1,825 matches
-
un spectacol de culori sunete mirosuri oameni și tarabe. Sharon se servește, gustă, îmi dă și mie să gust. Un pește în oceanul său. Ascultă, mă indemna: ascultă zgomotul aglomerației, corul în surdină al vocilor, ascultă, mă instiga Sharon un murmur milenar nedeslușit din când în când străpuns de strigătele negustorilor arabi care instiga la cumpărături în ebraică. Doar douăzeci de shekeli kilogramul Rak esrim skalim le kilo! Hai, reducere pentru tine, ia-l cu optsprezece domnule, doar optsprezece. Bishvilha ! Yalla
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
În Întregime. Mai trase Încă o smucitură hotărâtă și simți sub degete o mișcare, atunci când strânsoarea cea puternică Începu să cedeze. Apoi, masca se desprinse dintr-o dată, scoțând la iveală, În lumina torțelor, chipul mortului. În spatele poetului se Înălță un murmur de groază, provenit de la oamenii ce se apropiaseră pentru a-i pândi mișcările. Îi simți cum dau Înapoi. Bargello slobozise și el un geamăt, crucindu-se. Numai Dante rămase nemișcat, aidoma omului dinaintea lui, care Îl fixa cu ochii căscați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o vizuină, nevoită fiind să scape de lumină. Se mișca grijuliu, atent să se țină pe stânga, În timp ce ecoul propriilor pași Îi revenea amplificat de acustica stranie a acelui loc. I se părea că În jurul lui mișună o gloată, un murmur de glasuri care se jucau de-a prinselea În prăpastie. În acel vălmășag, i se păru că distinge un zgomot de apă. Dintr-o crăpătură a peretelui, un mic șuvoi freatic curgea peste scară, pentru a se precipita apoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bătăliile lor. În sfârșit, despre epoca Celor din Urmă, care aveau să moștenească Pământul, dacă aveau să știe cum să evoce puterile nemăsurate ale celor dinaintea lor, ale căror trupuri dormeau În subsol, În așteptarea deșteptării. La acele cuvinte, un murmur străbătuse rândurile credincioșilor. Dante surprinse câteva comentarii șoptite despre oasele enorme găsite la o fermă din Mugello. Dar Bruno continua fără să ia În seamă comentariile. — Cei dinaintea noastră zac În gropile lor, nu morți ci adormiți, declamă cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Mai importantă decât orice, chiar și decât numeroasele victime care trebuie să plătească nevinovate, cu viața supraviețuirea speciei, În orice condiții și cu orice preț. Este condamnabil ceea ce facem? Atunci când nu există posibilitate de opțiune, nu există nici culpă. Din murmurul general de aprobare care a Însoțit ultimele cuvinte ale doctorului Wagner, s-a desprins glasul lui Zoran: - Domnule profesor Adam Adam, ar trebui să fiți mândru că vă aflați aici și că, Într-un fel sau altul, participați la luarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pentru ca dialogul să devină inteligibil. Din firida unde Eva și cu mine ne strângeam unul În altul, se auzea ca și cum cineva s-ar fi jucat cu sonorul unui aparat de radio, răsucind foarte lent butonul de volum: mai Întâi un murmur difuz, care treptat se spărgea În bucățele și dobândea conturul vorbelor care Îl alcătuiau. - Le putem găsi și după, nu Înțeleg graba asta... - E mult mai bine să ai toate atuurile În mână... Oricum, treaba ta se sfârșește În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
milion, Însă ritualul cotidian al provocării nu-și schimba cadența. Până Într-o noapte când s-a Întâmplat ceva care survine rareori În existența unui cazinou: un jucător a spart banca. Aproape șaizeci de milioane de franci se adunaseră, În murmurul de stupefacție al asistenței, dinaintea lui Nicolae Corbu, obligându-l pe maître să declare Închiderea jocurilor, ceea ce echivala cu recunoașterea faptului că banca se află În incapacitate de plată. Într-o stare de excitație vecină cu delirul, fericitul norocos năvălește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
