1,621 matches
-
Rugăciuni la zeități, Lungi lugubre și fierbinți- Parcă sunt din Hades șoapte, Trimise prin vietăți Ca să te scoată din minți. Te gândești că te găsiră Toate relele din lume Și te temi să n-o pățești, Când pe loc te năpădiră Niște frici ascunse, anume De ți-e frig, dar nădușești... Eu îți spun că toate acestea Se petrec în mintea ta; Noaptea n-are nici-o vină, Nici urletele de sub stea... Pe toate le vei uita, Când ieși-vei la lumină
SINISTRA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384818_a_386147]
-
o poveste de familie. Preocuparea ei din ultimii ani era căderea lui vizibilă după moartea mătușii L. Nu se mai prea descurca de unul singur, chiar dacă nu voia s-o recunoască. Se lăsă o clipă în voia senzațiilor care-o năpădeau în încăperea de care-o legau atâtea amintiri.Casa nu mirosea a închis, cum se întâmplă adesea în locuințele bătrânilor. Dinspre parchetul lucios și deschis la culoare venea un miros plăcut de ceară, soba de faianță, de un galben stins
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017. Pe sub tâmple adie mireasma florilor de salcâm, ghirlandele parfumate m-au purtat spre alt tărâm, și anotimp, când vântul împărțea-aromele la doi, azi, amintirea oftează și prin timp privesc înapoi. Fruntea-mi tresare, năpădesc aducerile-aminte, și când nu revin, te caut printre ramuri de cuvinte, ai rămas ce niciodată un altul nu ar putea să fie, și sub salcâmi-n floare, inspir parfum de nostalgie. Când tăcerea-ntâlnește sub tâmple dorul de tine, iar
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
-i nebună-o-ascund printre rânduri, ... Citește mai mult Pe sub tâmple adie mireasma florilor de salcâm,ghirlandele parfumate m-au purtat spre alt tărâm,și anotimp, când vântul împărțea-aromele la doi,azi, amintirea oftează și prin timp privesc înapoi.Fruntea-mi tresare, năpădesc aducerile-aminte,și când nu revin, te caut printre ramuri de cuvinte,ai rămas ce niciodată un altul nu ar putea să fie,și sub salcâmi-n floare, inspir parfum de nostalgie. Când tăcerea-ntâlnește sub tâmple dorul de tine,iar
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
trepte de gând și tulbur ochiuri de ape, răsărite din ploi ce-au înecat visele noastre doar iubirea, ne ține prin gânduri aproape și peste tăceri presăram alte flori albastre. Voi înalța pod din stele ca mioapele tăceri, ce au năpădit cuvântul să ajungă-n pustiu, iară florile albastre cu parfum de mesageri, să înmiresmeze tâmpla colarată-n ... Citește mai mult Mă țin de umărul nopții pân' se ivesc zorii,iar pe trepte de gând simt a ta-mbrătișare,oboseala, chiar răceala n-
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
fierbinte.Urc trepte de gând și tulbur ochiuri de ape,răsărite din ploi ce-au înecat visele noastredoar iubirea, ne ține prin gânduri aproapeși peste tăceri presăram alte flori albastre.Voi înalța pod din stele ca mioapele tăceri,ce au năpădit cuvântul să ajungă-n pustiu,iară florile albastre cu parfum de mesageri,să înmiresmeze tâmpla colarată-n ... VII. POVESTEA VIEȚII, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017. Ochii răniți de-ntunericul destrămat în pustiu, deslușesc
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
umbră a nopții până la un mormânt ca nu cumva să-l deranjeze pe „domnul paznic”. Acesta ocrotit de morții din morminte încuiase poarta uriașă de fier a cimitirului pe la ora 19 și se tolănise pe un mormânt neîngrijit pe care năpădiseră ierburile. Sta cu capul pe o cruce și sforăia liniștit deranjând oarecum stafiile din cavourile vecine. Omul era conștient că morții nu-i fac nici un rău, iar dacă vreun hoț, colecționar de verighete și dinți de aur, sărea gardul, cu
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
Viziuni stranii, logodite cu visul, cu febra, cu halucinația se revarsă în imaginație cu forță de sugestie puternică, așa cum reies din poezia „Mare de fluturi”: „Treceam prin noaptea de febre, / Clopote ruginite strigau în biserici / Cântece căzute în uitare...// (...) // Mă năpădeau ierburi uscate / Și păsări amare / Zburau în jurul meu, / Ducându-mi privirea prin / Intersecții ciudate, / Unde gândurile se logodeau / Cu vârstele anotimpurilor pierdute. Și-n noapte m-am pierdut / Într-o mare de fluturi / Singur...singur / Regăsindu-mă într-o altă
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
agale pe sub pijamaua mea. Nu știu când am adormit, cert este că m-am trezit în discuția aprinsă dintre mami și mama lui Gigi, care, cu vocea răgușită decât țipase și ea în timpul nopții, îi povestea despre gândacii care îi năpădiseră -Astea sunt farmece a decretat pentru a doua oară tanti Oala în mai puțin de câteva ore. -Dar cine să ne facă farmece în același timp la amândouă? au întrebat-o speriate. -Asta-i soacra mea! a spus cu convingere mama
