1,457 matches
-
meu./ El nu si-a jertfit decât dreptul său braț./ Eu, neavând mai de preț/ decât inima,/ pe ea am sortit-o flăcării,/ dar n-a ars de tot: un ciob mai pâlpâie/ în casa înghețată a trupului/ coborâtor/ din 'naltul fumegând/ al Crucii.” (Poezia „Blasfemie”) „Gaius Mucius Scaevola (n.?-d. 509 î.e.n.) a fost un personaj eroic legendar al Romei Antice. Când regele etrusc Porsenna a asediat cetatea Romei, Gaius Mucius Scaevola a încercat să se strecoare în tabăra etruscă
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
apropiat prea mult de Soare, cel ce se apropie prea mult de focul ... patimii riscă să fie el însuși ars de acesta. Și, totuși, se mai întrevede o speranță, „un ciob mai pâlpâie/ în casa înghețată a trupului/ coborâtor/ din 'naltul fumegând/ al Crucii.”, o speranță, care, pentru autoare, este credința. Aluzivă sau tangențială la fapte petrecute cu mii de ani înainte, autoarea se exprimă parcimonios, folosind cuvinte atent alese în favoarea ideeilor, învăluindu-se într-o mantie de mister. Este un
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
știu nici astăzi prea bine,/ credeam./ Poate în Pasărea Phoenix -/ verticală nălucă/ spre nemărginire./ Poate în glasul de cerb -/ Violoncel/ cu corzi din argintul izvorului;/ în bobul de strugure greu:/ „Acesta e sângele Meu!”//... Au fost odată,/ demult,/ albastre,/ și 'nalte de tot,/ Temple - Iubiri.” (Poezia „Credeam...”). Căderile în vrie își au rostul lor. Doar așa aerul ascensional își va avea mereu păsările lor Phoenix, gata de a reînvia, pentru noi șanse. Spre ce? Înspre nemărginire! Oare nu spre aceasta tinde
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
am vrut să tulbur ape liniștite, Ca piatra aruncată de pe mal, N-am vrut s-aduc în suflete ispite, S-a întâmplat să vreau s-aduc un dar. Tu iartă-mă de-i cu putință Și înțelege, suntem pământești Și-nalte rațiuni se clatină de n-ai voință, Când tainic o aripă te-atinge fără vești. Ecourile se vor depărta încet Și undele dispar în cercuri ample, În suflet n-o să mai aștept Și simfonii n-o să mai cânte albe clape
STRIGA-MA de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353598_a_354927]
-
alinta. Si-ntrun ritm de rock’n rol, Crengile-n dans fac ocol. Se onduiesc laolaltă, Se leagănă și iar salța, Un copac se odihnește, Altul cengile-nvarteste: E un dans în colț de bloc, Șapte copaci la un loc; Cel mai ’nalt e mai vioi, Leagănă crengile moi Și-i îmbie pe cei șase, Să se-ntreca în grimase Și-n valuri de foșnet verde: Frunză în neant se pierde! Referință Bibliografica: DÂNSUL VERDE / Sofia Raduinea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1184
DANSUL VERDE de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353695_a_355024]
-
încrezătoare, Numai ea -- Femeia! De este-un cânt adormitor, Ce te îngână-n vis liniștitor, Și-ți încânta urechile-n veghe, Le-auzi ca ciripituri în stele, În care te urcai, dar le-ai uitat Odată cu demnitatea de bărbat, Te-naltă totuși ea --Femeia! De-i acel timp cu iz încântător, Și te frământă cu al sau dor, De-i floarea cea mai aleasă, Să treci pragul cu ea în casă, Cu un foc de amor mistuitor, Cine-ți face planuri
CINE-I EA..FEMEIA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353694_a_355023]
-
vânt. Se-ntâmplă ca cerul să se-nvelească C-un strat pufos, dar... clätinat usor Să-ncerce, tot mai jos, să se topească Pe fire lungi.. -ca la ecuator-. E-aprilie,..se mutădorul sub aluni Și goluri se-acoperă cu-nalta lucire... Aduc, iar, primăvara zeii cei nebuni, „Mirare” rămâne, în veci, peste fire. Și,.. din nou, țărâna se piaptănă verde, Proaspătă, lunecă lumina în poem. Trilul suie bolta și apoi se pierde... Iubite, -să ne spunem-..ooo, câte mai avem
APRILIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354118_a_355447]
-
Toate Articolele Autorului SCRISOARE CĂTRE MOȘ CRĂCIUN Moș Crăciun, Eu... îmi doresc....... Să-mi dai darul să iubesc ! Să-mi descui iar inima Și să intre dragostea. Corzile harpei să sune, notele să se adune Iar cântecul ce-l va-nalta Să fie cheia ce vă descuia Lacătul greu de pe inimă mea. Moș Crăciun și să-mi promiți ! Ca-odata ușa descuiata, Ai să-i “eliberezi” pe rând Pe toți cei ce i-am iubit odată. Copilul ce am fost odat, naiv
SCRISOARE CATRE MOS CRACIUN de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354268_a_355597]
-
-mi răsai frumos în prag cu chipul tău gingaș de fată să-mi mângâi sufletul pribeag. n-a mai rămas într-un potir decât a visului ispită, și efemerul elixir cu dulcea apă otrăvită. la timpurile viitoare, un curcubeu cu-nalte punți spre -nlănțuirile stelare cu misticele noastre nunți. Referință Bibliografică: iubire blondă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 553, Anul II, 06 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
