2,502 matches
-
încărcată a școlii sanitare, practica în clinici și spitale, cei doi ani ar fi putut fi asemuiți cu o plimbare nocturnă pe un bulevard plin de castani înfloriți. Timpul însă trecea, depănându-și zilele fără întrerupere, ignorând grijile mărunte ale muritorilor de rând. Ina și Olga știau un singur lucru: trebuia să dovedească părinților, dar în primul lor înseși, că nu greșiseră atunci când hotărâseră să facă acest pas, că sunt În stare să escaladeze toate obstacolele ce se puteau ivi în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
deputată în MAN, a făcut-o femee de servici la spitalul județean. Pe unulfost prim secretar la comitetul orășenesc al comuniștilor din Dealul Mare - tractorist la primul fermier privat apărut pe aceste meleaguri. și, tot așa, nu a rămas, nici unul, muritor de foame. Au trecut niște ani. Ani de scârbe și de belele, pentru mulți români. și pentru Jalemare și ai lui. Pentru bărbații, din neamul lui, vreau să zic. Tot mai greu de trăit; tot mai abruptă, viața, pe Dealul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au pus la treabă, le-a adus venit, în folosul lor! Bravo lor, măi fârtați, bravo lor, zic, pentru că, sunt, cu adevărat, oameni de ispravă. Da, oameni buni, de mare ispravă. Că, dacă judeci, privind nițel în urmă, îi vezi, muritori de foame, cum erau, orbecăind prin toate cotloanele mizerabile, prin toate locurile puturoase și încărcate de microbi și de alți dealde ăștia. Unuia dintre ei i-a răsărit, în capul său rotund, ca un bostănel, o idee. și a spus
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
brâu, și gata întins pe masa bibliotecarelor, pregătit de operație ca de cel mai important joc, și invitat să aleagă o carte de tarot. Nu vedea rațiunea jocului și nici măcar nu era important acest lucru. Așa trebuie. Să aleagă fiecare muritor câte o carte și mai apoi, să repete titlul cărții de beletristică pe care o preferă. Închideți, fetelor, blocul operator și treceți la anestezie-făcu cea cu voce gravă-Așezați o movilă de pământ peste pacient și verificați-i pulsul. Trebuie să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
carte. Se auzi din nou ca la început: Valetul de pică. A ieșit Valetul de Pică. E în regulă. Suntem pe drumul cel bun. Dar ce-ați șovăit atâta în timpul operației? V-ați cam precipitat. Pentru ce? Pentru un biet muritor. Prea mult pui la inimă, fată scumpă. Mai cu seamă tu - o arată pe cea cu nasul întreg - cea născută odată cu pământul din spuma valurilor mării. Afrodita! Prea te lași luată cu asalt de sentimente, deși ești conștientă că aici
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se isca sub ochii mei, punctat de mici gemete diafane și de răsuciri subtile. Era ca și cum o arteziană de rotunjimi grațioase ar fi izvorât Înainte-mi, asistam, vă jur, la un adevărat cadril al formelor, de la Emanuelle 3 Încoace nici un muritor nu Întâlnise un asemenea rafinament. Pe lângă Amy a mea, Jenna Jameson se dovedea o plăpumăreasă nepricepută, iar Nicole Sheridan o biată reumatică, degetul ei arătător trăgea tigheluri perfecte pe piele, apoi medita puțin asupra năsturașilor și ridicăturilor Întâlnite pe traseu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ți s-a urît și ție să vorbești prostii, i-o întoarce Părințelul. — Nu uita că te iei la harță cu o față bisericească, îi aduce aminte Roja distrîndu se, ăștia au întotdeauna mai mare succes la femei decît restul muritorilor. Asta am mai auzit-o și eu pe undeva, confirmă șoferul văzînd brusc negru înaintea ochilor, uite în ce hal îți taie nenorociții ăștia calea, se pune pe înjurat. — Getax de-al tău, zice Roja, profesionist pînă-n măduva oaselor, i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
color a unui tablou din Muzeul de Artă a R.S.R.-ului. E icoană veritabilă! ripostează în șoaptă chelnerul m-a costat trei sute. Nu zău?! rîde Lazăr. Ce Isus ai văzut, care să-și lase cucul expus cu atîta inocență privirii muritorilor și ce Marie dă copilului țîță cu atîta naturalețe, afară doar de "Madona cu perna verde", a lui Solario, dar nici aia nu-i icoană, că sfinții ar trebui să aibă aureolă. Exact! N-are aureolă! Să vezi ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poveste. Demult, demult, în regiunea Tibet făceau ravagii tot felul de demoni și monștri, iar norodul se zbătea în suferință. Mărinimoasa zeiță Avalokitsvara l-a rugat pe Buddha Sakyamuni să-l trimită pe Tuibagewa, fiu al Zeului