4,012 matches
-
zis că-i în oraș? Nu te duci să-l cauți? Ce stați, bă, ciobanilor? Simțiți-vă! strigă plutonierul. A intrat o doamnă. Greoi și neîndemânatici, jandarmii săriră de la mese și se îmbrânciră să-i ațină calea. Unul înalt, cu mustață de prepelicar, întinse brațele s-o prindă, dar ea se feri, zvâcnind umărul, cu-o expresie de mirare încremenită pe chip și, fără să se uite la nimeni ca și cum s-ar fi strecurat printre bușteni, printr-un teren mlăștinos, atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
numit șef de gară la vreo patruzeci de kilometri în apropiere. Irina își făcea serviciul la aceeași gară de doi ani: era casieră, se-mpăca bine cu soacră-sa, motiv pentru care Miluță, acum un tânăr serios, împlinit, cu-o mustață stufoasă, neagră, cu aer de șef cu autoritate, plutea în al nouălea cer. În cui, deasupra cuierului din coarnele căzute ale lui Tudor, de anul trecut, atârnau mănușile din pielea aceluiași Seco răpus de Tudora, dar nu le luă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la Paris (și nu numai) învață La gât cravatei cum se leagă nodul și-apoi ni vin de fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață. La ei își cască ochii săi norodul Că-i vede-n birje răsucind mustață, Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele și viața lor nu și-o muncesc și-o plimbă. și-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pân’ și a noastră limbă, Pretind a fi pe
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
foarte mult și că înainte de moarte îi prezisese că „va ajunge om mare”, ceea ce s-a și întâmplat pe parcursul timpului și în orașul în care trăia în ciuda tuturor adversităților și adversarilor. - Reluăm firul visului. Bunicul Bunicii G. avea acum o mustață mai lungă decât o știa dânsa și tot ocolea aplecat, pâș-pâș, ca și cum nu vroia să fie văzut de cineva. Bunica G. stătea și îl observa ce face și la un moment dat discută cu cineva care era în spatele ei și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Nu era un semn bun pentru nimeni. Lîngă birou, alături de domnul Nicanor, se mai aflau doi străini pe care nimeni din grup nu-i mai văzuse vreodată. Unul purta ochelari fumurii, iar celălalt un fel de barbă scurtă și o mustață parcă făcută cu creionul. Ia stați jos, puștilor, li se adresă blînd străinul cel cu aparatul de fotografiat. Unde ați găsit voi tăblița asta? Ochii copiilor se întoarseră speriați spre tăblița ridicată cu foarte mare grijă de străin. Dar tăcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și-au aprins pipele și s-au tolănit în hamace, prima oară după mulți, mulți ani de zile, fără să simtă că le-ngheață oasele. Când bucătarul-șef a ieșit dimineața pe punte, fără să fie nevoie să-și scuture mustața de promoroacă la întoarcerea în bucătăria în cinsă de cuptoare. Când ghețarii au dispărut de pe linia orizontului. Când, în enormul salon al stalagmitelor de pe Thule, a în ceput să se audă, întâi molcom, apoi din ce în ce mai semeț, picurul coloanelor care se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fumată nici jumate și trase cu zgomot ușa compartimentului după el. Mămăița abandonase rebusul. Privea stins undeva pe geam. Che Guevara molfăia dintr-o pară zemoasă. Tolănit vizavi de el, se ștergea din când în când cu podul palmei pe mustăți. — Am trecut de Ploiești? întrebă Che Guevara în gol, fără a se adresa nimănui anume. — Trecut... — Hai că am dormit nițel, mai spune Che Guevara și își îndesă cotorul perei în gură zâmbind larg și știrb. Fru moasă e tinerețea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
modă, că e un excentric. Și-apoi să poftească numai careva să-l ia la întrebări. Într-adevăr, primăvara aceasta timpurie îl tulburase peste măsură pe Gigi Pătrunjel. Taman când mucoasa nazală se lăsase convinsă să nu-i mai umezească mustața, simți pe umăr o mână puternică. O voce i se înfipse în ureche făcând scărița și ciocănelul să se zbârcească bătând în retragere pentru totdeauna. — Gigi! urlă vocea. Extraordinar! Gigi Pătrunjel! Incredibil... Curând, vocea care se termina în nervurile mâinii