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
și mi-a deschis drumuri total necunoscute. Marin Voican-Ghioroiu: Din stejar, stejar răsare, din alese flori vor crește ghirlande multicolore, iar „Armoniile Divine” pe care le-ați creat vor vibra peste secole... nealterate de nici un curent trecător, nu vor fi năpădite și infestate de florile răului, fiindcă în Grădina Raiului Folcloric ați pășit cu smerenie și ați altoit numai soiuri de calitate aleasă, motiv ce mă face să vă întreb : cine sunt discipolii naiului fermecat al maestrului Gheorghe Zamfir ? Gheorghe Zamfir
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342705_a_344034]
-
basoreliefuri habsburgice/ susținând în sine tăcerea/ Treptat-treptat picioarele mele adulmecă/ o memorie apostolică a pașilor a urmelor/ sau doar se îndepărtează într-o utopie a lor/ într-o utopie a mea.. “. “Lumina înghețată a trecutului” pâlpâie pretutindeni: peste zidurile caselor năpădite de iederă, peste mahalalele mucegăite ori peste curțile de-abia ghicite în spatele porților grele, peste broderia clădirilor de altădată (“Pe ornamente sever-imperiale/ au adormit porumbeii orașului”). Memoria, asemenea unui ”crepuscul/ în care s-au petrificat personaje/ și întâmplări”, cumulează toate
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
medicina, a cunoscut un sirian în facultate, s-a căsătorit și a plecat în Siria. Nu i-a folosit la nimic diploma de studii deoarece, păcălită fiind că va practica, ajunsă acolo nu i-au permis să o facă. Au năpădit-o copiii și nu a mai venit niciodată în țară. Bătrânul nu mai știe nimic despre ea. Al doilea băiat, ajuns inginer în construcții, la douăzeci și cinci de ani, aflat la mare cu niște prieteni, a sărit de pe niște pontoane, s-
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
Rugăciuni la zeități, Lungi lugubre și fierbinți- Parcă sunt din Hades șoapte, Trimise prin vietăți Ca să te scoată din minți. Te gândești că te găsiră Toate relele din lume Și te temi să n-o pățești, Când pe loc te năpădiră Niște frici ascunse, anume De ți-e frig, dar nădușești... Eu îți spun că toate acestea Se petrec în mintea ta; Citește mai mult SINISTRĂde Nicolaie DINCĂPoate noaptea n-ar fi sumbră,Și nici teamă nu ți-ar face,Chiar
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Autorului Sufletul e-o coală albă, S-a spălat ce-am scris în grabă; Am să scriu iar o scrisoare, Să citești ce rău mă doare. Când scrisoarea, ta, primesc, Amintiri mă răscolesc Cuvinte dulci mă încălzesc, Gânduri dragi mă năpădesc... Rănile îmi lecuiești, Când scrii duios că mă iubești; Voi scrie slove printre lacrimi, Cuvinte pline de patimi... Am să folosesc condei, Trandafiri de pe alei, Inima să-mi scrijelească, Slovele o să renască... Vor țese pânză de ceață, În suflet fuior
SLOVE PE...SUFLET de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385094_a_386423]
-
din 25 mai 2017 Toate Articolele Autorului Pe sub tâmple adie mireasma florilor de salcâm, ghirlandele parfumate m-au purtat spre alt tărâm, și anotimp, când vântul împărțea-aromele la doi, azi, amintirea oftează și prin timp privesc înapoi. Fruntea-mi tresare, năpădesc aducerile-aminte, și când nu revin, te caut printre ramuri de cuvinte, ai rămas ce niciodată un altul nu ar putea să fie, și sub salcâmi-n floare, inspir parfum de nostalgie. Când tăcerea-ntâlnește sub tâmple dorul de tine, iar
MIREASMA SALCÂMILOR ÎN FLOARE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385101_a_386430]
-
fetelor. Abia ajuns în clipa asta, băietanul nu-și mai putu ține cumpătul. Pe loc slobozi un strigăt prelung de deznădejde... * În dimineața lui 1 Decembrie, pe nepotul bătrânei Lumânărese, trezit din visul ce-l purtase prin colbul vremii, îl năpădiră lacrimile, gata-gata să-l înece. Și se lăsă plânsului îndelung, amărât... pentru arnăut, pentru fete, pentru țara împilată în vremurile vechi de fanarioți și otomani, pentru cei din oastea lui Tudor care se prăpădiseră pe-acele plaiuri oltenești în drumul
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
ne rabdă și nu încetează să ne iubească, așa cum poate iubi o mamă un copil. De fapt, Maica Domnului ne însoțește, ca o Maică a tuturor, clipă de clipă în viața noastră, intervenind discret dar întotdeauna eficient mai ales când, năpădiți de necazuri, căutăm cu înfrigurare sprijin, mângâiere în dureri sau un pic de dragoste. Pe Născătoarea de Dumnezeu, Fecioara Maria să o rugăm cu evlavie să aprindă focul smereniei și al ascultării și în inimile noastre. Amin. Preasfântă Născătoare de
