1,082 matches
-
-l vom prinde, nu știu dacă neapărat îl vom și mânca, fiindcă altu-i meniul aferent acestei sărbători", ne-a spus Victor Ciutacu. Întrebat dacă are vreun lucru pe care îl face de fiecare dată de Paște, ziaristul a zis: Nu mustim de credință, nu facem gesturi standard. De regulă, ne strângem în jurul mesei, nimic spectaculos. Suntem oameni normali și ne comportăm ca atare". Victor Ciutacu ne-a vorbit și despre preferințele sale culinare legate de masa festivă de Paște. "Deși Papa
Paște 2014: Ciutacu: O să-mi lipsească, dar avem cu ce să compensăm by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36683_a_38008]
-
intelectual profund, atins de gravitate. Abia acum simți în Vintilă Mihăilescu un spirit descins din lectura lui Weber, Simmel, Geertz sau Mauss, și nu un miștocar care și-a pus în gînd să răspundă la promiscuitatea străzii cu fraze ghidușe mustind de deriziune. La inteligența rasată și la cultura acestui sociolog, timbrul intelectual s-ar fi cuvenit să fie mai aproape de aporiile lui Socrate decît de calambururile lui Aristofan. În tot cazul, Vintilă Mihăilescu se ferește de tipare ideologice și de
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
fapt care amintește de filmele lui Alejandro González Iñárritu, mai ales că liantul celor patru istorii pare să fie violența. Un alt premiu important, Premiul pentru cel mai bun Regizor, i-a revenit spaniolului Amat Escalante pentru Heli, un film mustind de violență, în mediul sălbatic al traficanților de droguri, dar și al unei populații paupere din Mexicul actual. Cruzimea devine nota comună a existenței, pe fundalul unor peisaje dezolante, cu figuri litificate, cu acte de barbarie semănate peste tot. Camera
Cannes 2013 – portret festivalier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3561_a_4886]
-
fără legătură obligatorie cu evenimentele „la zi”, cu o rubrică infantilă, „Flypaper” —„hârtie de muște”. Adică o panglică de celuloză tratată cu substanțe chimice, de care se lipesc tot felul de gângănii... Exact asta se și întâmplă. Pagina care altădată mustea de idei, a devenit adăpostul unor cretinisme pescuite din presa momentului, de genul „Un obsedat care o urmărea pe Whitney Houston în anii ’80 își încheia fiecare scrisoare cu cuvintele «Zâmbește în continuare»”. Pentru a face mesajul mai limpede, el
Speranța de celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3574_a_4899]
-
fi și cînd. Unde mă voi opri. Am făcut multe presupuneri. Niciodată pe asta. Mă închipuiam sfîrșind într-un accident, ars de viu în vreun incendiu. Mă imaginam murind de bătrînețe. Sleit de puteri, lungit în „rezerva” suferinței mele, murdar, mustind de bube și puroaie, nimeni amintindu-și de mine. M-aș lăsa și eu de izbeliște, și numai moartea m-ar scăpa de scîrbă. Uneori, mi-o doream. Mă vedeam prăbușit pe locul cel mai de jos al degradării umane
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
vrea a fi scoaterea finală a măștii, amestec de autoportret și de comentariu al propriilor cărți. În spirit însă, izbește emfaza trufașă cu care narcisicul își laudă virtuțile. Ecce homo e o mostră de filotimie în ditirambi vanitoși, un volum mustind de exaltarea arțăgoasă a unui cabotin superior. O colecție de hiperbole care atrag prin excesul nuanțelor și amuză prin neclintita siguranță de sine, în condițiile în care autorul era deja cu un picior în groapă. Sunt două trăsături care dau
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
epoca de aur” a devenit un subiect profitabil pe piața ideilor literare. E drept că, măcar din unghiul surprinderii burlești-umoristice a cotidianului comunist, cartea lui Doru Pop vine în siajul celor de mai sus. Acțiunea, relatată tot la persoana întâi, mustește de detalii „socialiste” care de care mai savuroase, relatate vioi, când cu inocența copilului, când cu malițiozitatea adultului. Cartea are un ritm trepidant și, deși e compusă din micro-narațiuni ce pot fi citite și separat, ea pare a fi fost
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
adânc, și nu neapărat din proprie inițiativă, ci pentru că Aretzu le ridică poezia la reflecție și-i place s-o vadă desfășurând oarece sistem de gândire (sau de simboluri). Curat Dante iese Alexandru Mușina în sonetist” etc. Magna cum laude mustește de subtilități ironice ce vizează, toate, deconstruirea ticurilor de scriitor în critică. Nu atât sistemul critic sau structura argumentativă îl interesează pe Cistelecan, cât temperatura scriiturii și atitudinea personajului din umbra ei. Astfel, Liviu Antonesei e un cititor prea exaltat
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
de narcisic care așteaptă să fie flatat, admirat și dominat. Voluptatea pe care o resimte în fața bărbatului care îl domină, violența dulce provocată de membrul erectil îi inspiră stări de abandon feminin. Castele în Spania e o carte fără femei, mustind de psihologie feminină, imboldul esențial al lui Sirin fiind cel de a-și găsi impunătorul bărbat care să-l posede. Și cum homosexualul cu cea mai vădită pregnanță masculină e Mihai Rădulescu, sufletul lui Sirin i se dedică în chip
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
românească de când tânără profesoară fiind am intrat la Palatul Națiunilor Unite de la Geneva. Pe neașteptate ghidul ne-a spus că acolo călcăm pe pământ românesc. Aici, la Câmpul de la Hamilton, era mult mai mult, căci o Întreagă istorie a locului mustea de simțire românească, Încredințându-ne că rodirea În spirit este chiar mai mult decât o glie, fie ea chiar strămoșească.