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să fie la a câta întâlnire, să știe despre ea aproape tot ce l-ar fi putut interesa. Ce dobitoc... Și s-a și dus jumătate din concediu... În ritmul ăsta, măi Gigi, o să ajungi să-ți smulgi firele din mustață singur printr un colț de plapumă și să îmbătrânești fără să-ți zică nimeni o vorbă bună. Trist peste măsură, Gigi Pătrunjel privi ceasul atârnat în perete. Trecut de miezul nopții. Își puse deșteptătorul să sune la șapte în ideea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
faptul că până la urmă duș manul și-a făcut mult așteptata apariție. Nu am să știu niciodată cu certitudine cum se face că nu a avut loc nici o bătălie. De altfel, este singurul eveniment pe care l-am ratat la mustață. Să nu mi-o ia în nume de rău cititorul, dar mă aflam într un loc despre care nu se prea obișnuiește să se vorbească în romane. Așadar, nu îmi rămâne decât să relatez din cele auzite de mine, când
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
inima agitată și cum vine dintr-un mediu mai luminos, mai că nu vede mai nimic, nu mai mult decât chipul hieratic al lui don Fulgencio, tivit de o ușoară lumină cernută, cu ochi care par că nu privesc, cu mustața căzută. Maestrul privește acest copil palid și deșirat, cu umerii suspendați, cu buza superioară ridicată care îi lasă gura întredeschisă. Fiul meu! exclamă don Avito, întinzând spre el mâinile ca și cum ar prezenta comercial un fel de marfă. Apolodorul nostru! adaugă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
calitate, cu dungi sau motive conservatoare, asortate cu costumul. Vârful cravatei trebuie să se oprească aproape de centrul cataramei de la curea. * Pantofi: Pantofi cu șireturi, de culoare neagră sau maro, perfect lustruiți. Șosete de culoare închisă. * Părul de pe față: barbă și mustața ar putea face o impresie proastă. Dacă nu te poți lipsi de ele, asigură-te că sunt perfect ajustate. * Bijuterii: fără cercei, brățări, lănțișoare la vedere. Nici un alt inel în afara verighetei. > Și pentru ambele sexe: * Părul atent pieptănat. * Manichiura îngrijită
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
erou, dacă te ocupi de toate mărunțișurile? TOREADORUL: Nu mă mișc și pace! EMMA: Vrei la ocnă? TOREADORUL: Tu o să ajungi acolo, pentru crima ta. EMMA: Nici pomeneală! Dar mai am o soluție: să-l înlocuiești pe Charles: îți razi mustața și gata. Pe el îl îngropăm în grădină. Nimeni nu va observa. Aveți cam aceeași înălțime, hainele ți se vor potrivi... TOREADORUL: Dar prietenii? EMMA: Nu avea prieteni. Nimeni nu l-a privit cu atenție pe acest om. Nici măcar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
se Îndrăgostise, la vremea lui, Își luase doar o tovarășă de luptă. Iar Vasile a Înțeles repede că taică-său nu avea de ce să Îi spună lui toate lucrurile astea, și că tânăra Violeta Îl prefera pe Matei, care purta mustață, mergea apăsat spre Liceul Agricol și locuia la casă. Absurd Însă nu era faptul că În acel Început de viață neînsemnată dragostea i s-ar fi arătat Într o pripită bătaie de pleoapă ca să dispară imediat, lăsându-l perplex. Și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ieri, soarele ca o mămăligă inaccesibilă, tristețe de foame dintr-o copilărie a secetei, tristețe după copiii care Își băteau joc de el, tristețe de demult. Și fără să Înțeleagă prea bine de ce, o lacrimă i s-a oprit În mustață, sărată. I s-a părut că trăiește degeaba și că toți nenorociții ăștia pe care Îi disprețuiește și de care Își bate joc se vor răscula Într-o zi fără să știe de ce, dar hotărâți să termine odată cu mascarada comunistă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
gura când vorbesc proștii, pentru că proștii sunt universali, sunt magazinul univer sal al timpului, al lumii. Ce naiba caut eu aici, În uni versul ăsta? A remarcat Însă un cuplu tânăr, ea cu șolduri mari, vulgare, de reproducătoare, el Înalt, cu mustață, râzând, Îmbrăcat În blugi, adică „emancipat“, cum era la modă să te crezi. — Violeta și Matei. Păi, da, uitasem că și dragostea e universală, cea mai universală, că de-aia te Îndrăgostești, să devii și tu universal, să plesnești de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
dar e război și niciun veteran nu iubește războiul, ăsta nu înseamnă că ocolește lupta, daca adversarul merită și hormonii o cer. Dar mai răruț, că e mai drăguț și nu te bagă în gură leului sau nu trage de mustață un tigru care doarme și o femeie nu doarme și e o tigresa punând mâna pe tot ce mișcă, sfâșiind, mușcând și orice șobolan care intră în gură pisicii este mort (cred că am spus destul să mă pricepeți). Că
