458 matches
-
a avut, de curînd, aceeași soartă. Protestanții din ținut se înfurie, vorbesc de crimă, de întîmplări înspăi-mîntătoare. Pînă la o dovadă clară, completă a faptei, să fie apărat de aceste calomnii infame de un grup care să nu cedeze în fața născocirilor celor mai monstruoase... Continuă [...]. Haussmann anunță că dansatoarea franceză Albertine Ducornet este amanta prințului regent; ea are asupra lui o influență totală; prin ea deci s-ar putea realiza, în mod sigur, ceea ce se pregătește; dar această Albertine este și
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pledat pentru "cunoaștere" ca proces și nu pentru cunoaștere în sensul unui depozit de informații; amintim aici un mit platonic celebru din Phaidros, acela al întâlnirii dintre zeul Theuth, născocitorul scrisului și regele Thamus, acela care trebuia să aprecieze dacă născocirea este bună sau rea: "Tu, acum, ca părinte al literelor, și de dragul lor, le-ai pus în seamă tocmai contrariul a ceea ce pot face ele. Căci scrisul va aduce cu sine uitarea în sufletele celor care-l vor deprinde, lenevindu
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
readucerea în prim-plan a disputei sofiste dintre physis și nomos, adică un moment fast al culturii europene, purtând marca vechilor greci: "Noi am ajuns în punctul în care o nouă generație (de sofiști n.a.) a separat nomosul de physis, născocirea, artificialul, de natural și, uneori, falsul (deși în mod obișnuit crezut) de adevăr". (Guthrie, 1999, p. 52) Referindu-se la Antiphon, Michel Onfray este chiar mai tranșant în a sublinia caracterul antagonic al realităților/atitudinilor desemnate de cele două concepte
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Dacă nihilismul este un destin care depinde de ființă, voința și rațiunea omului pot ajunge eventual la o instanță penultimă. Odată ce au luat act de acest lucru, nu mai este cazul, nici pentru Heidegger, nici pentru Jünger, să întârzie în născocirea unor etici sau virtuți posibile pentru epoca tehnicii. Faptul de a recunoaște acest lucru nu înseamnă renunțarea la responsabilitate. Înseamnă, dimpotrivă, apelul la cea mai înaltă responsabilitate a gândului, care constă în faptul de a ne asuma nihilismul în maxima
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Obiecțiile aduse, cu bun temei, împotriva educației de stat nu se aplică ideii ca statul să impună obligativitatea educației, ci ideii că el ar trebui să ia asupra sa dirijarea acesteia (...) Învățământul de stat generalizat nu este altceva decât o născocire destinată să-i modeleze pe oameni după același calapod: (...) unul pe placul puterii predominante în cadrul cârmuirii, fie ea puterea unui monarh, a preoțimii, aristoctației ori a majorității celor ce formează generația respectivă..." (Mill, J.S., 1994137-138). Spre deosebire de Mill, Margaret Thatcher
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
ironiei. Îi vom numi anticălători". Pentru astfel de oameni, soluția salvatoare rămâne evaziunea în imaginar: Multe călătorii au un dublu al lor, un pandant în imaginar. Infidelitatea, voită sau nu, a unor descripții, fluxul asociativ, țîșnind în extravagant și neverosimil, născocirea impertinentă (pe o claviatură mergând de la plastic la jucăuș, de la sublim la grotesc) imprimă textului o mobilitate ce deplasează mereu, uneori derutant, linia de hotar. O dezmărginire pregătind fiesta imaginarului. Imaginarul, ca bucurie pură a evaziunii în nețărmurit" (idem, pp.
