507 matches
-
de altul, cu urechile și toate simțurile inundate de mișcarea aceea dezordonată și inexplicabilă, din ce în ce mai frenetică și vastă, ce se întindea și se-ntinse, cuprinzând curând întreg orașul și țara. CAPITOLUL 16 Era prima noapte, după atâtea amăgiri albastre și năluciri deșarte și ucigătoare, umplute numai de dorința ei pătimașă și de propria ei închipuire căznită de dorință, când strângea perna jilavă în brațe și simțea că sângele ei se aprinde în galopul străbătut prin deșertul marelui pustiu din ea, incendiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lui catifelați și umezi, îi aruncă din gât un muget, declarația lui de iubire, și, scuturându-și grumazul de chiciură năruită din bradul avântat cu brațele pline de nea, ațintindu-i cărarea, o luă la goană prin pulberea fină, dispărând nălucire-n fumegarea ninsorii. Cerboaica, pe urmele lui, își înfundă cizmele de lup în troian. Zvâcni scurt, cu capul pe spate, ținându-și răsuflarea, orbită de soarele ghețos și de albeața strălucitoare ce schimba totul. Pârtia înzăpezită, cu făgașele subțiri și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
satul la o clacă de pomină, de parc-ar fi fost în miezul iernii, au chefuit și au spus snoave, până ce aburii macului li s-au suit la cap și toți grămadă, de la flăcăi la moșnegi, au căzut într-o nălucire ciudată. Căci li s-a arătat un înger gol de lumină, cu țâțe de muiere, dar cu rușine de bărbat, cu păr de aur împletit în mii de cosițe. Și îngerul le-a spus: "Sînteți fără păcat. Fiți ca moșul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încheieturi. Herman îi spuse să nu povestească nimănui toată întîmplarea din dimineața aceea, apoi se dusese acasă. Mircea coborâse pe scări până la cinci, aruncase maieul la spălat și-și luase altul și, senin ca și când totul ar fi fost doar o nălucire ciudată, ieșise iar la joacă. Nici prin cap nu-i trecuse să se supere pe copii, mai ales că ei se adunaseră-n jurul lui, spășiți, mai prietenoși ca oricând, și-i spuseseră "bravo, Mirciosule" pentru că urcase cu scripetele cel
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Dar voi ca nici să știe de ce așa făcui... O ochii mei, sărmanii luminători ai feței, Se-ntind încet spre dânsul ca mâna făr' de trup Cu care al meu suflet l-apucă de departe; Îl pipăi cu vederea, cu nălucirea minții... Ce trist! BOGDAN (apart) Vorbește singur... De când vorbește singur - Mai multe luni de zile sânt de atunci la mijloc - El nu mi-a spus un singur cuvânt bun... (tare) Tată, tată, Cu ce-am greșit eu oare naintea feții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sfinte psalme {EminescuOpVIII 141} Femei l-încunjur noaptea jucând, bătând din palme, Căci otrăvit e gîndu-i și inima[-i] otravă Și astfel Mihnea Sânger domnește în Suceavă. [SCENĂ] [ROMAN] Voi, ce ardeți toată viața în al patimelor rug, Ca să sfarăm nălucirea uneltesc un meșteșug. Nu-mi ard ca tine carnea pe-al patimelor rug Și uneltesc, s-o sfarăm, altfel de meșteșug. De cărnurile albe eu fălcile-ți dizbrac.... Și tu te miri, crăiasă, când tu zâmbești, că tac? Ce ești
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trei martori, fără cel clevetit de față. 2 2262 Ce?... Ochii-ți cu-ndoială spre mine se înhoalbă... Tu! tu ai suflet negru, deși ți-e pielea albă. 3 2262 Dorit și umed ochiu-mi idolul și-l privește, Pe tabla nălucirei adânci îl zugrăvește. Și acest chip preadulce din minte nu îl șterg, În somn el mă urmează, în mine-i dacă merg. Astfel mă asuprește dormind sau fiind treaz Și vecinic văd nainte-mi al tău frumos obraz... Cum umbra mi-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toate sânt decât visurile mai înșelătoare; într-o clipeală toate acestea moartea le apucă. - Acești doi, astă pereche de călăi pe noi căzută[-i] Și o ducem [în] spinare! Ce nemernică e țara! Unde este dezmierdăciunea cea lumească, unde este nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul și argintul? Unde este mulțimea, slugilor și strigarea? Toate sânt țărână, toate cenușă, toate umbră. Ci veniți să strigăm împăratului celui fără de moarte: "Doamne, vecinicelor tale bunătăți învrednicește-l pe acesta ce s-au mutat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Care desfătare lumească rămâne neîmpreunată cu grija, care mărire stă pe pământ neschimbată? Toate sunt mai neputernice decât umbra, toate sunt decât visurile mai înșelătoare; într-o clipeală toate acestea moartea? le apucă. Unde este dezmierdăciunea cea lumească, unde este nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul și argintul? Unde este mulțimea slugilor și strigarea? Toate sânt țărână toate cenușă, toate umbră. Ci veniți să strigăm împăratului celui fără de moarte: "Doamne vecinicelor tale bunătăți învrednicește-l pe acesta ce s-au mutat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fericirea mea nimic n-o va întrece, Dar, așa de scump plătită, nu prin tine-o dobândii. Eu credeam că mă apropii chiar de soare, și găsii O ființă ca de gheață, răspândind o strălucire Orbitoare dar lipsită de căldură. Nălucire Ca din munții mei tesalici, când, din zarea cea senină, Iese steaua dimineții vestitoare de lumină: Munții-ncep pare c-a arde și e semn cumcă i-a nins. O, nălucă luminoasă ce-ai pierit când te-am atins, De pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
disperare Măriuca din poartă. Costăchel a întors privirea neîncrezător. „Nu-i adevărat!... E un vis! E o amăgire! Măriuca-i departe... departe... ” A rămas însă pe loc. Cu mâinile atârnându-i grele pe lângă trup, gârbovit și dezorientat, părea trezit dintr-o nălucire... Încet-încet, ochii au început să capete o strălucire firească dar nesigură încă. Plângând în hohote, din câțiva pași Măriuca a fost lângă el. L-a privit o clipă, apoi s-a aruncat în brațele lui. Costăchele! Ai venit? Doamne Dumnezeule
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Costache ce le-a spus colonelul... Până să cuvânte Costache, ar fi cazul să ușurăm cele ulcele de povara pe care o poartă... Între timp, am să arunc un lemn-două în sobă. Parcă altfel curge povestea când limbile flăcărilor închipuie năluciri fantastice - a pus ordine în treburi inginerul Cicoare. Au băut pe îndelete. Costăchel și-a dres glasul, semn că va porni să povestească. Pe o masă din biroul de mișcare se afla o hartă. De față erau doi ofițeri străini
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nedeterminarea este mai mult decât spațială și temporală, punând În cauză Însăși condiția ființei umane. Eugen Ionescu avea dreptate: la Blecher, onestitatea de viziune este Într-adevăr completă, pentru că nu se limitează să refuze doar aproximațiile exteriorului, constituit din probabilități, năluciri, Învelișuri rugoase și opace, cum procedează noua literatură a experienței, a sondajului psihologic, a autenticității centrate pe realitatea interioară a naratorului. Îndoiala ca premisă și mijloc de cunoaștere se extinde firesc și asupra eului, dacă nu chiar pornește din miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fapt că trebuia să-l privească pe Mark zăcând acolo, gol. Cât de ușor era acum să se înalțe deasupra propriei persoane, să se uite în jos la toate dorințele ucigătoare care o controlau și să recunoască în ele niște năluciri. Nimic n-avea forța s-o rănească, dacă forța asta nu venea chiar de la ea însăși. Fiecare barieră de care se lovise vreodată nu era decât un butuc chinezesc pentru degete, care se deschidea imediat ce înceta să mai tragă. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rugăciunea de seară. Se va duce și el, va pleca... și-și repeta în gând, mecanic, hotărârea de a coborî muntele Sinai, dar deodată revărsarea sunetelor armonioase îl făcu să tresară. Cum este posibil? Sunt clopote, clopote adevărate, nu este nălucire. Abia acum îi înțelegea pe grecii din Istanbul care aud în vis, noaptea, într-o părere, bătând clopotele la Sfânta Sofia. Acum era chiar dangătul sfânt, și nu răpăiala seacă a toacei de lemn. Aici pe pământul împărăției otomane! Își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au dus în odaia în care în urmă cu trei zile stătuse la sfat cu mitropolitul. Theodosie era singurul care-l urma. Cu greu își stăpânea lacrimile. Era singurătatea pe care o simțise prietenul lui și care nu fusese o nălucire, căci iată acum nimeni nu este dornic să-l privegheze. Fusese un om mare, nu pentru că ajunsese domn, ci pentru că fusese destoinic. Odaia era rece și neprietenoasă astăzi. Un argat, ca să intre în voia mitropolitului, aduse sfeșnicul, cu nisip proaspăt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stânga și de-a dreapta patriarhului, după ei egumenii și toți preoții orașului în odăjdii alb argintii sau aurii ca la Înviere, să-l binecuvânteze pe Constandinul Stancăi venit cu firman de domnie pe viață de la padișah. Doar fața Brâncoveanului din nălucirea sa era alta decât fusese atunci. Urcase treptele și, ajuns înaintea patriarhului, se întoarse nu ca atunci strălucind de bucurie, ci palid, cu obraz prelung și ochi blajini și triști vrând parcă să-i spună: „...Să rămâi tot aci lângă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