MAICA DOMNULUI – O ALTFEL DE ABORDARE A LIBERTĂŢII RELIGIOASE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384603_a_385932]
-
înăbușit. Tudor a oftat adânc, cu durere, a coborât din pat și a plecat la bucătărie târșindu-și picioarele. A aprins o țigară și s-a așezat la fereastră. Privea prin sticlă fără să vadă ceva. O mie de gânduri îl năpădeau și nu reușea să se concentreze pentru a se liniști ori pentru a descoperi calea cea bună. "Soarta animalului ăla de om este clară. Sper că legea nu-l va ierta și va da socoteală... Dar, copila noastră? Cine-i
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
cea mai veche din țară, fiind unul dintre obiectivele turistice cu care Mangalia se mândrește. Ea a fost ridicată în anul 1525 de fiica lui Selim al doilea, în stil maur. În perioada comunistă a fost lăsată în paragină și năpădită de buruieni, iar cimitirul unde se aflau morminte vechi, de peste 300 ani, nu mai era delimitat de niciun fel de gard. După 1989, moscheea a fost reamenajată cu ajutorul Primăriei Municipiului Mangalia și zilnic, ea este vizitată de vârstnicii care vin
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
deputați, să se intereseze de situația materială a localnicilor și de necesitățile stringente ale comunității. - Domnilor parlamentari, îi luă în primire Mitru Fieraru, până mai ieri nici nu știați de existența localității Colinele Vâlcelelor. Probabil credeați că-i vreun pisc năpădit de tufișuri și mărăciniș. - În proiectul nostru european intenționam să ne ocupăm și de acest minunat cătun în care mai predomină elementele mioritice, încercă să-l convingă un domn senator, rotofei ca un balon. - Venirăți ca la pomană! - sări cu
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
Pentru început aș dori să vă rog să-mi vorbiți puțin despre activitatea pe care ați desfășurat-o după ce ați absolvit Facultatea de Fizică din Iași, în 1997. Daniela Gîfu: Eram studentă la masterat. Pe atunci, studii aprofundate. Rememorând, mă năpădește nostalgia. Nu era an, în studenția mea, să nu aloc timp și pentru cel puțin o activitate extrașcolară. În anii ’90 nu existau școli de jurnalism, recrutările pentru puținele posturi de televiziune locală se făceau la fața locului. Erai fotogenică
Din categoria: O femeie face carieră. Interviu cu Daniela Gîfu [Corola-blog/BlogPost/92984_a_94276]
-
care se spune în zece cuvinte ceea ce se poate spune în unul. Zece, pentru a fi ascuns mai ușor adevărul! Intențiile! Nici zece nu sunt suficiente, romancierii și le maschează în sute de pagini, invocând arta! Din cauza lor, circumlocuția a năpădit țara. Planeta. De secole se străduiesc să abată omenirea de la o viață simplă și clară. Inventează lumi!!! Nu-ți vine să-i strângi de gât? Din cauza lor, milioane de oameni, miliarde, se străduiesc să existe ca în cărți; debusolați, împinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
teritoriile promise, despre nebuloasele roze, În care sufletul se lăfăie gol goluț ca un prunc durduliu, vorbiți voi, fetelor, care sorbiți absintul și țîțele vi se umflă și dinspre sex, unde puful foșnește ca un mănunchi de iarbă proaspătă, vă năpădește o boare metafizică. Aici În fața mea e un coș plin cu gogoșari scofîlciți. Am intrat În octombrie, părinții vecinilor mor la azil nespovediți, neîmpărtășiți și fără lumînare. Copiii bat mingea. Inima mea tremură, mîinile mele tremură. Nu mai vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plecați la armată. Peste drum de betonieră se află bufetul Alba cu saloane speciale pentru nunți și botezuri. Vara cînd petrecerea atinge nivelul maxim și arșița dinăuntru Întrece arșița de afară, poporul ia cu asalt grădina improvizată - un loc viran năpădit de urzici, de rapiță și păpădie, uitat acolo Între blocuri ca tot omul să-și poată aminti din cînd În cînd de originea lui paradisiacă și să se simtă liber. În locul pomului ademenitor din mijlocul raiului, În centrul acestui maidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mers. La prânz nu mai mișunau decât două, disperate, lipite una de cealaltă. Ușa dintre cameră și bucătărie era întredeschisă și muștele din jurul cratiței s-au mutat înăuntru. Erau mai multe ca de obicei. Majoritatea, muște de pripas, focoase. Au năpădit malul și se roteau ca un catarg luminos deasupra lui Eberhart și peste tablou. Aveau poartă în carne. Se așezau uneori pe buzele întredeschise, pe unde intrau și ieșeau. Au mai trecut așa două zile. Atunci a trebuit să deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]