2,578 matches
-
pot să... - Nu-i nevoie. Vin să te iau. Așteaptă-mă. - Bine, Shuoke, nici nu știi ce griji... - Te iubesc, Suki. - Și eu te iubesc, Shuoke. - Vin acum. Shuoke închise din nou telefonul, luă cheile de la mașină de pe birou și năvăli pe ușa apartamentului, trântind-o după el. Se grăbea, trebuia să se întoarcă repede, să aștepte instalatorii. Și Shuoke și Suki trăiră fericiți încă cinci luni împreună. FRIGIDERUL Cele ce urmează s-au petrecut într-o seară de vară într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mă pregăteam să pornesc motorul, iată că ea își aruncă piciorul stâng peste schimbătorul de viteză și-l plasează peste piciorul meu drept. - Bernadette! exclam eu. - Ce faci? Ți se pare momentul potrivit? Iar ea îmi explică că atunci când am năvălit în cameră o întrerupsesem într-un moment în care nu putea fi întreruptă; nu importă dacă cu unul sau cu altul, dar ea trebuia să reia din acel punct precis și să meargă până la capăt. Între timp, cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu cred că e primul acolo, la pârliții ăia, au mai fost, o să mai fie, ne-neacă Cel de Sus, ne scutură, dar noi parcă n-avem ochi... Extratereștri? Asta-i o prostie! - Chiar e, Grigore... - Zic oamenii c-au năvălit și șoarecii de câmp, popândăii și guzganii și bizamii, se-adună-n cete în mijlocului drumului, dar sunt mai altfel, unii albi, alții maronii, alții cu blana mai mare și cozi mai scurte, stau așa, poți să-i claxonezi, bagi farurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
intrase În erupție. În noaptea aceea Își Închipui că toate rudele lui din iad veniseră să-l viziteze, fiindcă apa și focul, marea și lava, luminile și umbrele se luau la Întrecere să confere grandoare spectacolului, prin noi valuri care năvăleau În repetate rînduri pe faleză, aruncîndu-se asupra unui pămînt bolnav, cuprins de un brutal atac de epilepsie. MÎrîitul surd, Îndepărtat al vulcanului se unea cu zgomotul asurzitor al mării și croncăniturile disperate ale păsărilor marine, În timp ce iguanele alergau fără țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spartă. Nu-i trebui mult să-și dea seama ce se Întîmplase. Dușmanul lui se bucura acum de o oarecare libertate de mișcare, poate chiar făcuse rost de o armă și se ascundea În vreun colț al insulei, gata să năvălească prin surprindere asupra lui. Era iarăși posibil, iar În asta consta poate cel mai mare risc, ca intenția portughezului să fie aceea de a rămîne ascuns pînă la sosirea unui vapor, arătîndu-se atunci și reușind, de data asta cu ajutorul echipajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cred, zice Brandy. Îs tot soiul de prostii pe podea și-au intrat sub pedala de frână când am încercat să opresc. Muzică luminoasă ca argintul se rostogolește de sub scaunele noastre de mașină. Inele de șervete și lingurițe de argint năvălesc în picioarele noastre. Brandy are sfeșnice între picioare. Un taler de argint strălucind în lumina stelelor e pe jumătate ieșit de sub scaunul lui Brandy, uitându-se în sus între picioarele ei lungi. Brandy mă privește. Cu bărbia în piept, Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
prezent. Înțelegeți, în cele două luni de zile, două luni și ceva, în fiecare noapte își rememora viața, și-o judeca, și-o cumpănea, dar mai ales retrăia scene, imagini, frînturi. La început a fost destul de ușor, trecutul venea singur, năvălea, se înghesuia, curgea ca un rîu umflat de pîraie. După cea de-a zecea zi a început să se chinuie. Nu-și mai aducea aminte. Un colț de odaie a cui să fi fost? Un zîmbet pe obrazul cui? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
privit cu admirație și sfințenie înălțarea focului! O încercare cum este aceasta înseamnă o lovitură dată statului de drept, prințe. Și Țara nu poate exista decît sprijinită de această formă a guvernării. Trăim în Europa, excelență!" Lui Basarab Cantacuzino îi năvăli sîngele în obraz. Dacă n-ar fi fost la mijloc o chestiune atît de importantă l-ar fi dat afară din casă pe nenorocitul ăsta de șef de spioni. Și nu oricum, ar fi chemat slugile să-l scoată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unul, câte doi ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii Își lăsau catârii sau cămilele la marginea satului, la poalele muntelui ori În vreo vâlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (când propovăduitorii aduceau