turci dreptul său la liniște. Așa făceau pe vremuri și împărații Bizanțului... Apoi a venit un alt acum, în care trebuia să acționeze un alt izbăvitor, țarul Rusiei... Era rândul Cantacuzinilor, al stolnicului Constantin și al spătarului Mihai să lase nălucirile și să-și dea seama că țarul nu-și dorea decât Azovul și Benderul, că puțin îi păsa de creștinii din Balcani! O să mă întorc la observațiile mele astronomice, la tratatele mele de geografie; marele stolnic Constantin s-a țicnit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prostia de a nu verifica atent balconul. Își aduce aminte cuvintele țigăncii care-i ghicise în bobi de Bobotează, că nu va trece anul și va fi în fața morții din cauza lăcomiei. O luase atunci în batjocură, socotind vorbele ei simple năluciri. Dar acum este prea târziu. În silă, se execută. La fel și șeful lui. Armele cad cu zgomot înfundat pe podea, la picioarele lor. Vă întoarceți încet și trimiteți pușcoacele către noi! Și fără figuri, am aici un trăgaci foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
marginea drumului femei uriașe, care veneau întru întîmpinarea trăsurii, și în pereții albi ai caselor singuratice - stânci de calcar abrupte. Surprins și alarmat, îmi trebuiau cîtevasecunde ca să-mi corectez iluzia, pentru ca apoi, din nou, conștiința amorțită să-mi dea aceleași năluciri, aceleași femei cât clopotnițele și aceleași stânci albe de var. ...Iluzionară, luna este "amica" visătorilor, a deficitarilor nervoși, a romanticilor, a "lunaticilor" - și a femeilor. Femeile nu simt poezia soarelui, realist și unul, ca și adevărul. "Midi, roi des étés
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
plutesc peste scaune și dulapuri prin apartamentul 40. Acolo, jos, era o ceață stătută, rea, poate de la țigările pe care le fuma tata, poate apăruse din senin din vreun cotlon neștiut al bibliotecii sau poate să fi fost o simplă nălucire (lumina veiozei? chipul împietrit al lui Filip? un bec pâlpâind din ce în ce mai stins pe scara blocului?), țin minte că abia mă mai distingeam prin aburul acela irespirabil, încremenisem pe un fotoliu roșu, îmi vedeam de undeva de la înălțimea tavanului doar creștetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
onirice au un caracter bizar... Cum am putea desluși înțelesul ascuns din spatele lor?! murmură Iorgu. ”- Ele reprezintă o lume, aparent lipsită de orice urmă de logică... în care se manifestă neașteptatul, adică acele lucruri lipsite de logică în viața reală. Nălucirile din vis sunt mesaje directe din lumea spirituală, nu se pot explica... Nu căuta să descoperi relevanța acestor imagini... acceptă-le așa cum sunt. Învață să faci față situației! Viața noastră înseamnă mai mult decât existența cotidiană de rutină în care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Homer, ci un centru de studii central-europene de la Université Paris IV-Sorbonne), Xavier Galmiche și Delphine Bechtel. Drept urmare, vara s-au înfățișat la Timișoara, ca să se încredințeze că tot ce am povestit acolo despre Eldorado-ul din România nu-i simplă nălucire, ci adevărul gol-goluț, așa cum s-a păstrat preț de două veacuri. I-am purtat prin orașe, orășele și sate, la munte și la șes, vreo zece zile. La sfârșit au recunoscut că, deși văzuseră ce mișcă prin Europa Centrală, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Ei îmi arată lumea prin văl trandafiriu/ Făcându-mă-al iubirei poet iubit să fiu (II 5). Ca artist, se află deasupra urâțeniei vieții reale, nutrit cu iluzii poetice, după cum spune Cotta : Tu ești un om în viață condus de năluciri/ Și aerul din Olimp în Roma îl respiri (II 5). Noul insucces îl determină pe Ibis să se adreseze lui August căruia îi deconspiră sentimentele dintre Ovidiu și Iulia și de data aceasta el obține rezultatul dorit, căci suveranul bănuiește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
omu-mbătrânește./ Și geniul, nu fruntea încântă și răpește. Cel puțin în acest moment, Horațiu înclină mai degrabă spre a doua ipoteză : amară cugetare !... fior de-al iernii vânt ! Voi puneți amorțire pe-al inimei avânt,/ Și umbra îndoielii pe orice nălucire,/ Căci ziorile cu-amurgul nu pot avea-ntâlnire (I 5). Problema vârstei poetului este reluată în dialogul cu Neera, hotărâtă să-l convingă să devină cântărețul și admiratorul ei. Horațiu o complimentează pe tânăra vrednică să-i fie muză (Tu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]