334 matches
-
tot mai rar. Până ce, în urmă cu câteva zile, telefonul fatal: eu, măi bărbate, nu mai mă întorc în țară. M am măritat. Am să văd cum am să fac cu fata. Tu? Descurcă-te cum poți și cum știi . Năucit ,părăsitul, a hotărât pe loc. Mă spânzur. Eu, da; însă, cu fata, ce fac? În clipele următoare a decis ce face și cu fata. E prea mică. Dacă rămâne singură se prăpădește. Mai bine să n-o las. Întâi o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
exact în care se așezase unul dintre ei. Și, deodată, ceea ce părea a fi o bucată de lemn putred sau o frunză uscată se ridica în zbor și se pierdea departe, în zare, lăsându-l pe vânător cu o expresie năucită și cu plasa în aer. Privirile lui rătăciră în sus, rămânând subjugate de o orhidee născută în echilibru deasupra abisului, exact în unghiul de unire a unei crengi cu trunchiul. De culoare liliachie cu alb, își alesese locul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Văzuse craniul murdar de pământ, cu orbitele goale, de care atârnau șuvițe de păr alb. Văzuse vertebrele Împrăștiate, amestecate cu țărâna. Înțelesese. Continuând să Îndese rămășițele În sacul de plastic, groparul Îi aruncă o privire lui Michel, rămas lângă el, năucit. — Mereu aceeași poveste..., mormăi el. Nu se pot abține, trebuie să privească. Un sicriu nu rezistă douăzeci de ani! mai zise el cu un soi de mânie. În timp ce Michel rămase la câțiva pași, groparul muta conținutul sacului În noul amplasament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În plus. Tratamentul era cunoscut, În privința asta totul era clar. — Trebuie să facem o histerectomie abdominală și o salpingo-ovarectomie bilaterală. Sunt operații banale acum, riscul de complicații e aproape inexistent. Doctorul Îi aruncă o privire: Annabelle nu reacționa, rămânea complet năucită; asta nu-i plăcu, era probabil preludiul unei crize. În general, medicii erau sfătuiți să recomande pacientei o psihoterapie de susținere - pregătise o mică listă de adrese - și mai ales să insiste pe o idee forte: sfârșitul fertilității nu Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lat orașul și care sînt veșnic umbrite de violența sălbatică și de vuietul trenului suspendat, așa Încît nu numai lumina ce străbate prin rețeaua de fier ruginit, ci Însăși viața, mișcarea de sub ea, pare aspră, subjugată, lovită, violentă, uluită și năucită - la colțul unei astfel de străzi, un om a fost ucis. Era un italian mărunțel, Între două vîrste, care avea un fel de cărucior fragil, staționat lîngă trotuar, unde ținea o colecție sărăcăcioasă și pestriță de țigări, bomboane ieftine, băuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
băiatul privind În gol. — Vai de mine! Hai să plecăm! Îl rugă fata iarăși În șoaptă. Vai de mine! Tremur ca varga... tremur toată! Haide! șopti ea. Să mergem! Și toți patru, cele trei fete speriate și băiatul uluit și năucit plecară grăbiți, strînși unul lîngă altul și coborîră panta spre tunel. Iar acum ceilalți oameni, care stătuseră nemișcați, se priviră Îngrijorați și Începură să-și pună Întrebări pline de neliniște și de mirare, la care nu răspundea nimeni, iar cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și se apropie de ei cu amenințarea morții Întipărită pe față. Ține-ți clanța, că-ți trag un glonte de-ți verși mațele! Hai, ștergeți-o, mucoșilor! Cărați-vă din fața mea, că vă găuresc burțile! Și cei trei băieți uluiți, năuciți, copleșiți de rușine, cărora le pieriseră toată bucuria și Încrederea cu care Își construiseră planuri cu puțin timp Înainte, se Întorc și pleacă tăcuți, striviți de o umilință mocnită, cu sufletele zdruncinate și măcinate de ura brutală și acidă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
terminat totu', acuma la revedere, mă ia țiganca de-o aripă, și nici n-apuc să zic ceva, că mă aruncă haiducește afară și trosc, îmi și trântește ușa drept în nas. Cine dracu e asta? întreb eu, încă lejer năucit. Cum, domnule, matale nu știți? Vai de mini, e chiar soața lu' marili rege Cioabă. îmi explică o țigancă, în timp ce- și face repede o cruce, naiba știe de ce." Simpatice par baragladinele astea, cu care ne-a pedepsit Dumnezeu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
