KorAP: Find »[drukola/base=murmura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...188 >

4,695 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

de lînă citește de zor dintr-un caiet plin cu formule și calculează cu creionul pe o coală, în timp ce, lîngă ea, depășindu-și starea de nervozitate, renunțînd la a se mai foi pe scaun, Lazăr bate ritmul cu călcîiul pantofului, murmurînd: "Ecaterino, vede-te-aș moartă / Cu dric la poartă"... Vă rog! îl apostrofează fata fără să-și întrerupă goana creionului pe pagina albă. "Și cai mascați" completează Lazăr, ducîndu-și arătătorul la buze, semn că va păstra liniște. Mircea Emil doarme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
locul ei, uitînd să mai tragă de poala fustei. Tovarășul care nu are loc să vină aici, pe scaun anunță șoferul în microfon, umplînd cu vocea sa difuzoarele mașinii, acoperind ritmul chitarelor de parcă l-ar fi zdrobit. Mulțumesc, stau aici murmură Dorin. Cum doriți conchide șoferul. Valuri de fulgi se lovesc de parbriz, acoperindu-l cu o pînză subțire de apă. Șoferul pornește ștergătoarele, continuînd să privească cu calm și indiferență șoseaua umedă, așternută domol înainte, despicînd în două podișul întins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-și puțin capul în interiorul albului polar ce-i dă un aer de prințesă. Degetele actorului împăturesc febril ziarul, să-l poată ține mai comod, în timp ce se îndeasă cu umărul în fereastră, ferind pagina de privirea vecinei. Ei nu, au înnebunit! murmură, ridicîndu-și gulerul hainei de blană, să nu simtă răceala geamului. Altă lovitură! Fața relaxată a femeii, de prințesă fără griji, a cărei piele fină, bine întinsă și rumenă te trimite cu gîndul la fructele din pragul toamnei, e tăiată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Neculai Vlădeanu, ducînd furca la căruță, luînd apoi un mănunchi de fîn cu care începe să șteargă spinările cailor. Șoferul urcă furios în mașină și aprinde lumina, să poată fi văzut mai bine: Cine-i cu cîinele de la bagaje?! Eu murmură pierdută bătrîna. Îți iei javra și faci ce știi cu ea, urgent! Da' cu ce vă deranjează? îndrăznește bătrîna să întrebe. Asta-i cursă rapidă, nu camion pentru animale. În timp ce șoferul spumegă de furie, printre picioarele lui trece o umbră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tipografie și mi-au spus c-a plecat spre autogară, vine cu cursa rapidă. Vezi că te-a căutat Doinița pe-aici. Dacă nasu-mi nu mă-nșeală, am mirosit că mica petrecere de după spectacol o facem la ea acasă. Da, murmură Mihai roșind taică-su... Bine. Nu-i rău. Da' sper că n-o faci de oaie anunțîndu-ți logodna, ca-n filmele proaste. Evenimentele cu tam-tam sînt de obicei găunoase. Pînă vine vinul, surîde secretarul bem o vodcă? Bem zice Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
crea un precedent; ce-o să zică viitorii autori jucați aici? Mamzel Săteanu a fost pe aici, i-am dat, ca de-obicei, invitația de rigoare cu locurile preferate de madam..., de doamna se corectează directorul adjunct. Mihai strînge din umeri, murmurînd ceva. Mulțumește pentru invitații și iese, nemulțumit profund că nu are mai multe invitații, să-și poată chema colegii, că, oricum, nu toți onorează invitațiile primite, ba cei mai mulți își trimit femeile de serviciu sau curierele. Trage puternic pălăria, să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tu înveți?! Ce crezi c-am fost eu atunci? Calmant, excitant, tonic, secretară după necesitatea clipei! În schimbul unui sejur de-o săptămînă într-o cameră de hotel și o călătorie cu-a-ntîia, în trenuri separate să nu se afle! Soția abia... murmură involuntar Radu. Abia născuse, trebuia cruțată, știu! De ce nu-mi dai un răgaz? întreabă furios Radu, apropiindu-se. Cît? îl înfruntă Paula. Zău... strînge Radu din umeri acum ar fi prea... Abia... Uite, o prinde el de brațe, obligînd-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai multă putere, depunînd straturi întregi de zăpadă, ca și cum norii și-ar desface solzi uriași, albi, trimițîndu-i spre pămînt. Copilul din brațele tatălui se mișcă nervos, agitat de vreun vis, apoi, după ce tatăl îi sărută vîrful nasului, se întinde leneș, murmurînd un inimitabil "taata", abandonîndu-se brațelor ce-l cuprind. Celălalt, la pieptul mamei, doarme dus, agățat cu o mînă de gulerul paltonului. Actorul doarme rezemat de fereastră, absent la foiala femeii de alături, care, încălzită, își descheie paltonul și-și scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
