320 matches
-
angustifolia) și mai rar velnișul (Ulmus laevis) și ulmul de câmp (Ulmus minor). Din păcate, specia cea mai importantă - stejarul pedunculat nu fructifică abundent și des pentru a asigura regenerarea naturală. Dintre habitatele de zone umede, 3270- “Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention” este cel mai important. Pachetul I - Ecotur în Parcul Natural Lunca Mureșului și Rezervația Naturală Runcu Groși; Pachetul II - Excursie în canoe și retur pe biciclete în Parcul Natural Lunca Mureșului; Pachetul III
Parcul Natural Lunca Mureșului () [Corola-website/Science/314119_a_315448]
-
sunt de origine din America de Nord, zona văii râului Mississippi, Virginia, de la vest de Illinois către Kansas și Oklahoma și sudul Golfului Mexic, dar au fost răspândite în toată lumea ca un animal ieftin de companie. Preferă apele liniștite cu un fund nămolos și vegetație abundentă, dar sunt rareori găsite și în ape curgătoare. Pot fi văzute des încălzindu-se la soare pe roci, bușteni sau vegetație. Distribuția lor se întinde din Indiana până în New Mexico în jos prin Texas până în Golful Mexic
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
județ în regiunile istorice Moldova (la nord de răul Milcov) și Muntenia (la sud de răul Milcov) din România. Județul are o suprafață de 4.863 km², iar reședința este municipiul Focșani. Principalele cursuri de apă: Siret (între Adjud și Nămoloasa), Șușița, Putna, Milcov, Râmnicu Sărat (de la Ciorăști până la vărsarea să în Siret). Cele mai mari altitudinea dețin vârfurile Lăcăuț (1776 m) și Goru (1784 m). Populația Vrancei la diferite recensăminte: 1930: 262.560 loc.; 1948: 290.183 loc.; 1956: 326
Județul Vrancea () [Corola-website/Science/296670_a_297999]
-
glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Tufărișuri subcontinentale peri-panonice, Pajiști stepice subpanonice, Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis"), Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin, Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație din "Chenopodion rubri" și "Bidention", Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și "Callitricho-Batrachion", Turbării degradate capabile de regenerare naturală, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase și Versanți
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"), Pajiști aluviale din "Cnidion dubii", Galerii ripariene și tufărișuri ("Nerio-Tamaricetea" și "Securinegion tinctoriae"), Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"), Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubr" și "Bidention" și Zăvoaie de "Salix alba" și "Populus alba"; ce adăpostesc o mare varietate de floră și faună specifice Bărăganului. Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii de mamifere
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
până la cele montane, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și "Callitricho-Batrachion", Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din "Littorelletea uniflorae" și/sau "Isoëto-Nanojuncetea", Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition", Lacuri distrofice și iazuri și Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"); ce adăpostesc floră și faună specifice Câmpiei Române. La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (de pajiște și de mlaștină), dintre care unele foarte rare, protejate prin lege sau endemice
Parcul Natural Comana () [Corola-website/Science/324326_a_325655]
-
estul țării, pe teritoriile județelor Brăila (5%), Galați (66%) și Vrancea (29%). Aria naturală ocupă extremitatea nordică a județului Brăila (teritoriile administrative ale comunelor Măxineni, Siliștea și Vădeni), cea vestică județului Galați (comunele Braniștea, Cosmești, Fundeni, Independența, Ivești, Liești, Movileni, Nămoloasa, Nicorești, Piscu, Poiana, Schela, Slobozia Conachi, Șendreni, Tudor Vladimirescu și Umbrărești) și cea estică a Vrancei, pe teritoriile comunelor Biliești, Garoafa, Homocea, Nănești, Ploscuțeni, Pufești, Ruginești, Suraia, Vânători și Vulturu; și pe cele ale orașelor Adjud și Mărășești. Aceasta este
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
sau mijlocii (de la țărm până la cel puțin 120 m), adesea în zona intercotidale și, uneori chiar, în ape salmastre. Habitatele lor sunt variate, de la nisip și stânci goale până la ierburi de mare sau recife coraliene, dar sunt rare în zonele nămoloase. Labridele trăiesc solitar sau în grupuri mici; sunt active în timpul zilei, iar noaptea se îngropa în nisip sau se ascund în ierburi de mare sau în adăposturilor stâncoase. Labridele sunt în principal carnivore și se hrănesc mai ales cu nevertebrate
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]
-
bioregiune panonică a câmpiilor Banatului și Crișurilor; subdiviziuni geomorfologice ale Câmpiei de Vest) ce adăpostește vegetație arboricolă, mlaștini, turbării, terenuri arabile, pajiști și pășuni și protejează habitate de tip: "Zăvoaie de Populus alba și Salix alba" și "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention". Situl a fost desemnat în scopul conservării a trei habitate naturale de interes comunitar ("Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention, Zăvoaie cu Salix alba și Populus alba") și
Lunca Inferioară a Crișului Repede () [Corola-website/Science/330256_a_331585]
-
protejează habitate de tip: "Zăvoaie de Populus alba și Salix alba" și "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention". Situl a fost desemnat în scopul conservării a trei habitate naturale de interes comunitar ("Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention, Zăvoaie cu Salix alba și Populus alba") și protejării mai multor specii de floră spontană și faună sălbatică. Flora acestuia este constituită din arbori (cu specii de răchită - "Salix alba", plop alb - "Populus