Cerului în lumea muritorilor, ca să-i scape pe pământeni de nenorocire. Acesta a venit în Tibet și a devenit suveranul tibetanilor cu păr negru, fiind cunoscut sub denumirea de regele Ghesar. Pentru ca el să îndeplinească misiunea sfântă, aceea de-a învinge și subjuga demonii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și fericită, fiindu-i recunoscători arcașului Houyi. Invidioși pe meritele lui Houyi, alți zei din cer s-au plâns împăratului ceresc, convingându-l să-l îndepărteze pe Houyi, ba chiar să-l pedepsească, trimițându-l împreună cu soția lui în lumea muritorilor, fără să mai aibă voie să se întoarcă în cer. Houyi și Chang'e, învinuiți pe nedrept, au dus o viață retrasă pe pământ, trăind din vânat. Odată cu trecerea timpului, Houyi a simțit că îi este tare dator nevestei sale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lumea cerească, lăsându-și nevasta pe pământ, dar nu voia nici ca soția lui să plece, lăsându-l singur printre oameni. Pentru că n-a găsit nici o soluție potrivită, el a ascuns leacul acasă. Nemaiputând să îndure viața simplă din lumea muritorilor, Chang'e a găsit, în lipsa soțului, leacul miraculos și l-a înghițit tot. Imediat, ea s-a simțit tot mai ușoară, precum un fulg de nea, a început să plutească, apoi să urce încet spre cer. A ajuns la lună
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Reînviat, Xu Xian și-a dat seama de iubirea adevărată pe care i-o purta Bai Suzhen și au trăit, în continuare, o viață mai fericită. Dar bonzul Fahai tot nu suporta s-o vadă pe Bai Suzhen în lumea muritorilor. Așa că, prin înșelăciune, reuși să-l aducă pe Xu Xian la Templul Jinshan și îl forță să se călugărească. Aflând vestea, Bai Suzhen și Xiao Qing s-au întristat foarte tare și, împreună, încercară să-l elibereze din Templul Jinshan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu adevărat. Era de parcă fuga lui spre mine cu taurul pe piept, răcnetele, urletele spaima și plânsul meu se desprindeau de strada cu oameni, de înserare și de astelalte, ca să ajungă într-un loc special construit înainte, ferit de privirile muritorilor, în care Cristos și cu mine ne împărțeam pumni. Mint cu nerușinare. În vremurile alea, poate pentru că, după cum v-am spus, Cristos era locul de unde urla Bau-Bau, sufeream de aceeași încremenire neputincioasă care-mi paraliza până și respirația (este deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de fețe palide care împânzeau, eram convinși, câmpul acela de la marginea Bucureștiului și puteam să ne imaginăm că dincolo de Valea Argeșului, acolo unde oamenii mari susțineau că 368-ul ar avea ultima stație, se întinde teritoriul umbrelor din care nici un muritor, poate cu excepția aceluiași Rahan, nu s-a mai întors vreodată. Era una din acele zile. Frunzele începuseră să îngălbenească și să acopere pământul, poate pentru că era toamnă, poate pentru că se plictisiseră să stea atârnate atât timp în copaci, dimineața era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu o asemenea Înfățișare. Să fi avut oare dreptate copilașii care Îi strigau pe stradă că maică-sa se culcase cu Însuși dracul? Era oare cu putință ca cineva să fie fiul lui Lucifer și să trăiască așa, ca oricare muritor, pe Pămînt? Cu ani În urmă, cînd se Întorcea de pe insula La Tortuga și debarcase pe pămînt haitian, o bătrînă vrăjitoare Își Întrerupsese brusc ceremonia vodoo, făcîndu-i să tacă pe cîntăreți și oprindu-i pe dansatori atunci cînd Îl văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sfîrșitul lui Bîlbîie, care în trioul Popianu-Pangratty și el ar fi trebuit scutit, pus la adăpost de orice nefericire. Și tocmai lui Bîlbîie i se întîmplase nenorocirea, de parcă undeva, sus de tot, s-ar fi știut toate contabilitățile duble ale muritorilor. Bîlbîie era de partea cea bună a realității și imaginației, dar în același timp făcea și o muncă murdară. Erau descreierați și stupizi toți complotiștii Vulturului Alb, dar dintre toți doar Bîlbîie era acela care privea lucrurile cu alți ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cu un cuvînt geu, dar adevărat, Bîlbîie era cel care îi va trăda chiar dacă trădarea lui în planul mare al sorții Țării însemna curaj și iubire de Țară. Trebuia să se aștepte bietul Bîlbîie la nenorocirea sa pentru că nimeni dintre muritori nu face un lucru judecîndu-l din capul locului ca fiind rău, de neiertat. întotdeauna va exista o scuză, o motivație pentru orice ticăloșie. Iuda însuși își putea justifica vînzarea prin aceea că numai prin jertfa sa (orice trădare este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zise Simon, „și știu că nu pot ajunge până În al șaptelea cer. Așa că mă Încumet până la al șașelea cer. Al șaptelea cer Îl atingi doar cu gândul, căci acolo este numai lumină și beatitudine. Iar beatitudinea nu‑i este dată muritorului.