IUBIRE BLONDĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354641_a_355970]
-
au cărunt au dor să le ajungă. Rămâne casă goală și-n aer amintiri De-atatea ceasuri ce-au curs, de fericiri. O lumânrea-aprinsă și lângă ea o rugaă La dragii lor părinți cuvântul drag să-ajungă. Din buze tremurânde se nalta mulțumiri, Spre ceasuri ce s-au scurs de naltele trăiri. Citește mai mult: Citește mai mult: Viața că un poem Referință Bibliografica: La crucea mamei / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 305, Anul I, 01 noiembrie 2011
LA CRUCEA MAMEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357315_a_358644]
-
goală și-n aer amintiri De-atatea ceasuri ce-au curs, de fericiri. O lumânrea-aprinsă și lângă ea o rugaă La dragii lor părinți cuvântul drag să-ajungă. Din buze tremurânde se nalta mulțumiri, Spre ceasuri ce s-au scurs de naltele trăiri. Citește mai mult: Citește mai mult: Viața că un poem Referință Bibliografica: La crucea mamei / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 305, Anul I, 01 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș : Toate
LA CRUCEA MAMEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357315_a_358644]
-
dacă ,,vrei” atunci o să ,,poți”, Să mergi spre țelul tău cu elan și-avânt Și-adevărul simplu în față să-l scoți: Muncesc, mă bucur, cânt, plâng, iubesc, deci sunt. NOI SUNTEM RĂDĂCINA Apasă greu coroana de mușatini Pe fruntea naltă și pe tâmpla ninsă, Dar dragostea de glie-n piept aprinsă Te-nvață să păzești hotar și datini. Mereu la fel să fie țara-ntinsă Ai stat de strajă fără să te clatini, Cu sângele zvâcnind și plin de patimi
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357784_a_359113]
-
Să învie Țepeș - de necaz ne scape? Să ne ducem viața tot în tulburi ape? Dar să ia aminte și să se mai teamă: Mari „eroi” prin vreme dat-au încă seamă. Viața, tinerețea se urmează valuri, Totul e mișcare, nalte idealuri. De voim succese, nu vin de la sine: Făuri-vom singuri zile mai senine. Timpul tot grăbește, timpul nu așteaptă- Clipa e de aur, fapta - înțeleaptă. De nu-i tânăr însă simte tinerețe, Ne aprobă - e un semn că ne
TINEREŢE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357866_a_359195]
-
dorit deja Deși e goală de prezență noastră Rămân amintiri ce-o-mpodobesc frumoasă. Timpul ne separă viata-n râuri departe Liceul fiind izvor pentru toate. Și-o să ne-amintim cu mult drag și dor De locu-n care visele se-nalta în zbor. Acum la final lacrimile au stins Zâmbetele ce-n patru ani s-au aprins Din cenușă lor răsar destine înfloritoare Cu zâmbete noi din raze de soare. Referință Bibliografica: Liceu... / Angheluță Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LICEU... de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358262_a_359591]
-
nasc, N-aș sta mai de loc pe gânduri, I-aș răspunde inocent: Cum unde? Tot aici, unde-s acum, pe acest pământ sărac, Căci sărăcia țării mele, este bogăția mea; Pe vremuri această țara era bogată; Feciorii erau chipeși, 'nalți și voinici, Fetele erau dulci ca lumina de mai Și grâul plesnea în pâinea coaptă în spuză. Aici Dumnezeu a vrut să facă un rai, Dar păgânii călcau hotarul prea des Și vreme puțină era de iubire; Noi n-am
LA MULŢI ANI, SĂRMANĂ ŢARĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357995_a_359324]
-
din 05 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Albastrul mă cheamă să-l sorb din adinc, Albastrul mă cheamă spre cerul neinfrint. Și stropii de dor și de Cer mă alină, Si-ocean și Cer în ochii-mi se-mbina. Mă nalt, mă scufund căci mă cheamă durut, Albastru de Ceruri, albastru de ape , albastrul tăcut Referință Bibliografica: ALBASTRU / Lucia Tudosa Fundureanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 552, Anul ÎI, 05 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Lucia Tudosa Fundureanu
ALBASTRU de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 552 din 05 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358201_a_359530]
-
contextul dat - pâlpâie - acțiune proprie focului, casa trupului e înghețată, metafora fumegă în înalt, spre jertfirea pe cruce, de care poeta nu va scăpa vreodată. Împăcarea aduce cu sine căldura unui adăpost, dar nu deplin, pentru că trupul e „coborâtor din naltul” - frumos oximoron al verticalității eterne. Într-o seară, într-o singură seară, într-o conversație, într-o singură conversație, Mariana Cristescu re - face lumea, de șapte zile, cu toate elementele ei: concrete, abstracte, logice, poetice. Concentrarea lumii în poezie nu