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
postdecembristă a stângii intelectuale, independente, într-o cultură fascinată până la dogmatism - un dogmatism provincial și posttraumatic - de elitismul mesianic, pretins reformist și civilizator, al dreptei globaliste și corporatiste, în variantă libertariană și neoconservatoare”. Își înțelege oare Paul Cernat propriul discurs, mustind de adjective ideologice, inspirat, evident, din acela al creatorilor platformei cu pricina? Am unele îndoieli în privința asta, citind ceea ce urmează: „O dreaptă partizană și fanatică pentru care orice critică mai ofensivă ce tinde să-i deconstruiască privilegiile și hegemonia este
O nouă critică de direcție în cultura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3341_a_4666]
-
2001. Tortura, pe înțelesul tuturor e o carte cu timbru sarcastic, care încîntă printr-o inteligență corozivă de factură rece, Pavlovici avînd mina sobră a unui martor care descrie în detaliu ororile prin care trece. Paradoxul e că, sub ochiul mustind de ironie al autorului, iadul penitenciar e preschimbat într-un șir de episoade pitorești, pe care cititorul le urmărește cu o crescîndă bună-dispoziție. Deținuții își scot ochii, se spînzură, cad în latrine, se îneacă, sunt bătuți pînă la leșin, sunt
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
dintr-una într- alta ca apa Dâmboviței (zice-se că, în epocă, cine o bea nu se mai duce însemna că-și ia loc la Bellu, într-atât era de murdară...) e, în cea mai mare măsură, Bucureștiul lui Caragiale, mustind de umor, având o anume suculență intrinsecă, o capacitate de a isca povești cu care mahalagiii trăiau, pur și simplu, și pe care le perpetuau fără să le bage prea mult de seamă. Sigur că Bucureștiul nu avea numai străzi
Bucureștiul pitoresc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3376_a_4701]
-
Pavel s-a reinventat, probabil, cel mai spectaculos. De la debutul în proză cu Agatha murind, autoarea nu numai că a publicat roman după roman, dar și-a și dezvoltat un adevărat cult pentru genul ca atare. Interviurile din ultimii ani mustesc de profesiuni de credință frenetice în favoarea romanului, privit drept angajament definitiv după o sumă de flirturi și de „aventuri de tinerețe” - cum le numește ea însăși - cu poezia. De mai bine de un deceniu, Dora Pavel își ia în serios
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
Pentru ei, omul poate fi moral fără religie, iar lumea poate fi făcută mai bună prin consens. Dacă totuși consensul nu apare, de vină sînt capetele teologice, care îi îmbrobodesc pe naivi să creadă în superstiții vetuste. De superstițiile acestea mustesc textele sacre și orice ochi lucid, cînd se apleacă asupra lor, tresare sub evidența absurdității lor. Din a treia categorie face parte Christopher Hitchens, un ateu venit din zona jurnalismului american, pentru care singurul remediu împotriva religiilor e dispariția lor
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
în ceasul târziu al vieții, Doris Lessing își va dedica energia refacerii memorialistice a aventurii sale existențiale. După cele două volume autobiografice (Under My Skin. Volume One of My Autobiography. To 1949 [1994] și Walking in the Shade. 1949-1962 [1997]), mustind de incredibile dezvă- luiri și recriminări, Doris Lessing n-a mai avut curajul să meargă până la zi cu depănarea amintirilor. O reticență surprinzătoare din partea unei scriitoare obsedate de adevăr, neferindu-se de brutalitatea dezvăluirilor compromiță toare, pune capăt speranței că
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
al autoscopiei, ci invers. Existențialul pune condițiile, dictînd expresia convenabilă. Miza poeziei o constituie mărturia în măsură a contura o ființă și o biografie. Așa încît tabloul urbei radiază de un lirism doloricsarcastic, de-o tonalitate aparent lîncedă, în fond mustind de contrarietate: „orășelul dormitează/ tihnit și senin în propria-i insipidă,/ incoloră, sudoare.// A morții? A sorții?/ Ferestrele sînt oblonite/ în calea luminii de început de veac,/ cățelul fără stăpîn pare bine hrănit” (Dumnezeu într-un rol infantil). Locatară a
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
