327 matches
-
fără gând de întoarcere. Poate mersese chiar, câteva stații, în același tramvai cu mine. Fusese poate în vagon Moartea. A fost poate chiar bătrânelul acela orb din capătul vagonului care, rezemat de bara metalică a geamurilor din spate, cânta la muzicuță un cântec știut de mine, auzit și altă dată, fără a-mi mai putea aminti acum când și unde îl mai ascultasem. Bastonul lui alb, agățat de bara metalică, se balansa în legănarea tramvaiului, lovind sacadat peretele metalic, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în urmă, odată cu femeia aceea tânără care se așezase lângă mine pe scaun și mă privise câteva clipe nedumerită, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva, apoi și-a dus și ea privirea spre capătul vagonului, urmărind orbul cu muzicuța și cântecul acela învăluitor. Mă cercetase Moartea, mă ademenise cu gândul că am găsit acea povestire pierdută de demult, ascultase cum cuvintele cad în mine, aduse poate de cadența toiagului alb al orbului lovind peretele vagonului, lovituri surde, grele, înăbușite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ridicându-l, voi face gestul de a ciocni cu toți cei de față, întrebând: — Ei, nu cântă nimeni? Orbul, din cotlonul lui, tresare. Își anină albul toiag de un raft al bibliotecii, scotocește în buzunarul de la piept și scoate o muzicuță. O mângâie ușor, de parcă ar vrea să o încălzească, apoi și-o duce la buze. Trage puternic aer în piept. — Chiar nu mai cântă nimeni în noaptea asta? voi repeta nedumerit. Ca și cum, până atunci, o ținuserăm numai într-un cântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
singuratici. Cu gene cîrligate și ochii eterați cochet, păpuși oxigenate mișcau ritmic din coapse, simulînd indiferența. Fete de la țară, venite la tîrg să se școlească, vorbeau gros, azvîrlind cîte un „tu” ațîțat, și se lăsau urmărite de bandele elevilor cu muzicuță. Mulțimea fîșîia lasciv în timp ce cuburile clădirilor cu acoperișe cenușii și tencuiala roasă se înecau în viermătul multicolor. La mansarde ramele leproase ale ferestruicilor se înclinau, gata să verse fiere în cazanul de sub ele. Claxoane sunau sfîșietor și, o clipă rupte
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
păpădiile dispar una câte una alți fluturi în zbor - pierduți printre-aceiași tei se țin de mână plimbări tot mai lungi printre cireși în floare - bătrâni, de mână priviri materne - în fiecare mugur o nouă viață vrăbii ciugulind - repetiții timide la muzicuță hoinăreală-n parc - căile petalelor nebănuite drum prin Voroneț - de jur împrejur cerul tot mai albastru țarcul fără miel - cântecul învierii printre morminte sfârșit de mai - tot mai puține cireșe ispitind grauri
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
Ca să pun de o cafea, trebuia să izbesc lichidul bocnă cu o cană din metal. Făceam dragoste și ne spălam unul pe altul într-un lighean uriaș. Apoi o aruncam în fața curții, să-și frângă Zane gâtul. Uneori, pe strada Muzicuței ningea până la clanța ușii. Atunci Zuza, cățeaua neagră cât un vițel, intra în călduri și potăile săpau tuneluri pe sub zăpadă. Veneau cu zecile, chelălăind, mușcând, scuipând, înjurând. Ca să o scăpăm, câteodată o băgam pe Zuza în hol. Intra cu sfială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
deputiciul de creastă”. LXII Am sunat-o pe Sabina de la un telefon public. Era groaznic de speriată. I-am spus că sunt bine, dar mi s-au întâmplat lucruri tare ciudate. După o oră ajung. Mă așteaptă în capul străzii Muzicuței. E însoțită de madam Zane, cu o broboadă peste gură, și de Zuza, mai serioasă ca niciodată. Nici când o mângâi pe cap nu dă din coadă. De-abia în casă, în jurul unei farfurii cu sarmale umplute cu urdă, trimise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și telefoanele, în timp ce altul dădea foc unui Aro parcat în față, pentru diversiune. Îl furaseră de undeva din cartier. Trei dintre ei dăduseră buzna în stație, puseseră cuțitele la gâtul vânzătorilor și înșfăcaseră toți banii din casă. Cum pe strada Muzicuței își făcuse o casă arătoasă fiul unui ambasador, și cum clanul Zane îi șterpelise omului jumătate de tonă de ciment, ca să-și asfalteze curtea în spate, și cum ăla micu, Gigi, fusese prins de proprietar în garajul lui aruncând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să citească: Știți care e diferența între un bou și o vacă?..........când este muls, boul zâmbește..... - Hai măi, șefa! acuma de ce mă demotivezi? Știi ce implicat, ăăă, sorry, ce involved sunt în project-ul ăsta!! LXVI Cum intrăm pe ulița Muzicuței, tanti Cucu începe să strige peste gardurile unse cu păcură ale vecinilor: țață Leano, tanti Jenica, Cocuțoo, nea