354 matches
-
frânarea avionului pe anvelopele penibil de netede și de tocite de vechime ale roților aparatului de zbor. În mașina societății comerciale, trimisă de contabila cea cuminte și disciplinată pentru a-l prelua de la aeroport, după schimbul de bancuri cu șoferul mustăcios, mare amator de anecdote deocheate, avu răgazul să decidă cu înverșunare, luând hotărârea fundamentală: Gata, stop cu băutura! Mă fac băiat cuminte. Nu-și dădu nici o explicație, față de această decizie crucială, însă, acasă, în una din zile, era cât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
izbește de cineva, face un pas înapoi. Pârjol, dincolo de ușa întredeschisă.) PÂRJOL: Mă iartă de izbitură, frate Ceaun. Da' ce arăți așa plouat, ți s-a afumat mâncarea sau ți s-au ars plăcintele? (Face un pas în încăpere. E mustăcios și îmbrăcat cu dichis militar zornăitor. Trec amândoi spre rampă. Dialogul dintre cei doi continuă pe un ton scăzut, să nu audă Liana din încăperea alăturată) CEAUN: Ba-s afumat și ars eu singur, frate Pârjol. Ia-n te uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bănuiți al cui, mai ales dacă vă spun că este inundat de Tămâioasă -, altul cu rom, se ciocnesc, iar Gore și Gicu ridică la rândul lor paharele și Îi zâmbesc politicoși celui care l-a interpelat pe Sandu. Acesta, un mustăcios Înalt, aplecat un pic de spate, pe la vreo 35 de ani, Își cere scuze pentru că a deranjat onorata asistență, apoi se retrage la masa pe care o ocupă de vreo douăzeci de minute. Și când ne-o fi mai rău
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
rău, ca acu` să ne fie! Frumoasă viață, chiar dacă ne-o face guvernu` ca vai de mama ei! Lumea ridică paharele, se aud voci care Îl aprobă pe Sandu, cineva dă cu o șapcă de pământ, iar unul mic și mustăcios, beat pe trei sferturi, spune domnu` tot domn, până la sfârșitul lumii... Măi, Sandule, știi vorba aia, dacă beau, să beau destul, dacă mor, să mor sătul? Aplic-o În compania noastră, te susținem prin frig și zloată, prin căldură și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Am impresia că ați vorbit mult despre mine. — N-aveam altă cunoștință comună. — N-am să-ți ascund nimic, am conștiința la fel de curată ca răsuflarea unui nou-născut. Acum aproape două luni, a venit să mă vadă un bărbat. Un uriaș mustăcios, dar timid, care m-a Întrebat dacă aș putea ține o conferință la sediul anjuman, clubul al cărui membru este. Despre ce? N-ai să ghicești niciodată. Despre teoria lui Darwin! În atmosfera de fierbere politică existentă În țară, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și pe ea. Mă gândeam, de fapt... Cezar, Nero, ăștia când? Vreau să spun, când au... Dar Franco, dar Salazar? Mussolini, știu, primăvara, a fost primăvara, nu-i așa? Iar Führer-ul tot așa, și-a dat foc primăvara. Iar ălălalt mustăcios, georgianul, a crăpat în martie, asta n-am cum uita. Asediul primăverii? Soțul trase teancul de reviste, împinse ochelarii cu ramă aurie lângă ceașcă. Femeia își netezi părul albit, strâns la ceafă. — Da, asediul, cum zici. Agresiunea schimbării. Ceva nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe loc, în burta unui rechin argintiu, încremenit în marele acvariu ceresc. Platou cu sucuri și afrodiziace și otrăvuri. Sticle albe verzi galbene, dar marțianul nu observă. Manechinul se tot apleacă, sânii goi pe tavă, cu butonul electric în mijloc... Mustăciosul din dreapta pensionarului nu mai suportă secvența. Smulge de pe măsuță, din teancul de cartonașe, un pătrat galben, îl ridică, la vedere, să-l trezească pe turist și se întoarce, enervat, spre subalternă. — N-aude, bre, fetițo, și-a uitat bateriile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așa, clap-clap, zgomot sec în laringe, saliva vâscoasă, bâiguială sufocată, șarpele cravatei și iar bătaia fără sunet a gurii crustaceu, până însoțitorul înțelege comanda și o transmite manechinului, paralizată cum rămăsese, cu sânii goi pe tavă și asurzită de strigătele mustăciosului. Doar ea le aude, se pare, căci pasagerii rămân impasibili, neînregistrând, s-ar zice, nimic, nimic. Capsomanilor! strigă agentul însoțitor, adresându-se agentului însoțit și lumii necunoscute pe care acesta o reprezenta. Orbi, orbi, orbi! Capsomanilor, orbilor, burdușiți cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Un paj chel și volubil, întreținând alertețea, mulțumit cu surâsul pisicuței, înviorat de briza fustelor lungi și plisate. Un sezon întreg se dedicase, totuși, statuarei soții a maiorului! Studia cicatricea de la sprinceana sotului sau a