850 matches
-
chenzină, dacă v-o mai dă, că... O viață de om aproape ai și tu de când tragi leafa de coadă. Ieși la pensie și n-o să ai bani să-ți plătești măcar sicriul. Nu mai zic de dric, colivă și muzicanți. Asta ți-o spun așa, ca să nu te simți cumva julit, pardon, ofuscat, dar de firfiricii ăștia care-i iei tu la lună, eu nici nu pun ceasu’ să sune. Să nu mai nuanțez că de banii ăștia nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum fiecare din trăsăturile lui frumoase tremura și zvâcnea. Se uită în altă parte, lăsându-l să-și consume șocul și să redevină muzicianul dezinvolt. Când se întoarse, Healy se ținea strâns de bar. Genunchiul lui Danny atinse accidental coapsa muzicantului - era doborât de tensiune. — Cât de bine l-ai cunoscut, Coleman? Fața lui Healy era acum trasă și sub barbă îi apăruse o gușă. — Am stat de câteva ori la taclale de Crăciun, chiar în barul ăsta. Chestii banale - despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Și am stat aici toată noaptea, dacă bănuiești că aș fi făcut-o eu. Danny dădu din cap. — Știi cumva dacă Goines consuma narcotice? — Nee! Era prea interesat de pileală ca să se mai drogheze. — Și cine îl mai cunoștea? Alți muzicanți? — Nu știu. Noi doar am flecărit de vreo două ori împreună. Danny întinse mâna. Healy i-o întoarse cu palma în sus, trecând de la salutul convențional la cel de jazzman. Apoi spuse: Ne vedem la biserică. Și se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
heroină din perimetrul orașului era pe moment suspendată, dar le putea cere celor de la Narcotice o listă cu dealerii din comitat, pe care să-i strângă cu ușa, și poate așa va obține alte detalii asupra celor din oraș. Sindicatul muzicanților din care făcuse parte Goines urma să se deschidă iar după sărbători, adică în dimineața asta, dar deocamdată n-avea nici un indiciu concret în afara instinctelor lui - ce era adevărat, ce nu era adevărat, ce era prea exagerat ca să fie adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în revistă rapoartele de la „Arestați” și încercând să dea peste indivizi înalți, cărunți, de vârstă mijlocie și cu un modus operandi violent, fiind conștient că era puțin probabil să găsească ceva până la 10 și jumătate, când sindicatul local 3126 al muzicanților își deschidea birourile. Rapoartele neglijente, pline de greșeli de ortografie, pătate de indigouri și cu relatări aproape agramate ale infracțiunilor sexuale, aproape că îl făcură să urle la gândul incompetenței celor de la LASD. Relatările gongorice despre niște incidente în toalete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zise: — Înțeles. Danny se întoarse spre ea și se uită la această Veronika Lake de serie, cu geana stângă lipită de sprânceana pensată. — Ești o dulceață. Ne vedem la Lyman’s când termin cu povestea asta. *** Sindicatul local 3126 al muzicanților se găsea pe Vine Street, puțin mai la nord de Melrose. Era un fel de gheretă maronie, înghesuită între un stand de gogoși și un magazin de băuturi alcoolice. O serie de indivizi cu aspect de muzicanți ambulanți stăteau ciorchine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
local 3126 al muzicanților se găsea pe Vine Street, puțin mai la nord de Melrose. Era un fel de gheretă maronie, înghesuită între un stand de gogoși și un magazin de băuturi alcoolice. O serie de indivizi cu aspect de muzicanți ambulanți stăteau ciorchine în dreptul ușii, sorbind cafea sau vin din cești de plastic. Danny parcă în față și intră, iar ciorchinele se destrămă ca să-l lase să treacă. Înăuntru era ca într-o peșteră: scaune pliante dispuse în șiruri inegale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de gură ce venea dinspre individ, de parcă pardesiul care îi ajungea până la genunchi constituia adresa lui permanentă. Femeia zise: — El e Chester Brown. Îl cunoaște pe Marty Goines. Danny îi arătă lui Brown cel mai apropiat șir de scaune. Mama muzicanților se întoarse la tejgheaua ei, iar contrabasistul își târșâi picioarele și se lăsă să cadă pe scaun, scoțând o sticlă de Listerine - apă de gură. — Micul dejun al campionilor, zise el. Luă o gură, făcu gargară, apoi înghiți. Danny stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
homosexuale vag asemănătoare erau cazuri rezolvate definitiv - certuri între iubiți, cu vinovatul arestat, încă în pușcărie sau executat de statul California. Acum urma partea de rahat. O sună pe Karen Hiltscher și o convinse să dea niște telefoane la câțiva muzicanți din oraș care ar fi putut aranja unele spectacole pentru Goines și la cluburile de jazz din L.A. care l-ar fi putut angaja direct. Îi spuse să sune și la celelalte secții ale departamentului și să le solicite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