putem plăti cheltuielile la bloc!). Știu care vă sunt problemele, pentru că și eu sunt cadru didactic! (fluierături frățești, admirative). Să nu credeți că eu mă descurc mai bine decât dumneavoastră, țipă vorbitorul cu chip osos, ros de ambiție. Îl privesc năucit: poartă un costum elegant, perfect croit după trupu-i deșirat, și o cravată de un roșu-rusesc, care trebuie să-l fi costat cât salariul meu. Să știți că ne batem capul din greu la minister să găsim soluții, să modernizăm școlile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
provocată de cele două chipuri ale capului: cel bărbătesc semăna uluitor cu el însuși, iar cel feminin era leit Sabina, așa cum o văzuse într-o fotografie primită pe internet. Avea palpitații violente și trebui să se întoarcă în fotoliu. Rămase năucit timp de câteva minute, după care introduse parola de mail. Un mesaj de la Ionică Roja, incredibil! Deschise attachment-ul. Îl downloadắ. Era o fotografie cu două bătrâne. Una avea țeasta alungită, ca o minge de rugby, cealaltă purta ochelari cu lentile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fel, pungași specializați, paraziți sociali, buzunăresc și trândăvesc. S-a ridicat o lume interlopă trândavă care acoperă pe cel virtuos. Simt o mare durere când aștern pe hârtie aceste desfrânări sinistre. Comunismul a îmbolnăvit atât de crud sufletul bietului român năucit încât ascuțimea minții lui parcă s-a stins iar aprigul lui braț, pieptul lui călit de fier și sufletu-i de crin nu mai înfrânge codrii și nu mai supune munți. Țăranul nu mai este rugătorul de altădată, care parcă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
aici și ne vor socoti frații lor..." Și eu, acuma, ce-am făcut? Cum te iubesc eu acum, tu înțelegi cum te iubesc eu acum? A trebuit s-o prind în brațe, căci se prăbușea. Am așezat-o pe fotoliu năucit. Am stat mult împreună, fără să ne spunem o vorbă. X Au început de atunci altfel de zile. Despre fiecare din ele aș putea scrie un caiet întreg, într-atît erau de bogate și într-atît au rămas de proaspete în amintirea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
chiar cu explicațiile scrise pe care le găsise. Czinczar încuviință. - Vrei să spui că pământul este înăuntru? Și îndreptă degetul spre sfera strălucitoare. - E o idee în patru dimensiuni - spuse Clane și continuă să rămână răbdător. Putea recunoaște un om năucit, mai ales când îl avea în fața ochilor. Nu era momentul să insiste asupra oricărei alte idei. Barbarul își îngustă ochii și a spus în sfârșit: - Cum se poate face dintr-un obiect mare unul mic? Tonul lui impunea o explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
o să ai ceva timp să faci cunoștință cu celelalte fete - o, și sunt toate așa de drăguțe! Să fac cunoștință? Ce? Să Încep de luni? Fete drăguțe? Tot ce auzeam refuza cu desăvârșire să-și afle logica În creierul meu năucit. O singură frază am Înțeles și la ea am răspuns. — Ăăă, păi nu cred că pot să Încep de luni, am zis eu Încet, În speranța că m-am exprimat cât de cât coerent. Pronunțarea acestor cuvinte m-a zguduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îngrozitoare. După o piruetă grea, am căzut și nu am mai știut pe ce lume sunt. Totul În jurul meu se Învârtea Într-un haos general, făceam sforțări supranaturale de a mă smulge din această stare, am reușit, dar acum sunt năucită. Vreau să mă culc, să visez la dragostea mea, care de-abia acum e Împărtășită de Petre. Ce plin Îmi este sufletul! Petre, gheața! Dar școala! Și ea, dar acum, câteva zile, va fi lăsată mai la urmă, prea iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
suman, ca la muncă, și avea în mână barda cu care cioplise și pe care a luat-o fără să-și dea seama, ca un băț când pleci la drum. În ograda cea mare a conacului, oamenii alergau de ici-colo năuciți, cu fețele aprinse, vociferând și neștiind ce să facă. Unii se hărțuiau cu argații, alții se certau între dânșii din senin, gata să se ia de piept. La fântână câțiva îngrijeau pe Trifon Guju, care gemea. Petre aruncă o privire
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
conferi piloților o aură de putere și glorie. MIG-urile inamice apar brusc și după o luptă aeriană rituală, unul dintre piloții americani, Cougar, pierde controlul și Maverick trebuie să-și riște viața pentru a-l escorta pe camaradul său năucit înapoi la portavionul bază. Cougar decide să abandoneze unitatea și își pierde statutul de "trăgător de elită", nemaifiind acceptat la școala de elită. Pentru Maverick, în schimb, și pentru copilotul Goose, aceasta e șansa de a se afirma și intră