Lunca Inferioară a Crișului Repede () [Corola-website/Science/330256_a_331585]
-
terenuri arabile, pajiști și pășuni și protejează habitate de tip: "Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); Zăvoaie de Populus alba și Salix alba" și "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention". Flora sitului este constituită din arbori și ierburi cu specii de stejar ("Quercus robur"), frasin ("Fraxinus excelsior"), frasin de câmp ("Fraxinus angustifolia"), răchită ("Salix alba"), plop alb ("Populus alba"), velniș ("Ulmus laevis"), arin
Diosig (sit SCI) () [Corola-website/Science/330253_a_331582]
-
919 hectare. Situl reprezintă o zonă umedă (încadrată în două bioregiuni, continentală și panonică) de luncă (mlaștini, turbării, pajiști, fânețe, terenuri arabile, păduri de foioase) ce adăpostește floră și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention, Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis)" și "Zvoaie cu Salix alba și Populus alba
Lunca Timișului () [Corola-website/Science/330314_a_331643]
-
culoarea fundului pe care trăiește peștele. le sunt răspândite în mările din regiunea tropicală și cea temperată, iar unele specii din America de Sud și din arhipelagul malaez au devenit dulcicole. Sunt pești demersali, care trăiesc pe funduri moi mobile, mai ales nămoloase sau nisipoase, de la apele de lângă țărm până la adâncimi mai mari de 1000 m. Au importanță economică mare și sunt pescuite industrial. Au carnea extrem de apreciată. Familia soleidelor include 30 de genuri și 220 de specii, inclusiv 7 genuri și 16
Soleide () [Corola-website/Science/331597_a_332926]
-
uniflorae" și/sau "Isoeto-Nanojuncetea"; Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și "Callitricho-Batrachion"; Pajiști și mlaștini halofile panonice și ponto-sarmatice; Lacuri naturale eutrofice cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition"; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație din "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice; Comunități de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur", "Ulmus laevis", "Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
București. Lucrează ca profesor în diferite localități din România. Lupta în armată română în cel de-al doilea război balcanic, în 1913, și în primul război mondial, în 1916-1918. În cursul celui de-al doilea conflict participa la luptele de la Nămoloasa și Mărășești, alături de alți voluntari aromani din Macedonia. În perioada interbelică lucrează ca profesor la liceul "Alexandru Donici" din Chișinău. În București a locuit la etajul I al unui bloc din strada Maior Racoțeanu, unde se întâlnea săptămânal cu studentul
Nida Boga () [Corola-website/Science/332649_a_333978]
-
alba"; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Pajiști xerice pe substrat calcaros; Pajiști de altitudine joasă; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Lacuri eutrofe naturale cu vegetație de tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition" și Lacuri distrofe și iazuri. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte) enumerate în anexa I-
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
Fraxinus excelsior "sau" Fraxinus angustifolia, "din lungul marilor râuri"; "Zavoaie cu" Salix alba "și" Populus alba; "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice"; "Pajiști aluviale din" Cnidion dubii; "Pajiști de altitudine joasă"; "Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip" Magnopotamion "sau" Hydrocharition; "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de" Chenopodion rubri "și" Bidention și "Lacuri distrofe și iazuri". La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte) și floristice (arbori, arbusti, ierburi, flori) enumerate în anexa I-a a "Directivei
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
Serviciul militar l-a satisfăcut tot în timpul facultății, între anii 1942 - 1944, fiind încadrat într-un batalion de geniu, împreună cu Liviu Ciulei. În luna august 1944, cei doi studenți au fost trimiși la lucrările din sectorul 206 de pe linia Focșani - Nămoloasa - Brăila. Întrucât în perioada 23 - 31 august 1944 unitatea militară din care făceau parte a fost introdusă în dispozitiv operativ, Liviu Ciulei și Ion Popescu - Lac s-au ales și cu titlul de „veteran de război”. Activitatea sa artistică a
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
Pajiști aluviale din Cnidion dubii; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație de Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri si Bidention; Depresiuni umede intradunale" și "Dune panonice") ce asigură condiții de hrană și viețuire mai multor specii faunistice (mamifere, păsări, amfibieni, reptile, pești, insecte) și protejează elemente floristice rare. La baza desemnării sitului se
Câmpia Careiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/334015_a_335344]
-
În urma obiecțiilor formulate de Marele Cartier General Român, rușii au acceptat modificarea din nou a planului, în sensul executării unei lovituri pe două direcții divergente astfel: un grup de 4-6 divizii române aflate în reorganizare, să spargă frontul în sectorul Nămoloasa dezvoltând ofensiva spre Râmnicu Sărat, în timp ce Armata 6 rusă să atace în direcția Brăila, cum fusese prevăzut inițial. Deoarece marile unități române preconizate a lua parte la ofensivă nu au finalizat procesul de reorganizare, declanșarea ofensivei a fost amânată pentru
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]