călători, anunță el sîntem la restaurantul-camping Sălcii, mai avem o oră și-un sfert pînă la Valea Brândușelor. De obicei, aici cursa face o haltă de cîteva minute. Dorește cineva să oprim? Nuuu răspund în cor pasagerii. Da, eu vreau... murmură neconvingător arhitectul, răsucindu-și gîtul să mai privească spre clădirea ce se pierde în urmă, în albul tot mai dens. Aici se bea o bere!... face Lazăr un gest de admirație. Vin cîteodată, vara, cu șefu', la un pește... Zău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dese iar mașina înoată prin ele gemînd din greu. La un moment dat, între capetele unui pod din beton, valul de zăpadă e mai mare ca celelalte. Roțile din față se îneacă, motorul urlă înfundat apoi tace. Ne-am împotmolit murmură șoferul, ridicîndu-se. Coboară din mașină, scoate de la portbagaj lopata și începe să arunce zăpada, să elibereze roțile. Lazăr își lasă scurta de fîș pe bancă și-i sare în ajutor. Mergi în cursă îi spune țăranul, luîndu-i lopata -, asta-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
într-o parte și-n alta: întreg botul mașinii a pătruns în sulul de zăpadă. Șoferul lasă cu zgomot lampa de control pe bord, îndreptată spre înainte, și se prăbușește în scaun, oftînd prelung, dezumflat. Pînă aici i-a fost murmură, aprinzînd lumina de interior. Dă lopata! spune țăranul, apropiindu-se cu mîna întinsă. La ce bun?! pufnește șoferul, arătînd cu capul înainte. Doar n-o să stăm aici! se miră, dezorientat, profesorul. Sînt așteptat. La șapte jumătate... Toți sîntem așteptați i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
au fost studenți adaugă profesorul cu mai puțină convingere. La fără frecvență? întrebă încet Lazăr. V-or fi fost spune șoferul -, dar aici, în cursă, eu conduc. Cursa are patruzeci și șase de călători, plus doi copii.... ...și un cățel murmură Lazăr. ...așa că nu risc să stau în cîmp și să-i aștept pe foștii dumneavoastră studenți. Te rog să nu fii ironic! hotărăște profesorul. Am să mă adresez secretarului de partid de la întreprinderea de transporturi. Eu sînt spune șoferul, așezîndu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
asemeni tuturor gesturilor involuntare, nu putea fi decît sincer. Roagă-l tu pe Runca să treacă îi surîde malițios Radu -, eu s-ar putea să mă pripesc din nou, nu? La naiba cu tot orgoliul tău!" M-ai înțeles greșit murmură Paula. Bine, lasă, amîndoi sîntem nervoși. Eu nu, că nu aștept pe nimeni spune Paula simplu, răsucind cu calm zăvorul yalei. Nici chiar pe mine? Asta o hotărăști tu. La revedere! Pașii grăbiți ai bărbatului pe culoarul lung o înfiorară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de dezumflare totală, ceva aducînd cu: "m-am lămurit; oltenii veneau cu cobilița și papornițele pline, să vîndă; tu te duci cu geamantanul gol, luxos, să cumperi". La noi, la Valea Brândușelor, vin rar sau deloc tratate de medicină a murmurat absentă Paula, aruncînd privirea pe fereastră, temîndu-se că ar putea roși toată -, așa că m-au trimis cei de la spital să cumpăr ultimele apariții. Am profitat de drum și m-am mai dus la cîte un spectacol... Mare aglomerație! Abia faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Prinde un moment cînd vîntul se aude mai slab, calcă ambreiajul și bagă în viteză. Mașina pornește în derivă. Apoi, în încremenirea din interior, cînd orice respirație s-a tăiat, se aude un scîrțîit prelung de pinioane angrenate prost, Lazăr murmură o înjurătură, roțile din dreapta mușcă asfaltul cu dinții de zale, ca în sfîrșit, colosul de tablă să stea rebel, perpendicular pe vînt, urnindu-se cu greu. Încă zece-douăzeci de metri, păpușico! murmură Lazăr -, pînă ieșim din dreptul pîrîului, că suflă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un scîrțîit prelung de pinioane angrenate prost, Lazăr murmură o înjurătură, roțile din dreapta mușcă asfaltul cu dinții de zale, ca în sfîrșit, colosul de tablă să stea rebel, perpendicular pe vînt, urnindu-se cu greu. Încă zece-douăzeci de metri, păpușico! murmură Lazăr -, pînă ieșim din dreptul pîrîului, că suflă vîntul pe valea asta ca printr-un tunel. Hai că-ți dau o bere, ici la Sălcii și-un crap cu mujdei, la preț de foamete adaugă luminat de zîmbet cînd cursa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de-a rostogolul. Auzi, spune Lazăr, aprinzîndu-și o altă țigară ține-o cît mai pe stînga iar cînd simți că vrea să ne răstoarne, calci încet frîna și tragi de volan în dreapta, să ne așezăm în lungul vîntului. *** Aproape șase murmură Vlad, sorbind din cafeaua