2,938 matches
-
reprezentativ din Europa. Dintre zecile de vile elegante se evidențiază: Dar Meryem, localizată în partea veche a orașului Marrakech și care se remarcă printr-o arhitectură tradițională, cu accente moderne. Villa Maha este o invitație „in- spirată” (El Maha înseamnă muză, inspirație) de a experimenta arta de a trăi în stil oriental. Splendida proprietate este situată în apropierea golfurilor din Marrakech, și are o arhitectură surprinzătoare prin formele rotunde-coloane, cupole și arcade. Riyad Dalia este situată între Casablanca și Rabat, fiind
Agenda2006-02-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284630_a_285959]
-
întâlneam doar la spectacole. Își făcea numărul cum numai ea știa să-l facă, ne saluta pe toți voioasă, cu privirea scânteietoare, apoi dispărea. Prezența ei printre noi născuse controverse. Băieții parcă își pierduseră mințile, văzând-o ca pe o muză, ca pe iubita desăvârșită, ca pe amanta dezinvoltă, fără scrupule, fără regrete. Fetele o devorau din priviri, îi declaraseră război, un război unilateral, pentru că Mili părea că nici nu bagă de seamă toată aversiunea feminină. Nu era de-o frumusețe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe aceeași scenă, într-un eclectism uneori obositor, cu figuri istorice și mitologice. Sunt eu, Psyche, duhul asfodelelor (Psyche) Și m-au fugărit Eumenidele (În loc de sonet) Al lui Marsyas flaut aș lua... (Cugete rele) Electra veni, din vis și neunde... (Muza tragică) De mult visez că Roland e pe-aici... (Epopee) Elisafta, sora lui Crai (Elisafta) Și mișcat-ai țărâna, Și acum știi ce dulce-i Glia României, Dulce ca o azimă dospită în miere, Turta din miere și fiere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de aer. Frumoasă ca în vechea Eladă cu: floare, pietriș și multe vegetale alunecate pe furiș s-a îmbrăcat în zale. Fericirea se măsoară în timp, fără mărturisiri repetate, făptura mică apare și dispare când te refuză, Fericirea -i o muză. * * * Sinceritatea mea a însemnat recunoaștere a tot ce există în jur, în lumea asta tristă în care am trăit decent, într-un veac decadent. L-am chemat pe Dumnezeu lângă piciorul bolnav care făcea piruete în salturi cochete, cândva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cu totul!” (îl evocă din nou pe poetul latin Horatius: Non omnis moriar... - referință la perenitatea operei). Opera ultimă, „cântecul de lebădă” al Domnului R. este copilul pe care Teodora îl va naște curând. Chiar dacă este o „operă” în colaborare...) „Muza” nu doar l-a inspirat, ci i-a oferit și „suportul” (material și spiritual) pentru a-și afirma „la modul concret” instinctul creator. Sau, mă rog! „procreator”! Ambele variante sunt ale omului, depinde de valoarea pe care le-o dă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că acolo va descoperi cea mai grozavă comoară). Optimismul Bărzăunului o bucură nespus de mult pe Ilinca și, în fața unei perspective atît de luminoase, sărbătoriră evenimentul cu dulceață de zmeură și apă rece. Unde se vede că în numeroase cazuri muzele marilor creatori pot fi schimbate dintr-o singură trăsătură de condei C umplită lovitură a mai fost pentru Bărzăun povestea cu poezia publicată în revistă. Ori de cîte ori își aduce aminte de momentele acelea, mai ales de furia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
acest fapt 142 O hotărîre la care nimeni nu se aștepta 152 Unde se vede că încă mai sînt cazuri în lumea asta cînd unii trudesc din greu, iar alții trag foloasele 164 Unde se vede că în numeroase cazuri muzele marilor creatori pot fi schimbate dintr-o singură trăsătură de condei 175 Unde se vede cum s-a convins Bărzăunul că lîngă orice înălțime cucerită se ascunde și o prăpastie 187 Unde se vede că Bărzăunul nu era omul jumătăților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
langage des fleurs et des choses muettes "graiul florilor și al lucrurilor mute". Lirica lui Paul Verlaine este o neîntreruptă laudă a vieții sub cele mai variate hipostaze. În finalul Poemelor saturniene, el evocă Inspirația care dictează poemele "Supremilor Poeți" muza Erato "superbă și suverană", cu privire luminoasă și profundă, înțeleasă ca Geniul însuși, îngerul vechilor tablouri pe un fundal de aur. Ea face să apară în creierul poeților o întreagă grădină de noi poeme. Ea este Duhul Sfânt, delirul sacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pentru că "printre dumneavoastră/ E unul cârn și idiot"; neliniștea privind cum vântul toamnei amenință gâzele și frunzele risipite. Dar diversele neliniști sunt risipite prin tonul luminos, afectiv, emblematic fiind în acest sens, finalul din Rapsodii de toamnă: Gâze, foi împrăștiate, Muza mea satirică V-a-nchinat cu drag la toate Câte-o strofă lirică. Dar când știu c-o să vă-nghețe Iarna mizerabilă, Mă cuprinde o tristețe Iremediabilă. Neliniștea luptei dintre lumină și întuneric a preocupat pictorii din totdeauna. Ea a fost rezolvată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