Fanee! M-am întors, bre! Hai v-aștept pe la mine, să punem țara la cale nițeluș. Odată în bordei, mătușă-mea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dădu fuga până la Steluța după patru trandafiri și-o sticlă de Riesling demisec. Poarta se trânti în urma ei, clătină gardul de tablă verde și chiar agită frunzele obosite ale salcâmului. L XXXII Carevasăzică rămăsesem singur în palatul de paiantă de pe Muzicuței numărul 2. Tanti Cucu încercase să mai rămână în București o vreme, chipurile ca să-mi țină companie, în realitate să mă aibă sub observație. Mă cicălea mereu și-mi spunea să nu mai citesc atâta, că mă tâmpesc. Îi spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dezumflată, taica popa a făcut acte și a adoptat el bastardul, iar pe ea, fiica denaturată, cicloapă și cu naturelul iubăreț, au expediat-o la București. Acolo l-a cunoscut pe Victor ospătaru’, mare proprietar de cocioabă din paiantă pe Muzicuței nr. 2. Pe ăsta l-a ținut împărătește toată viața, cu perdele apretate și chiftele în sos, rotunde ca niște buci. Bene vixit qui bene latuit! zic romanii, strămoșii americanilor. Mă lași? Ăștia s-au tupilat de le-a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întoarcă tramvaiul și îl luăm în sensul celălalt. Leoarcă de sudoare, ne-am urcat în tramvaiul de coșmar. Eram așa de sfârșiți, că nici nu mai puteam vorbi. Peste o oră ne-am oprit în fața gardului din tablă verde de pe Muzicuței nr. 2. Zuza, de obicei atât de geloasă pe cuceririle mele, acum ridică doar capul, dar imediat se prăbuși la loc, sub salcâm. Am introdus-o pe Adelina în casă. I-am pus înainte niște chipsuri, am ieșit afară, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a intersectărilor armonice fiind mai ales aranjamentul orchestral, unde, pe lîngă inevitabilele ghitare și mandoline portugheze se aud, În mod neobișnuit, instrumente care nu cîntă aproape niciodată Împreună, trompetă, saxofon sopran și alto, c-un sunet răgușit, descompus, clarinet, oboi, muzicuță, pian, acordeon, vioară În solo-uri amintind de Grappelli, maracase și inedite ustensile de percuție, de Petit pays, unele refrene se fluieră, și cele mai impresionante piese au inflexiuni de jazz latino slow adînc albastru, pe care se grefează nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
institutului e viciată și trebuie revizuită". Mă folosesc de imaginea Magdei U., cea cu Institutul arenă de circ, ca să-i plasez pe toți în rumeguș: piticul Mistrie, secondat de August-Prostul, în genuflexiune; clovnul cu nas roșu care și-a înghițit muzicuța, iar muzicuța continuă să-i cînte din stomac: contorsioniștii rămași în poziția aplecat-față; călărețele acrobate, struțo-cămila, elefantul abulic. Maimuțele sînt reprezentate generos. Și specia ciugulitoarelor de prin cărțile altora: Maia Branea, alias Maja Desnuda. Însă leii n-au dantură. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
viciată și trebuie revizuită". Mă folosesc de imaginea Magdei U., cea cu Institutul arenă de circ, ca să-i plasez pe toți în rumeguș: piticul Mistrie, secondat de August-Prostul, în genuflexiune; clovnul cu nas roșu care și-a înghițit muzicuța, iar muzicuța continuă să-i cînte din stomac: contorsioniștii rămași în poziția aplecat-față; călărețele acrobate, struțo-cămila, elefantul abulic. Maimuțele sînt reprezentate generos. Și specia ciugulitoarelor de prin cărțile altora: Maia Branea, alias Maja Desnuda. Însă leii n-au dantură. Nici un trapezist nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai cunoscute sunt metodele de adăugare la piesele existente a unora cu rol special, de captare și emisie. Ele se pot descoperi printr-o analiză atentă a componentelor telefonului. Tot în cazul telefoanelor se discută și despre așa-zisul sistem muzicuță, numit astfel deoarece se apelează la componente speciale, sub variate forme, care servesc ca aparate de ascultat clandestin, în timp ce aparatul este așezat în furcă, dar operațiunea are loc nu în sistem continuu, ci sub controlul de la distanță al interceptorului neautorizat
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
la componente speciale, sub variate forme, care servesc ca aparate de ascultat clandestin, în timp ce aparatul este așezat în furcă, dar operațiunea are loc nu în sistem continuu, ci sub controlul de la distanță al interceptorului neautorizat de semnale. O astfel de „muzicuță” va „cânta” doar la comandă, ceea ce ar însemna că, în momentul când pe linie se transmite un anumit semnal, se dă comanda de activare a unor microfoane speciale, ocolindu-se sistemul care activează soneria telefonului. „Muzicuța” poate să dispună și
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