apoasă, mai mult zaț și apă decît cafea, comandată la restaurantul autogării. Ce zici, mai vine? Dacă toți spun că da... strînge Mihai din umeri. Mai stai să mai iau una arată cu privirea spre paharul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Am înghețat de tot spune, făcînd un gest de lehamite și pleacă grăbit, croindu-și drum prin nămeți. Mihai rămîne cu privirea în urma lui pînă îl vede intrînd între blocurile de lîngă hotel. O fi avînd vreo urgență la spital murmură, dîndu-și seama că și Vlad îl urmărește cum pleacă. Rămîi tu s-o aștepți vine răspunsul lui Vlad și-atunci femeia va avea de ales între cel ce-o copleșește cu atenții și cel ce se sacrifică pe altarul chirurgiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
degetul în bar. Dacă nu răzbat frezele, vor veni elicopterele. Iar dacă elicopterele nu vor putea decola, spune Lazăr, preocupat de telefon, să insiste pentru convorbirea solicitată vor trimite amfibii, tancuri... Să știi că vor trimite! se înfurie profesorul. Impertinentule! murmură pentru sine. Iar dacă nici astea..., așa..., alo !, alo! strigă Lazăr în telefon, dar cum nu primește vreun răspuns, întoarce privirea spre profesor: vor trimite, pe valea pîrîului, un crucișător, sau un spărgător de gheață atomic. Domnișoară, strigă el în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vreau să comand ceva de mîncare. Profitînd de absența actorului, femeia cu guler alb a luat teancul de ziare și le răsfoiește curioasă, precipitată. Căutați ceva anume? întreabă Iulian Barbu, oprindu-se dincolo de masă, în fața ei. Vorbeai de niște asasinate... murmură femeia, aranjînd ziarele, să le pună la loc. Și de cînd, mă rog, sînt tutuit? Eu tutuiesc pe toată lumea îi aruncă femeia o privire scurtă, ironică. Iar eu voi tutui pe aceea care tutuiește pe toată lumea precizează actorul. Ești de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o jumătate de... începe femeia să spună, dar vocea ei fermă e frîntă brusc de trecerea unui gînd, care o face să-și deschidă poșeta și să privească înăuntru, de unde scoate un antinevralgic. Un pahar cu apă spune scurt. Mda murmură chelnerul nemulțumit, gata să fie ironic, dar se abține întîlnind privirea actorului. Dumneavoastră? O jumătate de pui la tavă. Ce fel de vin? Grasă de Cotnari, sticle de șase sute de grame. Vă aduc? Nu. Un pahar cu apă. Ca doamna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-l va putea scoate la un preț de nimic. În lipsa cărții de rugăciuni, spune Lazăr, trăgîndu-și înapoi ceasul pe mînă -, căci nu mi-nchipui să țineți așa ceva, deși într-una din camere știu că aveți o icoană superbă... ...nevastă-mea... murmură chelnerul. ...o copie înrămată, cu candelă sub ea, Gentileschi, secolul 17, "Mamă și copil", ce bine că sub operele de artă, chiar și în copie color, ard candele!, zic, în lipsă de cartea indicată, o să repet, grație aducerilor aminte, pasaje

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Matale nu vezi ce-i afară?! S-a oprit la Sălcii. Vine mîine. Alo, Andrei, strigă în telefon am trimis după un mecanic de la garajul central, sper să pornească el autofreza. Încercați s-o păcăliți cu un făraș de jăratec murmură Vlad ieșind, croindu-și anevoie drum prin zăpada înaltă. *** Știi că m-a sunat, cît erai tu la autogară, individul cu motoreta și i-am zis vreo două! rîde Paula, așezată lîngă telefon, încercînd să prindă autogara. Foarte bine cască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ajuns pămîntul? Ascultă ce-ți spun: în viață, cînd ți se deschide în față o perspectivă, dar se bifurcă drumurile, trebuie să-l alegi pe cel mai..., care să te ducă fără ocolișuri ori halte, așa... Ca o cursă rapidă murmură Mihai. Exact! Pentru același preț, ca să ajungi în același loc, e preferabilă cursa rapidă, și nu oricum! gesticulează Săteanu. Directă! Da-da, să fie directă... Numai că părinții noștri erau învățați să zică nu înainte de-a ști despre ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îndărătnici! Asta-i. Știți, domnu' Săteanu... începe Mihai timid. Zi-mi nea Toader, ce Dracu'! De cîte ori să-ți spun?! se înfurie Săteanu, răsturnînd sticla în paharul lui Mihai, umplîndu-i-l. Noroc! Ce-ai vrut să-mi zici? A, nimic... murmură Mihai, savurînd tăria lichidului gălbui, convins de eticheta de pe sticlă că-i îmbuteliat în Scoția. Așa-i cum îți spun eu: țăranul era îndărătnic; ținea la pămînt mai ceva ca la viață, zău! Poate pentru că pămîntul însemna însăși viața; așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]