cu o adunătură de comedianți) ori năvăleau oblu pe catâri, când, fără a mai descăleca, Însăilau niscaiva solomonii. Căci, În ultimii cincisprezece ani de la moartea acelui Nazarinean, Începuseră să‑și facă apariția tot soiul de bărbați tineri și zdraveni, cu bărbi respectabile sau Încă imberbi, În mantii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce se întâmplă. Această dezertare îi crea și mai multe probleme lui Roonuí-Roonuí, căci acum rămâneau mai puțin de douăzeci de războinici utili pentru a menține ordinea între prizonieri, care erau vizibil agitați după răpirea copiilor. Dacă se hotărăsc să năvălească asupra noastra, chiar și numai cu bate și pietre, n-o să ne fie ușor să le facem față, observă Miti Matái. Iar eu nu mă văd ucigând femei și copii. Și ce vrei să facem? întreba RoonuíRoonuí, acru. Să fugim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
într-o clipită și coborî scara. Deschise, cu infinită grijă, ușa magaziei și păși tiptil afară. Lumina zilei dispăruse. Nu-i veni să creadă. Stătuse singură și îngrozită în locul acela înfiorător până înserase și nimeni nu venise s-o caute. Năvăli în camera lui Dan atât de indignată, că avea ochii în lacrimi. Băiatul se uita la televizor cu o farfurie de plăcinte pe brațe. Îi spuse, făcându-i loc lângă el: Privește, film cu Charlie Chaplin. Hai să râdem împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să vadă ce se întâmplă. Mătușa Vanda apăru și ea, chioară de somn, în capul scărilor. Mama începu să plângă. O să treziți tot cartierul, Luana, mă faceți de râs. Într-un moment de neatenție al fetei, femeia deschise ușa. Ștefan năvăli înăuntru. Iubito, te rog să mă ierți. S-a stricat mașina. Am stat câteva ceasuri pe sub ea până să-i dau de capăt. N-a fost nimic intenționat, crede-mă! Ea înghesui boarfele într-un geamantan și ieși pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a face cu mine. Ești femeie bătrână, ce naiba! Chestia cu magazia o înghiți Nuța cum o înghiți dar aia cu bătrâna puse capac furiei ei dezlănțuite. Avea doar patruzeci de ani iar mucosul ăsta depășise orice limită. Neagră de mânie, năvăli în biroul directorului și se puse pe plâns. Înflori povestea, ca o grădină botanică în zi de expoziție. Directorul îi chemă pe soții Noia la el. În timp ce șefa registraturii gesticula bezmetic și arunca, din gura aurită, stropi în toate direcțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
putea concepe asta. Îl urmări pe Radu cu ochi înveninați, zilnic, la orice întâlnire cu el. Voia să vadă, să știe dacă e fericit sau, dimpotrivă, aventura lui s-a terminat. Când zbuciumul ei atinse cote maxime, una dintre colege năvăli în birou și-i aruncă dintr-o suflare: Luana, e adevărat? Rebeca Schtac a murit? Nu știu despre ce vorbești. Femeia o privi cu neîncredere dar doamna Noia afișa cea mai sinceră necunoștință. Dumnezeule, n-ai aflat? Rebeca Schtac e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un scaun în mijlocul bucătăriei, se apleca să-i maseze fruntea, spunea repede, fără să miște buzele și o rugăciune, pielea ei mirosea îmbietor, ca o cratiță cu mâncare abia stată din fiert. Cum ședea aplecată spre el, valuri de căldură năvăleau dintre sânii ei uriași. Dimineața se trezea oarecum refăcut, de obicei se abținea să pună alcool în gură, obsesia lui era să nu fie mutat disciplinar, i se mai întâmplase, se ducea la școală, avea o greutate în respirație, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lui era să nu fie mutat disciplinar, i se mai întâmplase, se ducea la școală, avea o greutate în respirație, un tremur al mâinilor, dar psihic era pregătit pentru o nouă zi, îi revenea până și umorul. În timpul orelor, atunci când năvălea către poartă, cu vigoare, cu precizie, simțind cum duduie sub pașii lui dușumeaua, trântind și prinzând ritmic mingea, devenită un ritm interior, când năvălea, imparabil, ca un bolid, anemicii lui de elevi în zadar încercau să-l oprească, el auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dar psihic era pregătit pentru o nouă zi, îi revenea până și umorul. În timpul orelor, atunci când năvălea către poartă, cu vigoare, cu precizie, simțind cum duduie sub pașii lui dușumeaua, trântind și prinzând ritmic mingea, devenită un ritm interior, când năvălea, imparabil, ca un bolid, anemicii lui de elevi în zadar încercau să-l oprească, el auzea glasul tribunelor de odinioară încurajându-l, o bandă de magnetofon înregistrată cu paraziți, fragmentată pe alocuri, își lua avânt și mingea îi zbura dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
