395 matches
-
ai celor mai vechi băștinași, dacii. Condițiile aspre de viață, depărtarea surselor de apă în verile secetoase, spiritul de autoconservare au făcut ca "veneticii" să evite instalarea lor în aceste locuri, unde peșterile erau adesea locul de refugiu în fața pericolelor năvălitorilor. Pământul nu era prea generos pentru agricultură, dar destul de darnic pentru crescătorii de vite, cu toate că, în anumite perioade ale anului, îi îndemna la migrație cu turmele lor, migrație ce le lărgea orizontul și le facilita înțelegerea diversității, vorba proverbului: Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
renunțat la pantele mai abrupte, unde căruțașii erau obligați să înhame mai multe perechi de cai sau de boi pentru a putea depăși dificultățile urcușului. Ele au rămas doar o amintire, o mărturie a trecutului, numai acolo unde noii ciocoi, năvălitorii moderni ai zonei, nu au reușit încă să șteargă aceste mărturii prin facilitățile croite pentru accesul spre pensiunile ridicate de ei, nerealizând că orice distrugere a vestigiilor locale semnifică o diminuare a interesului oamenilor cu cultură față de aceste minunate locuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
în copilăria fabuloasă, vârsta magică a existenței omului. Privesc tainic sfeșnicele din colecție (peste 150) și distanțarea de realul din jurul meu le sporește sensul mitic, rătăcindu-mă într-un timp pierdut pe care îl tot caut, înfricoșat fiind de cel năvălitor peste mine. Colecția provoacă o stare indefinită, lumina seduce și transfigurează, dă naștere unui altfel de farmec. Lumina sfeșnicului și lumina din noi. Nimic nu se opune în calea luminii adevărate. Intrăm în comuniune cu un alt univers, o întâlnire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Onu și Nicoară organizează răzășimea ca să se apere în toate părțile, pecând bătălia cea mare se dă la Valea Albă, dincolo de apa Moldovei. Cum în sat la Grijalovi au făcut cetate cu parcane și s-au apărat prăvălind știubee asupra năvălitorilor. În altă parte, la o ............, muierile au înconjurat un detașament întârziat de Turci (Turcu cu untu) și l-au vârât în iaz, mânându-l cu cocioarve aprinse; apoi au dat foc stuhului... V. Ștefan Meșter se duce la cetatea Neamțu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cu muntenii din 1481 și credem că se referă la incursiunea lui Țepeluș. Domnul știa că se fac pregătiri pentru atacarea Moldova și, de aceea, trebuie să se fi aflat prin părțile Bacăului, fapt care i-a determinat pe năvălitori să se retragă în grabă. Riposta domnului nu s-a lăsat așteptată și, așa cum se scrie în Letopiseț: „În anul 6989 (1481), luna iulie 8, duminecă, a fost război cu muntenii și cu Țăpăluș la Râmnic și a biruit iarăși
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Petru cel Șchiop sau cel Slab, același Hroiot (Hronotă, Hronodă), care venise și în toamna trecută. Turcii au trecut Dunărea pe la Isaccea, în 19 februarie, iar în 24-25 februarie au trecut Prutul. Ștefan cel Mare i-a întâmpinat pe năvălitori la 6 martie 1486, la Șcheia, pe Siret, în ținutul Romanului. Interpretările contradictorii, date evenimentelor petrecute în ziua bătăliei, ne obligă să discutăm în amănunt documentele. În cronicile scrise în timpul domniei lui Ștefan, sau imediat după aceea, se spune pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
deoarece nu angajau lupte propriu-zise; atacând, provocau pierderi adversarului și-l sileau să se oprească, să-și pună trupele în ordine de bătaie, moment în care moldovenii „dau dosul”, cum zice cronicarul. Tactica era moștenită de la strămoși, impusă și de năvălitorii turco-mongoli, mari maeștri în folosirea acesteia. Wapowski vede succese acolo unde moldovenii „rup” lupta și o iau la fugă, pentru a nu suferi pierderi. Ei au evitat mereu o confruntare serioasă în câmp deschis, deoarece adversarul era mai numeros și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domnii români nu s-au abătut, a fost acela de a evita o confruntare decisivă în câmp deschis, unde inamicul ar fi fost superior dacă nu ca număr, cel puțin ca armament, oștilor românești. Urma, apoi, distrugerea hranei din calea năvălitorilor, dându-se foc și pustiind totul. Acest principiu a fost sintetizat în mod strălucit de Grigore Ureche, care scria că românii nu au luptat niciodată “la gol”, adică în câmp deschis. Campania din 1330, când regele Carol Robert de Anjou
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