chioșcuri cu hamburgeri - spații care trecuseră prin multe mâini de proprietari și spații care aveau aceiași proprietari de ani de zile. Primi de la toți același răspuns: o înălțare din umeri, cuvintele „Care Marty?” și o expresie neîncrezătoare la auzul menționării muzicanților spărgători de case și a unui complice cu fața bandajată. În amurg o sună pe Karen pentru a afla rezultatul. Surpriză: mai multe „Care Marty?” și un număr de unsprezece indivizi scoși din dosarele cu spărgători de case - șapte negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
gândi că poate ar fi trebuit să-i arate ochii vechiului său prieten. — Dă-i drumul, Leo! — Erau trimise de peste tot din țară. Chestii scurte - despre jazz, ce bine dacă erai aici, caii și cursele, baseballul. — A menționat Marty vreun muzicant cu care cânta? Bordoni râse. — Nu. Cred că îi era rușine. Avea contracte în tot felul de cluburi mici și nu-mi spunea decât „Sunt cel mai bun trombon cu care-au cântat”, adică știa că nici el nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să aibă loc după-amiază, în fața sindicaliștilor ce demonstrau în fața studiourilor. Un asistent aduse în sală un bărbat de vreo treizeci de ani, destul de scund, cu coapse largi, ochi cenușii, adânciți în orbite, cu o pijama kaki și o tunsoare de muzicant - un breton șaten, unsuros, ce-i acoperea fruntea. Asistentul zise „El e”, apoi ieși. Vandrich oftă. — Asta-i o porcărie! Am relații la centrala telefonică. Fata de-acolo mi-a zis că-i vorba de niște crime, iar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
celor doi soți, care până atunci trăiseră la distanță, profesorul Rim se arăta ingrat și răutăcios. " Mai bine rămânea la Iași", se gândi Mini, mai ales că Lina povestea ce bine se simțea Rim acolo, cum frecventa numai pictori și, muzicanți - cele două arte în care era așa de priceput. Dar ambiția nu-i putea îngădui să nu ia catedra de anatomie din capitală, care i se cuvenea. Buna Lina era convinsă de meritele deosebite ale savantului Rim și cunoștințele lui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mers, replică orbul, plecând capul într-un apel la înțelegere. Poate ați fi atât de buni să-mi spuneți unde aș putea găsi un sat cu han. Deodată, ofițerul țipă: — Se preface! Legați-l! — Nu mă prefac! protestă omul. Sunt muzicant orb licențiat, din Kyoto, unde am trăit mulți ani. Dar acum, bătrâna mea mătușă din Niwase e pe moarte, adăugă el, împreunându-și, rugător, palmele. Minți! strigă ofițerul. Oi fi ținând tu ochii închiși, dar mă-ndoiesc că ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care îl capturaseră insulte și blesteme. Ofițerul îi astupă gura cu pământ. Biciuind burta calului, soldații porniră grăbiți cu prizonierul, spre tabăra lui Hideyoshi. În aceeași noapte, un ascet muntean fu oprit de altă patrulă. Spre deosebire de stilul smiorcăit al falsului muzicant, călugărul era trufaș. — Sunt discipol al Templului Shogo, anunță el arogant. Noi, asceții de la munte, mergem, adeseori, toată noaptea fără a ne odihni. Mă duc unde poftesc, cu sau fără cărare. Cum vă permiteți să-mi puneți întrebări vulgare, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dacă unul singur dintre ei s-ar fi strecurat printre gărzi, îndeplinindu-și misiunea, a doua zi dimineață clanul Mori ar fi știut despre moartea lui Nobunaga. Falsul ascet nu fusese trimis de Mitsuhide, dar omul care se dădea drept muzicant orb era un samurai al clanului Akechi cu o scrisoare de la Mitsuhide pentru Mori Terumoto. Plecase din Kyoto în dimineața zilei a doua. Mitsuhide mai trimisese, în aceeași dimineață, încă un mesager - pe mare, de la Osaka - dar furtunile l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Vrei să pregătești un banchet? Când spectacolul luă sfârșit, lumina puternică a lămpilor inundă zona, iar oaspeții porniră spre fortărețele a doua și a treia. Hideyoshi veni în camera lui Nene, urmat de o mare mulțime de actori și de muzicanți. Mama lui se retrăsese în apartamentele sale, așa că soțul și soția rămaseră singuri cu invitații. Se obișnuia ca Nene să le dea atenție unor asemenea oameni și vasalilor lor, precum și tuturor subordonaților ei. Mai ales după acea zi, se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de cele citite despre o „hotarnică cu pecetea porții gospod de la Tanase Meleghi vornic de poartă” care „din poronca domnului Grigorie Alexandru Ghica voievod au ales și au hotărît (la 8 martie 1765) un loc de casă...Tomii mehter gospod (muzicant)...care loc este în gura Căcăinii, în mahalaua Strapezănească , la Podul lui Ștefan Vodă”. Asta mă face să gândesc că Ulița Tărbujenească sau Trapezănească, cum mai este numită, sau chiar Strapezănească, cum am întâlnit-o, a dat numele unei mahalale