A căutat-o din priviri pe Sonia Anderson, după care amândoi m-au ațintit cu ochi de gheață. Tăcerea le-a fost defavorabilă: numele lui Fujimori a prins să circule cu rapiditate de la un om la altul, și În curând, murmurul general a cristalizat În Întrebarea fatală: unde e Fujimori? Am plusat cu tupeu: - L-a văzut cineva În ultimele zile? Murmurul s-a amplificat: nu, se pare că de câteva zile Toshiro Fujimori a dispărut fără urmă, nimeni nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fost defavorabilă: numele lui Fujimori a prins să circule cu rapiditate de la un om la altul, și În curând, murmurul general a cristalizat În Întrebarea fatală: unde e Fujimori? Am plusat cu tupeu: - L-a văzut cineva În ultimele zile? Murmurul s-a amplificat: nu, se pare că de câteva zile Toshiro Fujimori a dispărut fără urmă, nimeni nu știe nimic de soarta lui - ce se Întâmplă, la ce s-a ajuns? Cer să se facă liniște și punctez cu calmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai tânăr. — Nu este bucurie mai mare pentru un Domn - începu Sima-Vodă - decât să-și vadă supușii săi dragi adunați în jurul lui pentru a se veseli, la fel cum în alte dăți l-au înconjurat spre a se întrista. Un murmur de încuviințare se ridică din mijlocul boierilor. — Bucurie în suflet, bucurie în trup, iubire-n cuget și-n simțiri, iată ce voi să dau Moldovei! - continuă Vodă. Și de se va găsi vreunul din cei de față ori din cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prostiile astea? Personal îl găsesc pe domnul Giordano ca fiind un biet delincvent, un delincvent excentric și vulgar, nimic mai mult! - Hiii! se auzi din sală, din nenumărate locuri, auzi ce nesimțire... să vorbească așa despre domnul Giordano... incredibil... Un murmur de nemulțumire străbătu întreaga sală. Euripide îl potoli însă rapid, printr-un simplu gest al mânii, înfruntându-l pe Maro cu cea mai aspră privire de care era capabil. - Un moment. Un moment! spuse Euripide, încercând să-l domine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-i mâna. M-a privit trist. Știam amândoi. - Haideți, să mergem mai departe, vă rog... continuă Euripide părintește, zâmbind jenat către cei prezenți. Nu luați în seamă... - Ți-am spus că e nebun... șopti din nou Maro către mine. Treptat, murmurul din sală începu să scadă, iar liniștea se așternu deplină peste acest moment furtunos oferit de Bobby Giordano, un personaj pe care cu siguranță n-aveam să-l uit multă vreme. Programul cenaclului continua cu următoarea și în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ne fi dat seama de existența unui astfel de zgomot viclean. Totuși, ce putea fi? Am ascultat cu mare atenție și am privit peste tot în jur, în încercarea de a înțelege ce anume provoca sunetul acela perfect continuu, asemănător murmurului din piepturile și gâtlejurile a mii de războinici încurajându-se înaintea ultimei bătălii de pe tărâmul vieții, suscitând în același timp teroare în inimile dușmanilor aflați pe colinele din zare. Și iată că nestăvilita mea curiozitate a fost grabnic răsplătită. Cercetând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lanterna pe care o luase cu el la plecare. În rest, se folosea numai de lampa de miner fixată de casca pe care o purta pe cap. Aerul era rece și umed iar de undeva din față se auzea un murmur slab ce creștea pe măsură ce înainta. Recunoscuse imediat zgomotul apei curgătoare și privi repede în jos, spre picioare, așteptându-se să calce în apă. Nici vorbă de așa ceva, podeaua era în continuare uscată. Pășea încet peste traversele rare înșirate pe pardoseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo de unde venise. După scurtă vreme, lui Toma începu să i se pară cunoscute locurile. Aveau în stânga un pârâu care curgea năvalnic la vale printre o mulțime de bolovani aduși acolo de ape. De undeva, din față, se auzea un murmur care creștea în intensitate pe măsură ce se apropiau. Erau acum pe un povârniș de unde puteau vedea sub ei apele aruncându-se într-o vâltoare, ca o cascadă în miniatură. Mai jos, pârâul forma un bazin de apă liniștită, pierzându-se apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mîinile la spate, ca un tîlhar. Doar că toate acelea aveau să fie de scurtă durată, pînă să ajungă cu trăsura În bulevard, unde era așteptat de mulțimea gălăgioasă, adusă din tot imperiul. Printre bătăile sacadate ale tobelor se auzea murmurul gloatei, un freamăt amenințător, văzu chiar pumni ridicați În semn de ură. Gloata chiuise la pronunțarea sentinței, căci mulțimea Îi ovaționează doar pe stăpînitori. Conștiința acelui gînd Îl va copleși. Capul i se lăsă pe piept, umerii i se chirciră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe marginea căreia, În treacăt fie spus, doamna Nina Roth-Swanson a bătut cîmpii. „În limbaj poetic un torent de apă semnifică anume refulări onirice, iar asociația cu o apă curgătoare, mai degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează deopotrivă murmurul vorbelor și susurul urinei.“ (Aici, Într-adevăr, s-a Întrecut pe sine.) Deci domnule, Mendel Osipovici n-a fost soțul meu, mi-a pecetluit Însă existența, iar eu i-am „ușurat pătimirea“. (A se vedea poeziile geminate „Fiul rătăcitor“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
