1,298 matches
-
desăvârșire, fie că sunt, estetic vorbind, jenante. Dat și cel care conduce acțiunea n-a fost mereu în cea mai bună formă, pe bune porțiuni din poveste epicul mai mult târându-se decât înaintând vioi, poate și deoarece cel care născocește personajele nu furniza la timp materia primă necesară. Și ca să fim obiectivi până la capăt, trebuie spus că nici dialoghistul nostru n-a strălucit tot timpul, dovedind mai ales între episoadele 110-118 (când, e drept, a avut niște necazuri în familieî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
La curtea jitnicerului Haralambie singura vacă rămasă dintr-o înfloritoare cireadă născu vlăguită un vițel cu două capete, prilej deopotrivă de spaimă și bucurie, căci monstrul fu tăiat, având loc un ultim chef. Birurile creșteau: pe lângă fumărit, văcărit, albinărit, fu născocit doinitul, un bir nou pus pe capul acelora care, ca să-și mai astâmpere amarul, făceau și cântau doine de jale, de haiducie, de înstrăinare. Mulți luau calea codrilor, dar cum nici pe-acolo nu trecea nimeni, luau calea orașelor, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
roagă-te ca acești mizerabili să nu ne rezerve vreuna din teribilele lor surprize. — Surprize?... Așa cum am spus. — La ce fel de „surprize“ te referi? Dacă aș ști, n-ar mai fi surpriză, imbecilule!... Dar poți fi sigur că tuaregii născocesc întotdeauna ceva ca să ți-o tragă pe la spate când te aștepți mai puțin. Era clar că Bruno Serafian nu avea pic de încredere în tuaregi sau în modul lor foarte special de a înțelege înfruntarea armată; și era la fel de clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
intru niciodată În pielea personajului, să fiu la Înălțime, cum se spune. Ucid cu milă și frică. Mă paralizează conștiința păcatului. Și totuși persist, inventez trucuri, găsesc metode, Îi scot din cotloane cu mătura sau cu cîrpa Îmbibată de apă, născocesc incendii, uragane, revărsări, Îi silesc să se apere, Îi aduc În cîmp deschis și lovesc. CÎtă viață zemuind sub pantoful meu. Pentru ce o fi fost zămislită și spre ce aspira În ciclurile ei de creștere și descreștere? Și toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Le dau nume ca nou-născuților și le numerotează ca pe scaunele de la cinematograf. Dar tu să nu crezi decât că le e teamă și că sunt foarte nefericiți. Totuși, nu sunt cu nimic mai nefericiți decât tine și nu au născocit niciodată nimic. Nu au fost niciodată medici, nu au făcut decât autopsii, nu au condus nici o bătălie și, mai ales, nu s-au ales cu nimic de pe urma lor. Au primit doar o amânare până la următorul asalt, nu mântuirea. Pentru că războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nou. Acum am început bine? m-a întrebat. — Acum da - i-am răspuns. Sincer. Adică ai mințit mai puțin. Te cred pe cuvânt. Iar dacă vrei să continui, rămâi la nivelul ăsta. — Mulțumesc. Poate reușesc. Ei bine, Baár Andor a născocit „al optulea sacrament“, dar a avut grijă să nu aibă prea mult de-a face cu el. A auzit o poveste și i-a dat un titlu. Titlurile erau specialitatea lui. În noaptea când i-au amputat ambele picioare, Igor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fantomatică a putut inventa toate formele acestea infernale și cum de a putut avea atât de puțin umor încât să se manifeste astfel, pulsând printre bietele proiecții astrale cu forța și imaginația a mii și mii de evenimente și grohăieli născocite de cine știe ce mare arhitect al universului... Umbrele acestea, ei bine, sunt - acum înțeleg - toți cei alături de care am trăit noi toți. Îi recunosc treptat, fără să-i văd cu adevărat, pe toți aceia pe care i-am cunoscut. Doamne, prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
iacobini. A doua variantă, În care tînărul va spera, pînă-n ultima clipă, la o Întorsătură magică, va fi consemnată de istoricii potentei dinastii habsburgice pentru a preîntîmpina nașterea legendelor. Istoria este scrisă de Învingători. Legendele sînt urzite de vulg. Scriitorii născocesc. Doar moartea e necurmată. CARTEA REGILOR ȘI A NEBUNILOR 1. CRIMA care se va produce cam cu patruzeci de ani mai tîrziu, va fi prefigurată Într-un ziar petersburghez din luna august a anului o mie nouă sute șase. Astfel, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