caracterizată printr-o exigență a ordinei și a tendinței spre unitate, unitate de gândire, de religie, de cultură și de artă. Această unitate a prosperat sub egida Bizanțului și a apărătorilor Creștinătății: Ungaria, Serbia, România care au respins valurile de năvălitori ai noilor barbari, Mongoli, Saraceni, Turci...” Așadar, când arătăm care este valoarea efortului militar făcut de Țările Române în Evul Mediu, nu e vorba de o laudă deșartă, ca să nu mai spunem că e datoria noastră să demonstrăm, pe bază
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
recunoaște în obiectele de cult, confecționate din argint în atelierele transilvane, așa cum este cădelnița de argint, pe care domnul a dăruit-o Putnei. Domnul trebuie să fi făcut multe danii de acest fel, dar cum Moldova a fost jefuită de năvălitori (turci, poloni, cazaci, tătari), foarte puține odoare au ajuns până la noi. În contact cu opere venite de peste hotare s-au format și la noi meșteri argintari la Neamț, la Putna și la Humor. Cărți de cult au fost ferecate din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acest scop permisele de liberă circulație și înlesnirea mijloacelor pentru executarea însărcinării". A doua zi m-am prezentat generalului Prezan, comandantul Armatei de Nord, la Bacău, primind permisiile de circulație în limba română și rusă, precum și un soldat vorbind limba năvălitorilor, spre a nu fi expus să mi se rechiziționeze automobilul, pus la dispoziție de Minister. Din referatul prezentat la 8/21 nov., șefului M.S.M.G. de la care emana însărcinarea, precum și din celelalte procese-verbale încheiate la mănăstirile cercetate, dosarul cuprinzând 35 file
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
-se spre Prut. Nici pericolul otoman, nici desele incursiuni prădalnice ale tătarilor din Bugeac, ale polonilor și ale cazacilor, și nici instabilitatea politică nu au oprit, în această perioadă lungă de timp, procesul de populare a depresiunii. Satele distruse de năvălitori, ori vremelnic părăsite de populație, erau refăcute, adesea sub alt nume, sau apăreau în zonă sate noi. Anii de război și ocupațiile militare, invaziile și jafurile, calamitățile naturale (foametea, epidemiile), fiscalitatea excesivă impusă de stat au avut consecințe importante în ceea ce privește
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
baterie după tactica de resbel a anticilor ?" Deocamdată, nu știm la ce bătălie se referă autorul și nici data când ar fi avut loc. Ceea ce știm cu certitudine este că movila reprezenta un excelent loc fortificat natural, aflat în calea năvălitorilor, care nu puteau trece ușor pe malul drept al Prutului. Nu este exclus, așa cum sugerează Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei, ca numele să fi fost dat de tătari, care ar fi folosit movila ca un punct strategic, de observare a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de hatman, deci orașul era suficient de mare în 1711 pentru a adăposti domnitorul în drum spre Muntenia. Cronicarul este martor al invaziei tătarilor („iară tătărâmea tot trecea în sus spre Huși, pre la bejenii, dreptu pradă, ca lupii”); mulțimea năvălitorilor, tătari și turci, înaintea bătăliei de la Stănilești, cuprindea „costișa pănă pre suptu pădure, tot câmpul acela, pănă la Huși”. Ruinarea vechilor curți domnești, printre care se aflau și Hușii, apare secvențial în documente. Curtea de la Huși este menționată de Ieremia
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sau aproape în aceeași perioadă cu ceilalți, statorniciți în așezările din zonă. Cotroceni. Nu este exclus ca numele localității să provină din verbul a se cotroci, a (se) ascunde, generat fiind de vechea strategie a populației autohtone de retragere din fața năvălitorilor, în locuri apărate natural. Plopenii. Situat în partea de sud-est a orașului Huși, satul este străbătut de pârâul Drăslăvăț. Chiar de la înființarea Episcopiei, a intrat în patrimoniul ei. Moșia Plopeni se învecina la sud cu moșia Cârligați (astăzi satul Pădureni
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ce nu ai voie cu voce tare. * Interdicția este mai mult incitare decât opreliște. * Împotriva sabiei nu te poți opune cu flori de crin. * Dacă mă ataci, nu-mi cere să fiu slab. * În casa mea, sunt mai puternic decât năvălitorul. * Disciplina este un exercițiu intelectual, nu o instrucție cazonă. * Arta nu decorează existența, o înnobilează. * Frumosul te încântă numai dacă te frământă. * Floarea nu este un obiect, ci o operă. * Nu-mi pare rău că voi muri, dar regret că
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
peste care a trecut armata romană. Și dacii au rezistat eroic și invaziei persane (Darius) și repetatelor atacuri romane, până la marea invazie a lui Traian. Și mai târziu, locuitorii acestui pământ au știut să-și apere glia strămoșească împotriva tuturor năvălitorilor asiatici (au construit orașe-cetate și fortificații puternice), împotriva invadatorilor polonezi, împotriva turcilor, împotriva tuturor intrigilor și capcanelor la marginea a trei imperii: Austro-Ungar, Otoman și Rusesc. A avut mereu eroi patrioți care au preferat să moară decât să-și trădeze