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
au dat ocol. Croncănitul lor răsuna atât de sinistru, încât părea să rănească azurul cerului. Sigur că da, ți-e teamă, dar dacă n-ai încotro, continui să mergi înainte și să te-ncredințezi sorții. Doamnele, rămase pe gânduri și năucite, urmăreau povestirea arătându-și spaima și compasiunea. Niciuna din ele nu trecuse vreodată fruntariile orașului Napoli și nicicând nu se aventurase de una singură pe vreo cărare de țară. Închipuindu-și-l pe acel călugăr, chiar dacă robust și spătos, în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și ceilalți țintuit locului și cu ghitara în mîini; se duce spre Alex; Vecinul 2, în acest timp, se va duce spre locul unde sînt Irina și Val; Vecinul 3 merge spre masă, de pe care ciugulește cîte ceva sub privirea năucită a Mariei; Vecinul 4, se îndreaptă spre pendulă, care arată o altă oră pentru că nu merge, de fapt) Cînți la ghitară? În ce acord? Alex: Italian. Vecin 1: Aha, eu cînt în acord rusesc. Așa am învățat de mic. Pot
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ale noastre... Dacă dumneavoastră sînteți fericiți, sîntem și noi fericiți, dacă dumneavoastră sînteți neliniștiți, sîntem și noi la fel, cînd dormiți dumneavoastră dormim și noi, cînd vă treziți ne trezim și noi și așa mai departe... Irina: (către Val, speriată, năucită) Val, te rog, ciupește-mă, vreau să știu dacă visez sau nu! Val: M-am ciupit eu. Nu visezi. Dacă vrei număr, îți spun cum mă cheamă. Vecin 1: Eu văd că dumneavoastră n-ați înțeles bine ce-am făcutl
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Încă n-am învățat să... pup. Vecin 1: (nu insistă) Ei, lasă că-nveți tu. (merge spre Maria) Maria: (strigînd la Mihai) Te rog să-i spui să mă lase în pace! Mie nu-mi arde de pupături! (Mihai, însă, năucit, tăcut, cu privirea pe dinăuntru, n-o aude; Vecin 1 interpretează asta ca pe o neutralitate, ca pe un acord și, cu dexteritate, o sărută pe Maria; Vecin 1 nu știe cine a mai rămas nesărutat, cercetează încăperea; Maria se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de sine... înțelegeți? Maria: E nemaipomenit! Da' întreceți orice măsură! Mihai: Tăcere! (după ce toată lumea a tăcut) Tăcere am spus! Irina, e necesar... crede-mă... Maria: Ești nebun! Tu nu vezi unde ne împing ăștia? Mihai: Tăcere! (presant) Irina! Irina: (intimidată, năucită) Val! Val: (calm și tandru) Te iubesc, o știi doar. Mihai: Vecine, dă-i drumul! (Vecin 1 cîntă; Vecin 2 se ridică, se îndreaptă spre Irina, cu pași ezitanți, dar cu o dorință vădită de a dansa; se oprește la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-mă, n-am întâlnit bărbat mai meticulos ca el la acest capitol... Apoi începea recitalul. Totul debuta cu o furtună de vară, una ce răvășește totul în cale, îți oferă cel puțin două trăiri extatice și te face să exclami năucită: „Doamne, ce-a fost asta?“. După furtună venea o ploaie vioaie de primăvară, mai blândă ca furtuna, dar nesfârșită, din aceea care-ți dă fiori din cap până-n picioare. Aici nu știu de câte ori atingeam culmea plăcerii. Am tot încercat să
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
se uită prea adesea, la cei din alte bazine carbonifere, de la Comănești, din Moldova, de pildă. În zorii zilei de 13 iunie, sute de polițiști năvălesc în Piață, unde nu găsesc decât doi sau trei greviști ai foamei, epuizați și năuciți, așa că se reped și în clădirea Universității de Arhitectură, unde arestează de-a valma studenți ca să iasă la număr. În mai puțin de o jumătate de oră, orașul e în fibrilație, trecătorii se opresc în piață, studenții vin de pretutindeni
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
se manifestă doar În momentele de criză. Drieu e unul dintre acei sinucigași care se pot sinucide și din plictiseală: „Am uneori poftă să mă sinucid pe loc. Parisul e atât de posomorât și atât de mort, oamenii niște muribunzi năuciți”. Pe acest fundal, sinuciderea poate fi și o reglare de conturi, despărțirea orgolioasă de niște oameni pe care-i disprețuiește profund. Va trebui, prin urmare, să moară spectaculos (avec éclat!), pentru a atrage atenția asupra răzbunării sale. În această mistică
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]