termeni buni cu el. I-am zîmbit cu beatitudine, arătîndu-mi plăcerea produsă de latinăraia și vorbăria lui. — Nu uita, mîine, la Ateneu, a rostit solemn librarul. Dar adu cartea, sau adio Înțelegere. — De acord. Conversația s-a risipit Încetișor În murmurul celorlalți cenacliști, alunecînd spre discutarea unor documente găsite În pivnițele de la Escorial care sugerau posibilitatea ca don Miguel de Cervantes să nu fi fost altceva decît pseudonimul literar al unei păroase muieri toledane. Barceló, absent, nu a participat la bizantina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe care eu Îl luam drept bun nu era altceva decît un decor. În anii aceia furați, sfîrșitul copilăriei, aidoma unui tren de pe liniile iberice, sosea cînd sosea. Am Împărțit supa aceea din zeamă de resturi cu pîine, Înconjurați de murmurul lipicios al serialelor de la radio ce se prelingeau prin ferestrele deschise către piața bisericii. — Așadar, ce s-a Întîmplat toată ziua de azi cu don Gustavo? — Am cunoscut-o pe nepoata lui, Clara. — Oarba? Se spune că e o frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și de frivolități majore. În unele după-amieze abia dacă citeam cîte ceva și ne dedicam doar conversațiilor, sau chiar ieșeam să facem cîte-o plimbare prin piață ori pînă la catedrală. Clarei Îi plăcea mult să se așeze și să asculte murmurul lumii În claustru și să ghicească ecoul pașilor pe străduțele din piatră. Mă ruga să-i descriu fațadele, oamenii, mașinile, prăvăliile, felinarele și vitrinele pe lîngă care treceam. Adesea mă lua de braț, iar eu o călăuzeam prin Barcelona noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
chiar acum. Am ieșit În goană În strada Joaquín Costa. Era o noapte rece, cu un vînt tăios și cu un cer de smoală. Am trecut În fugă pe dinaintea Casei Mizericordiei și a Casei Milosteniei, nebăgînd În seamă privirile și murmurele ce șuierau dinspre portalurile Întunecate, mirosind a balegă și a cărbune. Am ajuns la colțul cu strada Fernandina. De aici, strada Joaquín Costa apărea ca o breșă de stupuri Înnegrite afundîndu-se În negurile Ravalului. Feciorul mai mare al proprietarei pensiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
reteză tata. Da, domnule Sempere, se supuse Fermín, bătînd În retragere. Merceditas tocmai se pregătea să-i răspundă, cînd se iscă o zarvă. Am rămas cu toții În tăcere, așteptînd. În stradă răsunau glasuri indignate și se dezlănțuia un vacarm de murmure. Merceditas ieși În ușă, prudentă. Am văzut trecînd mai mulți negustori agitați, Îngăimînd proteste. Nu trecu mult și Își făcu apariția don Anacleto Olmo, vecin din imobil și purtător de cuvînt oficial al Academiei Regale a Limbii pe scară. Don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cozii părând că umblă în căutarea unui loc unde să parcheze, dar care au înăuntru, ascunse privirilor, camere video de înaltă performanță și microfoane de ultimă generație capabile să transfere pe un suport grafic emoțiile care aparent se ascund în murmurul divers al unui grup de persoane crezând, fiecare dintre ele, că se gândesc la altceva. S-a înregistrat cuvântul, dar s-a desenat și emoția. Nimeni nu mai poate fi sigur. Până în momentul în care au fost deschise ușile secțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
calmi, destinși, cu spiritele mai puțin inflamate, putem, în sfârșit, să aprobăm propunerea domnului ministru al apărării, adică, declararea stării de asediu pe o perioadă nedeterminată și cu efecte imediate începând din momentul în care devine publică. Se auzi un murmur de asentiment mai mult sau mai puțin general, deși cu variante de ton a cărui sursă nu a putut fi identificată, cu toate că ministrul apărării își plimbase privirea într-o excursie panoramică rapidă pentru a surprinde orice discrepanță sau vreun entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
data asta nu s-a întâmplat, arșii nu sângerează, se transformă doar în jumări, și acum lăsați-mă să trec, vă rog, nu mai am nimic de spus, veți fi convocați când vom dispune de informații concrete. Se auzi un murmur general de dezaprobare, mai în spate un cuvânt disprețuitor, Cine își închipuie el că este, dar primarul nu făcu nici un efort ca să afle de unde venise replica ireverențioasă, el însuși nu făcuse în ultimele ore decât să se întrebe, Cine îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]