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
apărăm tradiția neamului românesc, să ajungem să ne mândrim cu frumoasele noastre tradiții, să ne asigurăm supraviețuirea ca neam și ca țară, să ne asigurăm un loc demn în rândul popoarelor europene. Moda se schimbă mereu, crizele vin și pleacă, năvălitorii medievali sau cei moderni, apar și apoi dispar, românii însă, rămân. Noi n-am venit de nicăieri, noi am fost mereu aici, și aici vom rămâne deapururi, conform vechii înțelepciuni românești: apa trece, pietrele rămân! Asta este situația! V-am
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
celor mai puternice armate ale lumii cunoscute la vremea aceea. Dragostea de glie pe care o arătaseră din totdeauna și pe care o vor demonstra încă milenii după aceea, nu-i recomanda ca pe un popor capabil să fugă din fața năvălitorului, oricât de dur și de puternic ar fi acesta, mai ales când era un bun cunoscător al moșiei sale plină de ascunzători primitoare, unde se rătrăgea până trecea urgia. Și totuși, peste satul nostru, ca de altfel peste tot ce
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
bun cunoscător al moșiei sale plină de ascunzători primitoare, unde se rătrăgea până trecea urgia. Și totuși, peste satul nostru, ca de altfel peste tot ce grăia românește se așterne aproape un mileniu de tăcere, vreme în care puhoaie de năvălitori barbari traversează țara în lung și în lat, fiecare încercând să se stabilească aci, să se contopească cu localnicii, să-i asimileze, sfârșind prin a dispare, căutând alte meleaguri în care să jefuiască, epuizându-se pur și simplu, lăsând pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de 50 de oameni care naviga pe Oceanul Atlantic, a fost luată de o furtună foarte puternică și înălțata spre Luna. După câteva zile ajunge pe o insulă mare, rotundă și strălucitoare, Luna, în toiul unei lupte dintre locuitorii Lunei și năvălitorii din Soare . Războiul se încheie printr-un armistițiu, iar Lucian și tovărășii săi revin pe Pamant [7],[17]. Preocupările pentru dezlegarea tainelor zborului au continuat și în Evul Mediu. Învățatul arab Abdul Kasim în anul 880 la Cordoba (Spania), călugărul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
neorganizată, stă În expectativă, Își vede mai mult de casă și comerț”. Deci, nimic despre vreo activitate productivă. b. Organizații de factură strict evreiască Dacă În trecut organizațiile sioniste nu se manifestaseră pe față, imediat după ocuparea țării de către năvălitorii ruși și mai cu seamă imediat după preluarea prin șantaj a puterii executive de către comuniști (6 martie 1945) au Început să apară un număr relativ mare de aceste structuri, fapt nescăpat din vedere de către vigilentul raportor care le enumerase
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Fatih" mai mititel... Niciodată n-am trecut hotarul țării mele ca să râvnesc pământul și puterea altuia. Dar să nu se atingă cineva de Moldova mea! Războaie am dus, ohoo, dar, totdeauna n-am făcut altceva decât să mă apăr împotriva năvălitorilor. Mi-am apărat dreptul de a respira liber în țara mea. Nu e vina mea că mulți n-au aflat drum de întoarcere, au rămas în pământul Moldovei... Nu mi-a fost ușor... Libertatea aiest gând scump inimii mele am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru incursiunile lor în Imperiul Bizantin, a trecut Constantin cel Mare Dunărea, în „colțul” respectiv, obținând victorii); goții au fost alungați de huni care, prin 374, trecând prin nordul Mării Negre ca pe lângă un zid albastru (calea firească naturală a tuturor năvălitorilor) au invadat teritoriul Basarabiei și apoi al Daciei întregi; în secolele V-VI Basarabia a redevenit provincie romană, dar, în 545, Justinian a cedat-o lui Asparuh, care s-a consolidat aici o vreme. Așa-numita cronică a lui Nestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
valurile”. Noi am fost aici din timpurile fără început iar probele ar-heologice dovedesc fără putință de tăgadă că pe toriștea noastră omul a început să-și confecționeze unelte în urmă cu 70(șapte zeci) de milenii!!! Geții nu sînt urmașii năvălitorilor indo-europeni cum ne zumzăie frumos la ureche mulți dascăli ai neamului nostru. Făcătura odioasă a indoeuropenismului a fost demascată de către istoricii englezi coordonați de către Rapson E. J. prin lucrarea Cambridge history of India, At the University Press, Cambridge, apărută în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]