TIMPUL CAISULUI ÎNFLORIT CA MELCUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357560_a_358889]
-
știe să-ndure! Mi-e teamă, frumoaso, de-aceste flori Căci sunt râvnite la orice pas De zeii cei răi și de muritori Dar dintre ele doar tu mi-ai rămas! Trăiește cu mine o alta soartă, Secundele pline de-nalt și sublim! Deschide în suflet singura poartă Spre raiul cel veșnic pe care-l dorim! Referință Bibliografică: Poezie, scumpă doamnă / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 490, Anul II, 04 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
POEZIE, SCUMPĂ DOAMNĂ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358593_a_359922]
-
-am timp trecut și dorul nost-de glie. Anii s-au scurs, dar dorul greu m-apasă Hrănindu-mi amintiri ce răscolesc, Un dor flămând îmi cheamă trup acasă Acel meleag, un colț de rai lumesc. Cu turme behăind pe creste nalte, Cirezi întinse-n lung de văi cu ropot, Clopotnița ce veșnic vrea să salte Frumoase cânturi strânse-n vechiul clopot. Mi-e dor de simplitatea mea bogată Închisă în cătunul fără școală, Iubirea de răzeșii mei mă poartă Scornindu-mi
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ocean de necunoaștere întunecată, Era în mintea mea umil de simplă Dar al meu suflet tânjea după lumină Ce n-o-ntalnise nici măcar o dată. Trăiam într-un abis de neputința Visând la a-l cunoașterii 'nalt munte Și-n viața mea era o liniște deplină Și mintea îmi cerea cu stăruința Din goliciunea ei să o fac plină Să-i curm îndelungată suferință. Univers, tu mare și straluce Deshide-mi ale mintii-ncuiate gânduri Spre ale cunoașterii gust
CUVANTUL de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360619_a_361948]
-
vinovat, în a cărui fraternitate întru suferință își găseau refugiu, puterea interioară și alinarea că îl urmau întru mântuirea sufletului. Redau un fragment din această impresionantă poezie: ”Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă. O, ce trist și ce-nalt părea Crist ! Luna venea dupa El, în celulă și-L făcea mai înalt și mai trist. Mâinile Lui păreau crini pe morminte, ochii adânci ca niște păduri. Luna-L bătea cu argint pe veștminte argintându-I pe mâini vechi spărturi
SPOVEDANIA STAREŢILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360627_a_361956]
-
fiecare frunză și-n fiecare rug de floare, În fiecare nor și-n cerul - un gemet de culoare, E chipul mamei mele un punct într-un gherghef, Ce preafrumos brodează tăcerea-mi de sidef. În verdele pădurii, copaci cu vârfuri ‘nalte Peste pămînt, în aer și-n gândurile toate, E chipul mamei mele izvorul dintre stânci Curgând în unde pale din gândurile-adânci. În univers cometă, planetă, supernovă, O galaxie-ntreagă cu vânt stelar din provă, E chipul mamei mele luceafărul de
ALBASTRU GLAS DE ÎNGER (LIRICĂ DEDICATĂ MAMEI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360037_a_361366]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VREMURILE DE-ALTĂDATĂ Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1362 din 23 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului VREMURILE DE-ALTĂDATĂ Pe firele de-naltă tensiune S-au adunat stoluri de rândunici, Se prind să intre-n noaptea asta În jocul cu lumini de licurici. Se pregătesc de grea călătorie Spre țărmurile calde dinspre Sud; Vor înfrunta beznă și ploi; Pe mări furtuni duse de
VREMURILE DE-ALTĂDATĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360083_a_361412]
-
turta și mămăliga și cu ochii. La moara lui Bobei care-i de foc, boabele se macină mai repede, dar făina iese prea încinsă și se râncezește iute! Cât au vorbit de moară, muma a adus un scaun de-al ’nalt, a pus pe el un opreg și l-a poftit pe nașu’ să să așăze. - Mărie! ... ia tu iepuru’ ăsta, du-l afară undeva la răcoare și după ce îl belește Vasile, să-l țâi o zi în vin amestecat cu
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
speranța țării ucisă ... Să închidem ochii pentru o clipă și să ni-l imaginăm pe Radu Gyr trezit din somn în zorii dimineții și scriind în închisoare: Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă./ O, ce trist și ce-nalt părea Crist!/ Luna venea după El, în celulă/ și-L făcea mai înalt și mai trist./ Mâinile Lui păreau crini pe morminte,/ ochii adânci ca niște păduri./ Luna-L bătea cu argint pe veștminte/ argintându-I pe mâini vechi spărturi
LUMINA DIN SUFLETELE NOASTRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359118_a_360447]