sotiei? Se împrietenise și cu mustăciosul artilerist, ieșeau în trei, parcă pentru a oficializa scandaloasa legătură pe care localnicii o urmăreau cu invidie și revoltă. Anatol Dominic Vancea Voinov numit Tolea figurează ca un fel de permanență simbolică, precum orologiul din turnul primăriei, in mitologia cotidiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Șoptireanca. Și mai avea ce avea cu unul Țongu, care se zicea că era mare de tot la București. Fărmăcata, despletită, cu poalele ridicate, zvârlind din mâini în toate părțile, alergă spre unul, Jani Boldescu-Cărămidă, un ins bulbucat, scund, burtos, mustăcios, cu buzele atârnând ca două jumătăți de pepene. Era intelectualul străzii. Lucra la Biblioteca Județeană, citea cărți fără poze și mai trimitea și cronici literare la București. I le tipărea o singură revistă, Luminătorul, devenită după revoluție, Candelabrul de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scrise În mare grabă. Kawabata: Uite, Închid ochii și-mi Închipui că am dat la o parte mormanul de zdrențe sub care am dormit, și am intrat Într-o lume care miroase numai a flori. Antoniu: Termină, lichea buboasă, șarpe mustăcios, măgar scheletic, hahaleră ponosită, umbră fără sânge, cârpă leșinată, uiți că nu avem ce mânca astăzi? -Mai zici că iubești cărțile! Numai la mâncare ție gândul, conchide cu năduf Kawabata. După ce s-au Întrecut În ,,amabilități,, , lucru care se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trăgând câte o dușcă bună. ― Eu zic să ne spună unul din noi care are har o întâmplare de când era „răcute” - a propus cel din colțul întunecos. ― Întâi să-mi spui de ce ne zicea sergentul „răcute”? - a sărit cu întrebarea mustăciosul. ― Că se plictisise să ne tot numească „răcani” - răcane, drepți, răcane, culcat, răcane, târâș, marș... Râsul a cuprins încăperea vagonului ca o vâlvătaie. ― Dacă n-a fi cu supărare, oi încerca eu să vă povestesc o întâmplare de când făceam milităria
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să vă povestesc s-a petrecut mult mai târziu. Eram ditai artileriștii deja. ― Da’ ce funcție aveai dumneata? - s-a auzit întrebarea cârcotașului din colțul întunecos al vagonului. ― Eram ditai servantul. Nu mă vezi cât sunt de mare? a răspuns mustăciosul, desfăcându-și sumanul la piept. ― Eu eram un amărât de ochitor - și-a declinat calitatea omul din „umbră”. ― Și cum spuneam, am ieșit într-o aplicație de noapte. Trebuia să trecem printr-o pădure. Când soarele și-a luat în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lor. Singurele care erau prietenoase cu mine erau Wanda, o texancă de doi metri, cu părul oxigenat, care mesteca tot timpul gumă și avea dificultăți în a se obișnui să nu mai locuiască într-o rulotă. Și o altă tipă mustăcioasă, planturoasă și cu părul tuns scurt, care răspundea la numele de Brad. Ea era foarte prietenoasă, dar, sinceră să fiu, o bănuiam de motive ascunse. Era o perioadă foarte stranie. Mă simțeam singură, alienată, izolată. Dar nu era în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Yoshimasu, seniorul castelului Obi. Și tu? — Eu sunt fiul lui Yoshimasu. Nobunaga era amuzat în chip straniu. Privindu-l pe acel tânăr impertinent și fermecător, educat în grădina de flori a culturii creștine, nu putea decât să-și închipuie chipul mustăcios și nepăsător al tatălui, Ito Yoshimasu. Cetățile de pe litoralul insulei Kyushu, în Japonia de apus, erau conduse de seniori ca Otomo, Omura, Arima și Ito. În ultima vreme, deveniseră tot mai influențați de cultura europeană. Nobunaga accepta, cu recunoștință, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
place și să iubesc, îmi plăcea englezoaica aia la nebunie, aș fi vrut s-o iubesc pe bune, acum îmi pare rău că am bubuit la Marks & Spencer. Puteam până la urmă să-i fi dovedit că sunt mai bun ca mustăciosul ăla bășit. - Păi vezi, bă? Păi vezi? Vezi că merită să trăiești și să fii competitiv? Că ți-ar fi plăcut să fii cu ea, să-i faci copii și să îmbătrâniți uitându-vă la radio? - Așa e. - Păi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ei privire, din care dispăruse brusc până și ocheada aruncată întâmplător și ritmic spre tavan. - Nimeni? se miră Euripide. Ei, haideți, nu se poate, doar adineauri i-ați scandat numele... domnule Maro? Întrebarea aceasta căzu exact ca o nicovală asupra mustăciosului Maro. Amândoi făcuserăm eforturi disperate de a ocoli privirea lui Euripide. Ne era jenă să spunem ce gândim, iar mie unul chiar teamă, întrucât puteam părea nebun dacă aș fi fost singurul căruia îi displăcuse în mod profund Chiuveta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