picioare, își curăță tenul. Cât zăbovi acolo, în aerul călduț, îmbibat de mirosuri înțepătoare, în timp ce fetele îmbrăcate în halate roz își lipăiau papucii, de colo, colo, femeia trăi o mare împăcare cu sine. Când ieși afară simți aerul cum îi năvălește peste porii curați, cum vântul o învăluie altfel. De câte lucruri te poți bucura în viață, își zise, fără prea multă convingere și își percepu golul din stomac parcă mai stăruitor ca oricând. Gata, spuse, în timp ce aștepta la stop, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-o cană cu smalțul albastru, bea drăguță, mi-a zis, bea cu încredere, vaca-i curată, o știu eu. Am băut cu ochii la fața ei, credeam că laptele se va răspândi dintr-odată în tot organismul meu, va năvăli și în porii mei care vor deveni la fel de albi ca ai mulgătoarei. Firește, nu s-a întâmplat asta, i-am mulțumit și am plecat, ea mi-a urat toate cele bune, plină de-o umilință simplă și sinceră, care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
teatru. Un fluviu mare de liniște se revărsa de la unul la altul, nu-și mai vorbeau, legăturile dintre ei erau nevăzute. Către fiecare celulă din corpul femeii se îndrepta un păienjeniș de fibre de comunicare. Inima îi bătea cu putere, năvălea peste ea bucuria de a trăi, de a avea toate acele sentimente. I se păreau atât de trainice, de indestructibile, fier beton! Pe urmă Ovidiu, fără o altă vorbă, întoarse mașina și porni înapoi. Era aceeași șosea și același asfalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lumea tradițiilor satului românesc. Filmul obiceiurilor de iarnă alunga ,,lumea cenușie”, monotonă: ,,strălucitoare capre”, ,,toboșar de basme”, ,,feți-frumoși cu stele de oglinzi”, ,,draci blajini”, ,,ursul cu colindele” ce sosesc în lung convoi: Oh, lumea cenușie cum se spărgea deodată Și năvălea într-însa al datinei popor! Strălucitoare capre cu lâna colorată Și toboșari din basme săltând într-un picior.” În mijlocul acestor vechi obiceiuri populare, copiii Nică sau Nicolae, atenți la frumusețea spectacolului, își îndreaptă gândurile spre trecut, dar și spre viitor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nemuritor în opera ,,Amintiri din copilărie” și-l vom avea mereu aproape... Andrei Perca, clasa a IV-a C Nică și eu În cameră era o căldură înăbușitoare. Am deschis fereas-tra. Pe dată, cu părul răvășit și gâfâind de oboseală, năvăli înăuntru o ... Idee. Se propti țeapănă în fața mea și-mi zise: ,,Ce-ar fi ... dacă ai face o vizită în trecut? Să zicem prin anul 1849. M-am opus cu înverșunare. Mărturisesc cinstit: mi-era frică. Dar ideea nu-mi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu curajul pur și simplu, ci unul anume, cel cu care, bunăoară, mugurii trec În frunze și bobocii În floare, i-a lipsit Întotdeauna. Așeză cutiile pe măsuța de răchită de sub geam, apoi deschise ușa cabanei. Valul de căldură care năvăli afară umplu grădina cu un miros de mentă. 4. Coriolan Moduna Împrăștia cu generozitate sare pe trotuar Între cișmea și grădină. Netezea În felul său calea capitalismului În propria ogradă. Aflase de planurile fiului său cu câteva ore În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
jucărie stricată. Tresări. Lângă sticlă dădea din coadă un cățel fără domiciliu fix. Părinții săi erau la lătrat În Spania, iar el profita de absența lor și hoinărea prin oraș liber și fericit. Bătrânul Închise hubloul și deschise sasul. Potaia năvăli Înăuntru și Îi sări În brațe, Începu să-l lingă pe obraz mai Întâi, apoi pe frunte. Bătrânul se lăsa răsfățat. Chiuia de plăcere. Bucuria lui Însă nu interesa pe nimeni. Soarele era tot mai roșu, iar cerul tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la cursuri. Și lor le plăcea să creadă că dom' profesor nu se Înșela... Altfel, poate, nu ar mai fi fost printre ei... Și nici ei aici. Petru era la fel de derutat ca și ei În fața valului neașteptat de musafiri care năvăliră În casă odată cu domnul Brândușă, de nerecunoscut În ținuta sa de magnat al veniturilor obscure, convertit peste zi În colecționar rafinat de tablouri sau Într-un Coluche autohton, patron spiritual al faimoaselor „restos du coeur” care se ignora, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]