semnale. O astfel de „muzicuță” va „cânta” doar la comandă, ceea ce ar însemna că, în momentul când pe linie se transmite un anumit semnal, se dă comanda de activare a unor microfoane speciale, ocolindu-se sistemul care activează soneria telefonului. „Muzicuța” poate să dispună și de un comutator de autodecuplare, activat de zgomote speciale, cel mai important fiind cel produs de ridicarea receptorului din furcă, moment în care s-ar putea descoperi ascultările ilegale. Cum o „muzicuță” este realizată din mai
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
care activează soneria telefonului. „Muzicuța” poate să dispună și de un comutator de autodecuplare, activat de zgomote speciale, cel mai important fiind cel produs de ridicarea receptorului din furcă, moment în care s-ar putea descoperi ascultările ilegale. Cum o „muzicuță” este realizată din mai multe componente electronice, pentru cei avizați este relativ simplu de sesizat prezența lor în aparatul telefonic, dar pentru marea majoritate a utilizatorilor de telefoane ele rămân piese „veritabile” ale telefonului. Analiștii de linii, la rândul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
în care se aprinde lampa sau aparatul sesizează prezența corpurilor metalice. La pasul următor, se repetă cercetarea și se marchează locurile unde lumina nu s-a aprins mai înainte. Din arsenalul securității tehnice, arma de apărare principală este detectorul de „muzicuțe”. El arată ca o perie de covoare, numai că în mijlocul palmei se află o casetă mică în care este montat un galvanometru. Sursa de alimentare și circuitele de control se află într-o geantă de umăr. Aparatul detectează prezența tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
continuă seria căutărilor în locurile în care s-au constatat unele aspecte ciudate în urma cercetărilor fizice și electrice. Echipamentele de transmisie în spațiul liber sunt folosite de profesioniștii ascultărilor neautorizate și pot fi activate sau dezactivate de la distanță. Detectorul de muzicuțe le va sesiza pe cele ce nu sunt activate, iar detectorul de radiații va afla sursa de radiații. O problemă importantă, în acest caz, se referă la cunoașterea modului în care pot fi activate microfoanele secrete sau emițătoarele. Unele emițătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de o persoană de serviciu, care este angajată la firmă, dar „cumpărată” de cei interesați. O altă formă de intruziune presupune purtarea aparatului de înregistrare de către vizitatori. De aceea, este nevoie să se facă un control riguros cu detectorul de „muzicuță”. Microfoane și fire. Cele mai obișnuite microfoane-intrus se plasează prin intermediul celor existente în mod normal (orice difuzor cu un amplificator în punctul final poate constitui un bun microfon). Microfoanele moderne sunt foarte mici. La unele ambasade s-au descoperit microfoane
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
copil din flori”), mama i-a murit când el avea 5 ani, fiind crescut de niște mătuși din partea mamei. Absolvise doar 4 clase și muncea ca muncitor necalificat la sonde. Tatăl, fiind țigan romanizat, avea abilitatea de a cânta la muzicuță și la fluier. Mama provenea și ea dintr-o familie numeroasă, de condiție socială și materială modeste. Nu a urmat școală, era analfabetă și era casnică. Au fost trei frați buni la părinți - inculpata și doi băieți și încă două
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
angajează” să lucreze pentru el, ,,fură” scenele unei enigmatice crime dintr-un roman polițist englez, își întrerupe ,,curentul liric” din inimă, își face harakiri ori, nemaivrând să locuiască în Cocktail, își rezervă rolul de prim amorez într-o nuvelă ,,cu muzicuță internă”, interzice fumatul, avertizând asupra substanței ,,inflamabile” a romanului, lansează numeroase alte avertismente, dă indicații, amestecă timpurile. Bufoneria și veselia nepăsătoare alternează în roman cu secvențe ale comicului. M. insistă cu cruzime asupra ,,devorării” copulatorii, în cvasiexpresioniste ilustrații pentru o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
nebun și cam beat, cu cîinele lui ud. Soldatul care prinde pește într-o baltă. Micuțul catîr fugind bezmetic, căutîndu-și mama. Raza orbitoare a farului vechi. Promenada înserării pe faleză. În ușă, la discoteca Albatros, o fată despletită cîntă la muzicuță. 3. "Faleza", cu restaurantul Farul, cu ceva din vechea Sulină, o casă frumoasă, nealterată de avîntul înnoirilor, cu două minijupițe locale, sfidînd proletara ținută obligatorie. Pe verso: Vasele mari luminate. Multe străine, păzite de militari. Femeia neagră, croșetînd în ușa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]