“ „Gata cu filosofia“, zise un ucenic al lui Petru. „Măcar să atingi norul acela, atunci vom ști să te prețuim ca pe Nazarinean.“ Vestea ajunse până la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea să se petreacă ceva neobișnuit, flecarul ăla avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În privința ecoului nemaivăzut În rândul cititorilor. În ce privește autenticitatea, nimeni n‑a pus‑o vreodată la Îndoială, Antichristul lui Nilus, pe baza căruia s‑au făcut toate celelalte traduceri existând negru pe alb În fondul Bibliotecii Muzeului Britanic. Iar cum majoritatea muritorilor au față de litera tipărită aceeași venerație ca față de Sfânta Scriptură, mulți vor admite această dovadă fără crâcnire și fără circumspecție intelectuală. „Oare este posibil, se Întreba Îngrozit un redactor de la Times, ca o bandă de criminali să elaboreze un astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care, în fața bisericii, era una nelegalizată, de concubinaj. L-a visat pe Iisus, într-o lumină și-o aureolă pe care n-ar fi putut s-o descrie în cuvinte. Frumusețea și imaginea ochilor Lui erau peste putința imaginației unui muritor. A visat că El se ridica la cer iar ea rămânea în întuneric, alături de un bărbat acoperit de veșmânt negru, pământiu. O mare de oameni se îndrepta agale, cu capetele plecate, spre cimitir, în timp ce ea și omul în negru rămâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
neîntrerupt al valurilor ce se frământau puternic cântându-mi parcă durerile și necazurile lor. Mă simțeam aproape de ea, de inima ei ascunsă undeva în adâncuri negre, mă străduiam să-i înțeleg povestea ce și-o cânta dintotdeauna. Mă consideram unicul muritor care a reușit să treacă pragul dintre moarte și viață. Eu reprezentam trecerea, iar ea, eterna, nemărginita eră, simbolul nemuririi. Aliată cu cerul, părea să-mi spună că e fericită. Priveam în largul ei cu ochi pierduți, amintindu-mi cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sfârcurile sânilor, nu mari, dar nici minusculi. Claia pe păr arămiu, prins Într-un coc neglijent, cearcănele albăstrii de sub ochi, Întregeau portretul fragilizat parcă al unei femei care afișa În mod obișnuit siguranța nonșalantă a geologului sau vulcanologului Întors printre muritorii de rând pentru o scurtă vacanță. Mașinile intrau și ieșeau din piață după regula strictă a priorității de dreapta. Semănau Însă atât de bine unele cu altele, Încât de la o vreme i se păru că centrul pieței se transformase dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
te gândești doar la foile de varză, la amestecul de cărnuri tocate, cu orez, la afumătura de porc și la crenguțele de cimbru. Lumea toată se reduce atunci la aceste câteva lucruri simple care te fac să regreți că ești muritor, În timp ce sarmalele sunt veșnice. Cred că drumul spre rai e pavat cu sarmale, Își zise Gheretă, Într-unul din puținele sale momente de mare inspirație. Ar fi putut spune și divină, dar el știa prea bine că era doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
versete din Marx, Engels și Lenin la cursuri intensive de marxism-leninism. O seceră și un ciocan atârnau de crucea bisericii gata să se prăbușească sub greutatea lor. Și lumea se mai mira că există icoane care lăcrimează sau sângerează ca muritorii de rând. 27. Parcă azi, miezul nopții vine mai greu ca-n alte zile, zise domnul Moduna, gata să adoarmă și să rateze Marea Schimbare. Ți se pare, dragule, ți se pare, Îl liniști doamna Moduna cu ochii pe televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu era în țară, ca să-l punem la zid, îi trimiteam noi zidul, pe unde se găsea. "Execuția" Eliade a continuat și după moartea lui Eliade. Era strict oprit să-l citezi în vreun studiu. În orice caz, nu toți muritorii aveau voie, de la Dumnezeu-Popescu, s-o facă. Dar de ce, după '90, nu s-au..." "S-au tărăgănat lucrurile și mai și. Schimbarea directorilor, bucuria nebunilor. Au programat-o și reprogramat-o. I-au modificat formatul de trei ori (și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]