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
i-a desprins gâdea capul femeii de trunchi, a dat țarul un țipăt mare și s-a repezit și a luat capul din țărână și l-a sărutat. — Taci! Doamne ferește, e săptămâna mare și nu se cuvine să spui asemenea născociri. Se făcuse cald, dar tot se mai azvârleau lemne în foc pentru că le plăcea lumina aceea jucăușă care arunca peste toate un fel de vrajă. — Ar trebui să ne culcăm, hotărî prințul Constantin, când se auzi miezul nopții de la ceasul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al său, îl scutea să-și mai cumpere pantofi, haine și rufe, treabă care, după cum se știe, mai scurtează cu o bucată zilele atât de scurtei noastre vieți. Fără să pregete, se lupta de una singură cu toate acele nenumărate născociri ale mașinii de ucis timpul, începând cu imprimatele obscure ale securității sociale și terminând cu dispozițiile mereu reînnoite ale fiscalității. Da, spunea Rateau, e limpede. Dar la dentist tot nu poate merge în locul tău." Asta n-o putea face, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mulți drept încununarea unei fantezii macabre, a uimit și a îngrozit într-adevăr. Dar a stârnit în cele din urmă entuziasmul care a sporit faima lui Piero și a deschis, cum afirmă cronicarul, calea altor „lucruri hazlii și de iscusită născocire“. Florența a perseverat, până a nu mai avea egal, în „organizarea unor asemenea serbări și spectacole“. Sărbători și spectacole poate himerice și eterogene. Caricatură, frenezie... — Caraghioase sperietori medievale ? Mai curând o provocare. Parodia cadavrului dogmei. Grotesc popular, măștile, bucuria reîncarnării
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și parcă și cu mirare, spuse deslușit: - Eu sunt Auta, robul Marelui Preot din Atlantida. Ființa nu părea că auzise. Stătea nemișcată și doar privea. Auta i s-a închinat ca unui zeu. Credința lui că zeii nu sunt decât născociri ale oamenilor înspăimîntați de ceea ce nu pot înțelege și a preoților cărora le este de folos asemenea fel de născociri iată că se clătina. Iată-i pe zei lângă el. Ce puteau fi decât zei? Semănau cu oamenii, totuși erau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Stătea nemișcată și doar privea. Auta i s-a închinat ca unui zeu. Credința lui că zeii nu sunt decât născociri ale oamenilor înspăimîntați de ceea ce nu pot înțelege și a preoților cărora le este de folos asemenea fel de născociri iată că se clătina. Iată-i pe zei lângă el. Ce puteau fi decât zei? Semănau cu oamenii, totuși erau altminteri. Și dacă nu erau zei, ce puteau fi? Auta cunoștea zeci de neamuri și de popoare ale pământului și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Marele Preot, de-ar fi cutezat să i se împotrivească chiar și cu dovezi grăitoare, toată dragostea s-ar fi prefăcut numaidecât în mânie și mânia în omor. Cine erau acești străini? Așadar mai avea o dovadă că zeii erau născociri omenești, căci erau închipuiți ca niște ființe certărețe și pizmașe, clocotind întruna de mânie și de trufii. Îl trezi din gânduri o întrebare a cîrmaciului: - Îți pare rău că nu ne-am bătut?... Spune-ne încotro e muntele. Auta îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mici cu oameni sălbatici. De acolo ești? - Nu. Țară mare, frumoasă. Departe! răspunse omul. Auta știa că în unele povești se vorbea uneori de o țară mare de la capătul dinspre apus al pământului, dar nu credea că e altceva decât născocire. Acum, rămase însă descumpănit. Se gândi că chiar dacă ciudatul om mințea, înfățișarea lui nu semăna cu a nici unuia dintre popoarele lumii. Află că îl cheamă Mahukutah. Altădată l-ar fi descusut mai mult, dar acum aștepta Mpunzi să plece spre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
țările vor striga: "Iată, Tot și Osiris și Elohim și toți marii zei ne-au ajutat să răpunem duhurile rele!". Și atunci vai de toți robii și de toată sărăcimea lumii. Până vor ajunge oamenii să priceapă că zeii sunt născociri, vor pieri și se vor chinui foarte mulți dintre ei. Hor părea înfrînt. Totuși mai întrebă: - Și tu, Auta, poți ști care dintre acei oameni e ucigaș? - Știu... Începu Auta, dar în aceeași clipă se auzi de-afară o larmă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spusele lui Montaigne (1926:36), "reversul adevărului are sute și mii de fețe, fiind un domeniu nedefinit, care nu cunoaște granițe". A minți este o modalitate de a înșela. Goffman (1975: 83-123) oferă o tipologie detaliată a ceea ce el numește "născociri": efortul unuia sau mai multor indivizi de a acționa în așa fel încît o altă persoană sau alt grup de persoane să își facă o impresie greșită asupra a ceea ce se petrece. Părerea lui este că nu toți cei care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ar lua cineva în serios, în afară de cititorii naivi? Însă poate chiar și naivitatea lor a fost diminuată de scrisoarea lui Gulliver către Sympson în care spunea că unii "Yahoo... îndrăznesc să creadă că jurnalul meu de călătorie este doar o născocire a minții mele" și de referința sa la "acel obicei infernal de a minți, a înșela și a