chema poliția. ăsta sigur are cazier. Și cum Îi mai miros picioarele, Dumnezeule Doamne, că doar există o mulțime de rahați roșii umblînd slobozi Încoace și-ncolo, care nu se mai spală de cînd a căzut Republica. Mă pregăteam să născocesc o scuză rezonabilă pentru a-l disculpa pe Fermín, cînd studenta care stătuse de vorbă cu profesorul Velázquez se Întoarse, iar mie Îmi căzu fața brusc. Am văzut-o zîmbindu-mi, iar urechile mi se aprinseră. — Bună, Daniel, spuse Beatriz Aguilar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Sfînta Scriptură pînă În zori, căutînd acolo alinare pentru chinul său. Cu ajutorul Evangheliilor, pălărierul făcea un efort de a-și deștepta În inimă dragostea față de copilul acela cu privire profundă, căruia Îi plăcea să facă glume despre orice și să născocească umbre acolo unde acestea nu existau. În ciuda strădaniilor sale, nu-l simțea pe micul Julián ca fiind sînge din sîngele său și nici nu se recunoștea În el. În ce-l privea pe copil, nu păreau să-l intereseze prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Julián se distra recompunînd figurile din preajma ieslei și urzind intrigi În care pruncul Iisus era răpit de cei trei magi de la Răsărit În scopuri scabroase. În curînd, dobîndi mania de a desena Îngeri cu dinți de lup și de a născoci povești cu spirite purtînd glugă care ieșeau din pereți și mîncau ideile oamenilor În timp ce aceștia dormeau. Cu timpul, pălărierul Își pierdu orice speranță de a-l Îndrepta pe băiat către o viață folositoare. Copilul acela nu era un Fortuny și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se facă pictor pur și simplu pentru a rupe niște legături supărătoare, ar fi fost un lucru de înțeles și destul de banal. Dar tocmai banalul părea să fie exclus în cazul ăsta. În fine, pentru că eram un tânăr romantic, am născocit o explicație despre care recunoșteam și eu că este împinsă prea departe, și greu de acceptat, dar în orice caz era singura ce mă putea satisface - și anume, mă întrebam dacă nu cumva în sufletul lui nu exista instinctul profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
față de anumite acțiuni nu-i nici pe departe atât de intensă cum e curiozitatea pentru motivația acestora. Un personaj ticălos, logic și complet, exercită asupra creatorului său o fascinație care înfrânge legea și ordinea. Îmi închipui că Shakespeare l-a născocit pe Iago cu un elan și o poftă pe care nu le cunoscuse atunci când, împletind razele de lună cu imaginația lui, a făurit-o pe Desdemona. Se prea poate ca în ticăloșia descrisă de el, scriitorul să-și satisfacă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vedeai șezând pe un scăunel din bucătărie având în jurul ei un bucătar chinez și vreo două-trei tinere băștinașe pe care le trimitea de colo până colo, între timp conversând amabil cu toată lumea și gustând din mâncărurile savuroase pe care le născocea. Când dorea să-și onoreze un prieten îi gătea cu mâinile ei. Ospitalitatea era pentru ea o pasiune și nimeni de pe insulă nu trebuia să se lipsească de o masă dacă era ceva de mâncat la Hôtel de la Fleur. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe poet de Încheietura mâinii, Începând să Îi bată darabana cu degetele În palmă. După un moment de perplexitate, Dante crezu că pricepe. Auzise despre un mijloc prin care oamenii lipsiți de glas comunicau Între ei, prin semne. Un cod născocit de țigani, care deseori Îi primeau pe acești nefericiți În taberele lor, pentru a-i exploata ca cerșetori. - Ești... ești mută? murmură el dezorientat. Dar atunci cum... Totuși, Îi auzise cântecul incredibil, În timpul cât fusese expusă În fața poporului. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
importanți, dar cu ambiții sociale, care să-i protejeze de elementele prietenoase ușor intrigate provenite din alte licee. Din clipa când și-a dat seama de situație, lui Amory au Început să-i displacă barierele sociale, considerându-le distincții artificiale născocite de cei puternici cu scopul de a-i susține pe cei mai slabi din camarila lor și de a-i ține la distanță pe cei aproape puternici. Luând hotărârea să fie unul dintre zeii promoției, Amory s-a prezentat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Încât să nu dai greș. Nu te hotărăști imediat, când avantajele plecării sau rămânerii Îți sunt clare În minte. Îți lași imaginația să zburde câteva ore pe terenul dorințelor și abia după aceea te decizi. Natural, după puțină libertate, imaginația născocește un milion de motive din care să rămâi, așa că hotărârea ta, când e luată, nu e conformă adevărului. Este influențată. — Da, dar n-ar fi o lipsă de voință să-mi las imaginația să zburde pe terenul advers? a obiectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