oeil spre o bandă desenată de tradiție în Pif, Le Grêlé 7-13, tânărul maquisard desenat de Nortier-Gaty, pe scenariul lui Roger Lecureux, întrupare a Franței pline de curaj, antinazistă, ingenioasă și... de stânga. Eroul Rezistenței, un fel de agent secret mustind de ură contra hitlerișilor invadatori, avea drept semne distinctive cele treisprezece, pe un obraz, șapte, pe celălalt, puncte pistruiate... Încă de la primele planșe, Corto Maltese își apăra cu un amestec de brutalitate și cinism dreptul de a lenevi, cultivând o
Prima întâlnire cu Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2981_a_4306]
-
le-alunecă Răcoarea-n duminecă. La porți vechi se uită lung, Rîmele cu cornu-mpung Și n-ajung unde ajung. Iubito cu ochi secreți Și lîncezi, vrei să mă ierți Că mi-s îngerii inerți? Izvoarele le-au lăsat Să-ți mustească pe sub pat, Fără prund și nufăr lat. Soarele-i suit c-un scripet Din sertarele de sipet. Raza nu mai scoate țipet. Fluturi țepeni plimbă crinii, Căi ferate plîng lungi linii, Iar tu-ți numeri mereu sînii, Iar tu-ți
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14972_a_16297]
-
din port că am să-i povestesc cîte ceva despre ultima zi a soțului ei cum a zburat cu vaporul în cer am să-i descriu culorile și ea le va simți după miros roșul miroase a miez de cartof mustind de amidon, galbenul miroase a minereu de extracție lunară, albastrul miroase a urină de inorog sau a sudoare de șchiop care se chinuie să treacă marea visînd, cafeniul miroase a braț de copil care se apără de tot ceea ce nu
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/15572_a_16897]
-
dar nu este transportabilă. Dezrădăcinat, sufletul operei se ofilește, iar subtilitatea limbii este inexorabil trădată. Văzută de pe malurile Senei, literatura română se reduce la câteva nume. Bibliotecile publice, librăriile si anticariatele, de exemplu cele de pe bulevardul St. Michel, în Paris, mustesc de cărți semnate Virgil Gheorghiu și Panait Istrati. Cam atât. Faimoasa librărie româneasca antitotalitară, de pe lângă Panteon, s-a desființat. Din loc în loc, la Centrul Beaubourg(Georges Pompidou) sau la Biblioteca Naționala a Franței, există rafturi dedicate literaturii române ; totuși, volumele
Corespondență din Franța - Literatura română este intranSportabilă? by Iulia Ba () [Corola-journal/Journalistic/11149_a_12474]
-
spus tot. Excepții sunt, dar atât de neobservabile încât nici nu mai pot contribui la sublinierea fenomenului generalizat. Dacă nu se instituie un curs de elocință pentru parlamentari, atunci ce e de făcut pentru generația tânără, lăsată pradă dezmățului verbal, mustind de argotisme ,nașpa"? Spre exemplu, un târnăr parlamentar, deși jurist, habar nu are de retorică. Emite însă, cu suspectă ușurință, insulte colorate, arborând o enervantă mină de bună dispoziție și siguranță de sine. Nici o competență, totul e aplomb. Cei vechi
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
expoziții, și Anca Nicolae, colegă de facultate (la zece ani distanță!), avizată cunoscătoare a scrisului nostru. Ascultau intervențiile învățăceilor lor cu acea blândă lumină a surprizei dascălilor de a vedea că școlarii lor nu numai că sunt inteligenți, dar și mustesc, în zvăpăiata lor libertate, de viață reavănă, curată.
Literatură, tinerețe, creație by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10673_a_11998]
-
nu poate să rămână insensibil la aceste evenimente... El cunoaște mai multe momente de luciditate, în care își descrie propria ,mancurtizare": Cineva și-a vârât mâna pe sub oasele craniului și îmi strânge creierii precum un burete de baie din care mustește o zeamă purulentă". Dar ajunge și la stadiul de ,spălare a creierului", pentru că scrie, în același jurnal, fără să îl oblige nimeni: ,Guvernatorul este exemplu, arbitru, ideologul, conducătorul..." Raynal va susține, ca pe o moarte spirituală, o lucrare de diplomă
După 20 de ani by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/10899_a_12224]
-
cîte-o poveste cu sfinți al cărei punct de plecare e și nu-i autohtonismul lui Crainic: "Mi-ai dat, Stăpîne, viața asta s-o trăiesc,/ Nevrednic sînt de marea-ți bunătate./ Trec anii tot mai seci, se risipesc,/ În inima mustind singurătate.// Mai bine, Doamne, de m-ai fi ținut,/ Să mă tîrăsc, netrebnic rob în ceruri,/ Să șterg de praf al îngerilor scut/ Și Precistei să-i văd de giuvaeruri.// Seara, scoteam pe boltă luna. Dimineața,/ Eșeam cu oile Prea-Bunătății
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]