vorbi în doi peri, atît de adînc înrădăcinat în sufletele tuturor oamenilor; în special la europeni" (Swift 1941:xxxvi). Pare evident că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi depășit-o ușor pe țestoasă, deoarece punctele infinite erau mai degrabă simple plăsmuiri ale imaginației lui Zenon, decât pietre de temelie din construcția lumii reale. Aristotel a îndepărtat conceptul de infinitate, afirmând că nu este, de fapt, decât o născocire a minții omenești. Din acest concept provine o revelație uimitoare. Bazat pe modelul pitagorician al universului, cosmosul lui Aristotel (cu îmbunătățirile ulterioare aduse acestuia de către astronomul Ptolemeu) era alcătuit din planete care se mișcau în globuri cristaline. Dar, deoarece nu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
2, cap. 1, în Filocalia..., vol. IX, p. 497) Temelia credinței „Nu trebuie hulită credința; nu trebuie spus că este ceva comun, ceva ușor, ceva popular și încă ceva din cele întâmplătoare. Dacă credința (creștină - n.n.) ar fi fost o născocire omenească, așa cum au presupus elenii, s-ar fi stins; dar așa ea crește și nu este loc de pe pământ unde să nu fie. O spun, deci: credința, fie că este întemeiată pe dragoste, fie că e întemeiată pe frică, așa cum
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
celor mai simpli, cu dreptate vor auzi: Vai celor ce proorocesc din inima lor ... și nimic din ale Domnului (Ier. 23, 16). Fiindcă, opunând vedenii și preziceri și proorocii ale inimii lor cuvintelor Duhului, nu simt la câtă nebunie aleargă născocirile lor”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea întâi, cap. 9, în PSB, vol. 41, p. 94) „Căci strâmbă toate cele drepte, după cuvântul Proorocului, înșelând auzul celor mai simpli și păcătuind fără grijă față de frații pentru
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
desfrânarea altora. Desfrânarea altora nedreptățește și face rău numai oamenilor; castitatea ereticilor însă se ia la luptă cu Dumnezeu, insultă covârșitoarea Lui înțelepciune. Astfel de curse întinde diavolul slujitorilor lui! Nu e ideea mea că fecioria ereticilor este curat o născocire a vicleniei diavolului. Ideea asta nu-i a mea, ci a lui Dumnezeu, Care cunoaște toate gândurile diavolului. Ce spune El? Iată ce spune: Duhul grăiește lămurit că în vremurile cele de apoi vor cădea unii de la credință, luând aminte
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
în permanență 6 altele mai palpitante. Când îi dădeai pe față minciunile nu se supăra, nici nu bătea în retragere, ci lua minciuna dovedită ca un punct de plecare către o minciună nouă. Credea atât de mult în propriile lui născociri, încât își făcea un punct de onoare din a nu le recunoaște niciodată ca atare. Ar fi fost un mare romancier, pentru că nu avea scrupule în a imagina orice. Aș vrea să adaug ceva despre contrastul care exista la el
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
din nevăzut glasul lui Ariel spunând din când în când: „Minți“, „Minți, minți - nu poți“, „Minți tu“, lăsându-l pe Stephano să creadă că vorbește Trinculo, care suferă urmările - o poznă, o șotie, o păcăleală fără cine știe ce rost funcțional, o născocire jucăușă și malițioasă a lui Ariel. A doua oară când, luându-și chip înspăimântător de harpie, adresează grupului regal elaboratul și cutremurătorul discurs din care o parte a fost citată mai sus și al cărui rost în economia piesei este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui Ariel trebuie adăugată muzicalitatea, și ea o formă a libertății care rânduiește lumea fără s-o încătușeze, dând încă un glas bucuriei. Tot ce este cântec și poezie în insula aceea vine de la Ariel, este, înlăuntrul poruncilor, alegerea și născocirea lui. Lucrul se vede și în cazul celei de a doua clase de acțiuni iluzionistice, nu puține și nu neînsemnate, la care se dedă Ariel, acelea pe care le execută cu ajutorul spiritelor din insulă, acoliți, pare se, specializați pe bresle
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dintre purtările lui pe insulă sunt copilărești: e jucăuș, exuberant, poznaș, dornic să fie lăudat și iubit, capricios, uituc de ce nu i place, pradă unor bosumflări repetate, dar iute trecătoare și repede urmate de vesele avânturi, de voioase și fermecătoare născociri și isprăvi. Așa arată Ariel, cuprins o vreme (atât de scurtă în fața veșniciei sale) în viața unei insule himerice și în întâmplările ei, efemere și ele. Dar, dincolo de asta, dincolo de visul lui de a fi o mică ființă care zboară
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
născocească în permanență altele mai palpitante. Când îi dădeai pe față minciunile nu se supăra, nici nu bătea în retragere, ci lua minciuna dovedită ca un punct de plecare către o minciună nouă. Credea atât de mult în propriile lui născociri, încât își făcea un punct de onoare din a nu le recunoaște niciodată ca atare. Ar fi fost un mare romancier, pentru că nu avea scrupule în a imagina orice. Aș vrea să adaug ceva despre contrastul care exista la el
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]