băiețel speriat. Avea nevoie de mine, de frânturile astea de destin romanțat pe care i-l tot învolburam, pe măsură ce creșteam și eu, creșteam cu ea, creșteam închipuindu mi-o, creșteam dedicându-i nefericirile mele preadolescentine, creșteam hrănindu-mă din ea, muza mea, creșteam liber de pereții apartamentului de bloc în care părinții mei nu se certaseră niciodată, liber de casa Leei, unde-și strigaseră cuvinte pe care nu le înțelesesem și-și trântiseră uși care închise rămăseseră, liber, mai târziu, de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Când capăt alt nume? M am plictisit de ăsta. Nu capeți. De ce? De-aia. A, bun... Mai zi-mi. Despre? E treaba ta să inventezi. Nu ăsta-i șpilul? Nu sunt eu ure chea reportofonul amanta coșul de gunoi seiful muza secretul manechinul păpușa memoria imaginația convenția idila frustrarea... Ai terminat? Nu. Ai început? Nu încă... Reset. Știi ce e cel mai frumos la Sevilla? Când se întunecă. E ireal. Catedrala se luminează maur printre palmieri, înconjurată de trăsuri... Dinspre Alcázar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nimic altceva decât iluzia unui eu perfectibil. Al tău. Nu e. Ești întreagă așa cum te-am făcut eu. Nu-mi place discuția asta. Pentru că e filozofic-sterilă? Și de-asta. Și? Și gata. Frații se urăsc întotdeauna. Autorul dixit, nu? Și muza nu subscrie. Asta ar însemna să am o voce a mea. Și nu ai. Nu. Adică ești... Banală. Comună. Lipsită de substanță, de credibilitate, de carne pe oasele mele de pixeli, de șolduri și gene și buze și un râs
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nou și din nou... 38. Și din nou A fost odată ca niciodată o poveste cu multe episoade. Cu prea multe episoade. O poveste sută la sută contem porană și definitiv anatomopatologică în care nu e loc de bâzdâcuri și muze și cetăți în ruină, că în ruină e totul. De la emiri la prințese și de la seraiuri la stații de tramvai. Nu mort, încă, dar necrozat, mâncat, cariat, cu atipii, cu probe plecate la laborator, studiate la laborator, distruse, făcute poveste
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lume. În Nord, deci... Am spus că ești mai deșteaptă, nu că ți-aș iubi spiritul... A, să-nțeleg că vrei, totuși, să mă salvezi... Nu neapărat. Să nu uităm însă că, așa cum punctai de când inteligența ta abia înmugurea, ești muza mea. Emanația unei sinapse ratate sau a unui pahar în plus de alcool sau a amintirii unui moment carnal transformat în proptea imaginară. ...și imaginativă! Da, și asta. Ideea e că suntem indisolubil uniți. Ca Pygmalion și Galateea. Aproape. Adică
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de narcisism... Revenind. Așa... Ai dreptate. Alte noutăți? Adorabil cinismul tău, dar începi să exagerezi. ...și să nu uităm că o femeie trebuie să păstreze o aură de irealitate discretă. Numai că tu nu ești o femeie. Nu, sunt o muză. Și era vorba că nu poți să mă salvezi fără să te salvezi întâi pe tine. Ceea ce înseamnă... ...că mergem în Sud. Părea mai mică. Mai cuminte. Blugi și un tricou gri. Fără ojă. Fără turmalină. Revelația bruscă a faptului
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
odată prinț și care moare printre cerșetori, cu mințile rătăcite... ... pe treptele unei biserici. Exact, pe treptele unei biserici! Ce prostie e asta? Ți-ai făcut lecțiile. Asta era povestea ta? Marea ta poveste, pentru care aveai nevoie de o muză? De o cititoare-turistă-damă de companie intelectuală? De o conștiință pe care, la o adică, să o poți ciupi și de fund? De micuța ta Jimminy Cricket, cu flipși crem și maieu alb stil tetra? Oricum, văd că te-a prins
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că Abd al-Aziz s-a iubit cu o văduvă creștină într-o dimineață fierbinte ca un tăciune încins, sub florile de portocal și deasupra unui mormânt care i-a chemat, poate, de-atunci, în pântecele lui... ...destul de poetic, pentru o muză... Zi mai departe! Cum spuneam, n-ar fi însemnat nimic dacă ea nu l-ar fi strigat atunci pe numele lui de botez, Leovigildo, așa cum el a strigat o pe numele ei închipuit, Isabel, numele mamei lui... ...care nu era