științele economice. Ceea ce aș vedea din lume, pierdut În lumea funcționarilor pentru următorii zece ani din viață - cei mai buni! -, ar avea ponderea intelectuală a unui film industrial. - Încearcă proza, i-a sugerat Tom. - Necazul e că atunci când Încep să născocesc povestiri, atenția Îmi dispare, a replicat Amory. Mi-e frică să nu fie un substitut al vieții adevărate, să nu ajung să-mi spun că, poate, viața mă așteaptă În grădinile japoneze de la Ritz, sau În Atlantic City sau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cât de rău ar fi un scandal? Cel mai mare risc era să divorțeze nevastă-sa. Domnul Popa mirosi încântat garoafele. Și apoi, poate că puțină publicitate n-ar face rău nici pentru bar. Se gândea el de mult să născocească ceva, să apară măcar la „Teo”. Mai de mult, domnul Popa se gândise chiar să trimită o poză de-a lui la Libertatea, la fata de la pagina 5 - ar fi fost o palmă la adresa societății românești de consum, care discrimina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nu o pierde, pare mai ușor decât a o redobândi. Un bun terapeut îndepărtează cauzele răului știind că așa generează binele, care nu e niciodată cu adevărat foarte departe și în nici un caz inaccesibil. El pare să fie primul care născocește această filosofie înțeleasă exclusiv ca o medicină, o terapie a sufletului și a trupului. Evident, fragmentele lăsate de abderitani, de cinici, de cirenaici și de o mână de filosofi hedoniști nu sunt suficiente pentru a elabora o teorie coerentă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
au izbutit să facă din d-sa pe alocurea un semănătoristo-poporanist reușit. Viața românească îl revendică cu drept cuvânt. Majoritatea Cuvintelor potrivite, când nu sunt ortodoxe (în felul d-lui Nichifor Crainic), sunt sigur semănătoriste. Iată: "Plugule, cin' te-a născocit Ca să frămânți a șesurilor coaje Și să-nlesnești banala noastră vraje De-a scoate-n urmă bobul însutit?" (Plugul) " El, singuratic, duce către cer Brazda pornită-n țară, de la vatră. Când îi privești împiedicați în fier, Par, le de bronz
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
religioase cu o considerație comică,afirmând că „ sâmburele - dătător de viață- a sărit dintre dinții Evei, încolțind în pământul reavăn, de abia ieșit în ziua a treia”, dar adaugă, pe același ton ironic „...Marelui i-a venit ideea a-l născoci pe om, luând la întâmplare lut, nu boț de cer, ci lut, nu prea bun, de calitate, pentru a face pe om din el; l-a modelat și i-a suflat în nări. De-aceea, mai bine zis, de acolo
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
cu numele în istorie. Vorba lui Cioran: „A-ți iubi aproapele este un lucru de neconceput. Poți cere unui virus să iubească alt virus?”, sau: „Cei vechi au avut muzica prin care se clădeau de la sine zidurile Tebei, modernii au născocit pe aceea care ar fi în stare să dărâme piramidele...” spunea N.Iorga. Al.Florin Țene Director AGORA LITERARĂ Membru UZR Referință Bibliografică: Fericirea de a fi condamnat de confrați, eseu de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare
FERICIREA DE A FI CONDAMNAT DE CONFRAŢI, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363336_a_364665]
-
geam se vedeau doar luminițele de pe calea ferată roșii și verzi. Privind pe geam derularea imaginilor cu acea calitate naturală a gestului contemplând natura în ritmul monoton al roților de tren în derularea lor înghițind kilometrii, a ațipit. Multe mai născocește mintea omului dar în vis, totul e posibil. În acele momente, vedea și se amăgea cu idei himerice. Era un Făt-frumos care vorbește cu calul lui năzdrăvan și care îl povățuiește ce să facă spre a-i cuceri inima frumoasei
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
meu se-aștern. unde toamna se destramă în tăcerile din noi, galbenă ca o maramă, printre umbre, printre ploi. unde timpul cere vamă în culori de catifea, dimineți ca de aramă cad în ceașca de cafea. vin la vămi reziduale născocind povești în doi, lăsând totu-n voia sorții și dând timpul înapoi. haide, vin la mine-n gând, mi te-așează peste vise, prinde-mi ochiul meu flămând, dă-mi iubirile promise. vin la vămi reziduale să te văd când
VIN LA VĂMI REZIDUALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363175_a_364504]