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
întotdeauna în preajma soțului său. Se dezmetici. Dar nu chiar de tot. Și vocea cu care își pofti invitații în casă îi trădă profunda schimbare interioară. Rosti cuvintele cu inflexiunile din tinerețe, când trăia nepăsătoare, ca orice femeie iubită și împlinită. Muzicanții nemți tocmiți pentru muzica europeană începură să cânte. Focul ardea în toate sobele. Oglinzile multiplicau lumina lumânărilor aprinse în sfeșnicele mari. Invitații se pregăteau pentru masă spălându-și mâinile în lighenașele de argint aduse de slugi și sorbind apoi țuica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toate ușile deodată, apărură darurile prințului, stivuite în tăvi mari din argint aurit și purtate de slugi îmbrăcate în mătase purpurie. Focul se înteți însuflețit de noile buturugi aruncate în el, dar și de muzica lăutarilor hotărâți să stârnească invidia muzicanților nemți care nu puteau cânta după ureche, așa cum o făceau ei de-o viață, ci doar cu ochii holbați pe șirul de note scrise. Dintr-odată fu mai multă lumină, mai multă căldură, o neliniște veselă, o emoție de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca să uitați de tristețea vremurilor în care trăim și de întâmplările amare la care asistăm neputincioși.” După care și-a ridicat cupa, urându-le tuturor sănătate și viață lungă, apoi s-a uitat în sus, spre cafasuri, făcându-le semn muzicanților să-și reia muzica întreruptă. Furat de amintiri, Ledoulx se ridică, ținându-și paharul ca pe o imaginară cupă, în încercarea de a impresiona femeia cu ultimul gest al boierului Filipescu, dar, lipsindu-i cu desăvârșire măreția seniorială a acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui haine orientale. Chiar dacă se lăsa greu, Nicolae povestea întotdeauna cu plăcere, fără să se repete, dând, de fiecare dată, o altă interpretare acelor întâmplări, încât ascultătorii, deși cunoșteau faptele, rămâneau totuși cu impresia că aflaseră amănunte noi și pasionante. Muzicanții vienezi luară locul lăutarilor în cafasuri și se auziră primele măsuri din Pasul patinatorilor. Dariostimo fu dintr-un singur pas lângă Marioritza. Regele Soare nu știa să danseze, așa că se resemnă să-i privească pe cei doi dansând. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ani de suplinire, tocmai ne căsătorisem... - Stai, omule! Ai trecut peste bal! - Tu ai spus să... - Bine, treci... Și, Doamne, cum mai dansam... Începeam de pe la patru după-amiază și a doua zi, la opt, tot mai dansam - fără muzică, de pe la trei, muzicanții plecau, erau osteniți... - Fugeau, nu plecau!, râde tata. Maică-ta era spaima „muzicilor” pe o rază de cincizeci de kilometri... - Exagereeezi... - Atunci: pe o rază de cinci kilometri... - Prea puțin! - Când angajai muzica pentru bal, Înainte de a-ți spune cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cât cere, starostele Întreba: Vine și domnișoara Popescu a lui Holban din Chiștelnița? dacă vine, căutați-vă altă muzică, uite ce ne-a făcut duminica trecută... - și-și arătau buzele umflate... - Exagereeezi. Aveau, de la mamele lor, buzele așa - ca toți muzicanții... - Nu erau toți muzicanții țigani! Și tu nu-i lăsai să răsufle... - Exagerezi, măi omule, protestează mama cu privirea aburită de plăcere. Dar nu le făceam nimica rău... - Cum, nu? Dansai fără muzică, În pauze - bieții de ei, nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Vine și domnișoara Popescu a lui Holban din Chiștelnița? dacă vine, căutați-vă altă muzică, uite ce ne-a făcut duminica trecută... - și-și arătau buzele umflate... - Exagereeezi. Aveau, de la mamele lor, buzele așa - ca toți muzicanții... - Nu erau toți muzicanții țigani! Și tu nu-i lăsai să răsufle... - Exagerezi, măi omule, protestează mama cu privirea aburită de plăcere. Dar nu le făceam nimica rău... - Cum, nu? Dansai fără muzică, În pauze - bieții de ei, nu-și puteau odihni buza, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]