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
primordial Cain Iuda Vocalul din trupă (ai idee câte trupe de frați sunt pe lumea asta? Kings of Leon Wilson Phillips Oasis Radiohead Oasis Oasis Oasis știai?) Guess God Thinks I’m Abel Fiul nerătăcit Ulise al blogosferei Stăpânul unei muze, al unei Galatee de pixeli și latex Autor omnivor și pluricefal Fost posesor de biografie Eu sunt al treilea. Eu sunt cel care lipsește. Missing file Retrieve last version Eu sunt eroarea Eu sunt povestitorul Eu sunt vocea din computer
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ea, se prăvăli în genunchi, își acoperi pentru o secundă ochii cu podul palmelor, le lăsă să alunece pe lângă corp și, într-un final, își luă inima în dinți: — Dragă domnișoară, sunt Gigi Pătrunjel... AMINTIRI DIN CASA SCĂRII Pe aleea Muzelor, treci de parcarea de pe dreapta, apoi de fostul loc viran, acum un loc de joacă destul de cochet, zis și spațiu verde ținclusiv iarna), și dai de blocuri. Grație primarului sectorului 5 și, mai precis, lipsei lui de școală, chestiune deductibilă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de o așa intimitate cu ei și, în fond, aspect deloc de neglijat, nici nu ți-ai atinge scopul final al acțiunii. Spună ei occidentalii ce-or vrea despre aspectul citadin cenușiu al cartierelor mărginașe ale Bucureștilor, oamenii de pe aleea Muzelor refuză visceral și oarecum înciudat să împodobească fațadele cu mușcate în ghi vece. Așa că ideea de a mai sufoca spațiul și cu elemente decorative interpuse între liniile standard de arhitectură este ratată din start, atitudine de înțeles chiar și numai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
îmbucurător și nici mai liniștitor să primești facturi de telefon, de la lumină sau de la cablu pe o astfel de adresă, în comparație cu o stradă oarecare. Ba chiar este de-a dreptul revoltător și oribil. Cinic. Ironic și fără rost. Pe aleea Muzelor să trăiască boemii, poeții și compozitorii, nu plătitorii de facturi! Iată concluzia simplă la care ajunseseră locatarii din blocul 48A. Și, cum orice frustrare acumulată atinge după o vreme un punct maxim, mai ales dacă e și conjunctura de acord
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
un punct maxim, mai ales dacă e și conjunctura de acord și posesorul frustrării nu dă colțul prematur, la un moment dat, după Revoluție, cu muștarul sărit cât colo și cu terminațiile nervoase iritate la culme, locatarii blocului 48A, aleea Muzelor, s-au strâns de prin apartamente, au abandonat maiourile albe și capoatele înflorate în favoarea hainelor de duminică și s-au pus pe făcut gât. La început oral, în fața blocului, apoi în scris, la Primărie. Pe scurt, s-au dus cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ori, și mai rău, 23 August, atunci lucrurile ar fi stat cu totul altfel. De bună seamă, el însuși s-ar fi sesizat și i-ar fi înștiințat pe locatarii blocurilor 48A până la 57B, adică pe toți cei de pe aleea Muzelor, că de mâine poșta i-ar înregistra sub o nouă adresă. Aici primarul căzuse nițel pe gânduri, dar nu foarte adânc, pentru că îndoielile îi creau o stare de disconfort, care ducea din motive de nepriceput, dar de neevitat, la scandal
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
forță cu un exemplu de nume, care pe locatari îi cam năucise, dar, până la urmă, le alinase nițel suferința. Aleea Revoluției, desigur, ar fi fost o bună denumire, poate chiar mai bună decât orice își putuseră imagina locuitorii de pe aleea Muze lor. Doar că, așa minunat cum se dovedise,rămânea un vis ce nu avea de gând să se împlinească în ruptul capului. Fuseseră câteva voci care susținuseră că în ruptul capului primarului ar fi putut găsi în ultimă instanță o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
din ce în ce mai pestriță și, cu toate că mesajele inscripționate pe ea stăteau mărturie că oamenii din sectorul 5 trăiau cel puțin la fel de intens ca per so najele ce populează Legendele Olimpului, cu o conștiință a destinului dacă nu implacabil, atunci măcar măreț, aleea Muzelor căpătase un aer destul de vesel. Ceva mai exaltat, un puști de școală, la vârsta când lucrurile nu au încă măsură, își așternuse stângaci și în mai multe tranșe o compunere cu tema „Patria mea“. Nu atât din cauza lipsei de antrenament
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]