putință - putincios moeglich neputință - neputincios împăcăciune - împăcăcios (sich zu beruhingen) rugăciune - rugăcios întristăciune - întristăcios [2] 2257 - ură fermecatură căutătură băutură suitură cărătură murătură suduitură pornitură secătură stârpitură adunătură înjurătură bărbos - bărboșie Baertigkeit spân - spînie bărbat - bărbăție Maennlichkeit beat - beție Trunksucht mustăcios - mustăcioșie mândru - mândrie ghebos - gheboșie mănos - mănoșie sfătos - sfătoșie întunecat - întunecime finster-niss mare - mărime tare - tărie boier - boierime țăran - țărănime Bauernschaft părui - păruială cârpi - eală spoi - spoială pălmui - pălmuială jupui - jupuială ului - uluială momi - momeală mulcomi - mulcomeală șoși - șoșeală - șoșele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de străbătut, iuți brusc pasul, dar în aceeași clipă șoferul Fordului în pană și cu tânărul său ajutor își abandonară brusc îndeletnicirea de până atunci și se grăbiră să-i taie calea. Cu brațele larg deschise, șoferul Fordului, un zdrahon mustăcios și sașiu, se repezi să-l îmbrățișeze, imobilizându-l la numai un pas de poarta casei. A, ce bine-mi pare!... exclamă cu fals entuziasm huiduma, strângându-l zdravăn, ca să nu poată face nici o mișcare. Ce mai faci, tovarășe Popescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să tragă bine cu ochiul și să ciulească atent urechile, ca să nu le scape nimic din ce se petrecea în acel loc din universitate. Ei, fraților, ați văzut că gulașul unguresc frige al dracului? întrebă retoric un student bondoc și mustăcios, purtând pe scăfârlie o șapcă de elev cu cozorocul întors la spate. Și mămăliga frige, mă! îi replică un alt student, deșirat și glumeț, care se apucă apoi să-i zică din fundul bojocilor o veche doină de haiducie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un mic altar, acoperit cu ramuri de palmier și încărcat cu lumânări ce nu izbuteau să împrăștie pe de-a-ntregul întunericul încăperii, se zărea o superbă cromolitografie înfățișând un Sfânt Gheorghe nespus de chipeș care străpungea cu lancea un balaur mustăcios. Sub altar, un fel de firidă împodobită cu hârtie creponată adăpostea, între o lumânare și o strachină cu apă, o mică statuie de argilă, vopsită în roșu, înfățișând un zeu cu coarne, ce flutura în aer, cu o mișcare sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
țigara mă Îmbrac și mergem Împreună. Am văzut lumină și am intrat, mă credeți, domnu’ Petru? Am văzut lumina și am intrat... Petru nu-l mai asculta. Urcă să se schimbe. 31. Privite printre lacrimi, tablourile păreau vii. Un bărbat mustăcios Îi atrăgea Îndeosebi privirile. Și mort tot așa de frumos fusese. Din ușă, cum se uita la el, agățat de lampă, intra cu totul În rama tabloului din spate, un lan galben de grâu năpădit de maci roșii. Parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de slovacă, iar duminica e nelipsit la slujba de la biserica reformată. În ce limbă simte el că e slovac? Încă o Întrebare la care, el, Gheretă, nu avea răspuns. În așteptarea lui, se mulțumea cu ce se știa despre Wenczel: mustăcios și roșcat, Îndesat Într-un loden ponosit, toamna, când, la căderea serii vindea castane prăjite marca “MittelEuropa” lângă cinematograful “Municipal”, repara În restul timpului umbrele și biciclete la domiciliul său de pe strada Alverna 89, iar la cerere confecționa cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ușa masivă de la intrare se deschise fără preaviz și cu asemenea amplitudine, Încât mulți o și văzură sărind din balamale ca o ușă oarecare de pefele cum aveau mai toate apartamentele de bloc. Intrară pe rând: un domn Înalt, corpolent, mustăcios, cu o față lată, lucioasă, pigmentată ici, colo cu insulițe de sânge Închegat, urme ale unui bărbierit nemilos, cu un chapeau melon trântit pe o claie de păr Încă negru, creț, Îmbrăcat Într-un palton de lână cu revere lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai generoasă zonă de demolări a Europei. - Îți place?... Rămâi atașat cauzei? se împurpură din spate Ispititorul, fără să se înțeleagă dacă doar alunecase prin afumătorile unui simțământ patriotic ori, pur și simplu, așa era el, ca de obicei, provocator. Mustăciosul, cât era de ocnit, dacă o dădeai pe politica de sistematizare a Partidului, o loba evaziv. - Marele arhitect, degajă el în doi peri. - A belit, în doi ani, o fâșie lungă de cinci kilometri. Și lată cam de doi... tot
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]