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
de lemn, dându-mi pastile la ore fixe și obligându-mă să modific acțiunea în funcție de preferințele ei absurde, nu-mi va rupe labele picioarelor fiindcă am încercat să evadez din sfera ei de influență malefică și niciun șerif bătrânel, cu mustață și cojoc, nu va fi împușcat la un moment dat, victimă colaterală a unei întâmplări nefericite. Îl citea cu nesaț pe scriitorul din Maine - auzise că are un venit anual de aproximativ patruzeci de milioane de dolari și strigase ei
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
frumos, înfiorător de frumos, smooth jazz, lumina unui proiector stingher și o femeie îmbrăcată în rochie verde. Pentru câteva minute, se văzu în postura unui pictor (un inevitabil barbișon, perciuni stufoși, o bască pleoștită într-o parte, poate chiar o mustață á la Dali, face bine la imagine, sunt destui amatori care s-ar așeza la coadă pentru autografe, destule amatoare care nu s-ar sfii să-și intruducă nurii printre așternuturile patului imens, fixat chiar - o, da! în mijlocul atelierului) așezat
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
străfunduri de patima aceea muzicală a instrumentistului, vibrând împreună cu fiecare trăire a sa, mișcându-și o mână pe coapsă, sus-jos, sus-jos, sus-jos, cuprinsă de freamătul interior care o putea duce chiar în (patul imens din mijlocul atelierului de pictor cu mustață á la Dali) brațele celui de pe scenă. Nu-i displăcu ideea. Ba chiar se văzu nevoit să recunoască faptul că era chinuit de o stare excitantă, ar fi dezbrăcat-o de rochia aceea verde (nu, greșit, ar fi rupt rochia
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
arătase și sunt convins că nimeni nu s-ar fi apropiat de ea dacă ar fi fost deschis capacul. Era un sicriu mic, din lemn lustruit, alb, a dispărut în groapă ca și cum n-ar fi fost. Un polițist bătrân, cu mustață a la Clark Gable, m-a ținut după umeri, iar acasă a început scandalul, fiindcă tata a aflat despre gestul acela, habar nu am de la cine, însă binevoitori din aceștia sunt la tot pasul, și a crezut că polițistul vroia
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pricină și bău pe săturate. Apoi se culcă la loc. Bărbatul habar navea de asta și Înainte de miezul nopții, Îi mai dădu să bea o cană. Dimineață când se treziră, femeia se transformase Într-o mâță cu ochii leneși, cu mustăți, cu patru lăbuțe, cu coadă, iar corpul Îi era acoperit cu blăniță. S-au luat la ceartă, pisica chiar l-a zgârâiat. Oricum, amândoi aveau mare ciuda pe șoarece pentru că Îi Înșelase. De atunci bărbatul pune curse, doar l-o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
unul dintre vinurile favorite ale casei de Habsburg. Dincolo de acest mic (la scara istoriei) decalaj de timp, mai straniu pare gestul desfacerii sticlei, familiarizați fiind, mai ales în Valahia, cu imaginea clasică a vinului băut din ulcele și udând generos mustățile și bărbile bon-viveur-ilor noștri boieri: "Stăpânul coborî, răcoare, cercetă atelajele și alese o Cadarcă de Recaș, apoi șezu pe un butoi, scoase briceagul din buzunar, curăță ceara de pe gâtul sticlei și vârî adânc tirbușonul în dop, îl trase, poc! Întoarse
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
văzînd că e timpul și-a spălat cele cîteva pensule / apoi și-a pus la umeri aripi de serafim / plecînd unde trebuie / îl însoțeau dirijabilul cu trup de delfin / și Libertatea cu trîmbița-n mînă / în cinstea maestrului fotbaliștii cu lungi mustăți / au jucat pe alee un meci jubiliar / Poetul cu Muza i-au cîntat din antica liră un imn grandios / copacii din Parcul Montsouri au înflorit a doua oară / iar căpitanul vasului cu zbaturi a ordonat / să se cînte valsul închinat
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
de cum arăta. Călărea cu fală un armăsar murg și nu avea armură. Părul lung și negru îi era împletit în nenumărate cozi mici legate două câte două cu funde colorate. Fața, în ciuda ochilor alungiți și înguști, arăta bine, barba și mustățile erau mai curând scurte. Mantaua, care la avari era de felurite culori în funcție de rang, era purpurie, tivită cu blană și-mpodobită cu broderii. Din pricina căldurii o ținea agățată cu un șiret de umărul stâng, astfel că i se putea vedea cămașa
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]