare importanță. Toată viața lor religioasă este o comemorare, o rememorare. Amintirea reactualizată prin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
trecute, când viața triumfa în ea, cu ziua de azi, când natura o aruncase la pământ, aproape strivită, aproape inertă. Imaginația, scăpată din frânele voinței, desfășura vertiginos faptele posibile, și care, din posibile, deveneau sigure. Vedeam la capăt pe Adela murind, mă înduioșam asupra vieții ei stinse, mă înduioșam încă și mai mult asupra mea. De la o vreme, am băgat în sfârșit de seamă că mă excit singur, că simt plăcerea să multiplic nenorocirile posibile din viitor și să le simt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dacă vrei numaidecât să faci toate politețile. Dar să știi că le faci acum și pentru sfârșitul vizitei". I-am sărutat așadar mâinile amândouă. În zâmbetul cu care îmi spunea aceste cuvinte mi s-a părut că disting, stingîndu-se treptat, murind, o intenție de ironie, și zâmbetul era numai în ochi. Peste câteva clipe zâmbetul îi iradia, bun ca o lumină caldă, nu numai pe toată figura, dar parcă pe întreaga ei făptură. - Ai să stai două ceasuri să-mi ții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mână, de braț, ca și cum era hotărâtă să-i atingă cumva membrele. Îl asigura că făcuse cu mare grijă o copie a manuscrisului. Își făcuse griji ca nu cumva copiatorul să șteargă cerneala și să lase paginile goale. Copiase prima pagină murind de Îngrijorare. „Atât de specială este cerneala pe care o folosiți, ce-ar fi fost dacă se producea vreo reacție. Aș fi murit.“ Dar ieșise minunat. Domnul Widick spusese că era o copie Încântătoare. Și se afla În cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]