339 matches
-
se depărtează de cuiburi. Și vine cuculeana mută și își părăsește oul în casă străină. Aici va crește puiul lor, se va face mare și voinic, îi va arunca jos din cuib pe puii pământului și păsărelele vor hrăni o namilă de cuc, fără să priceapă că le-a distrus familia... Dar cucul e pasăre sfântă pentru țăranii mei frumoși... „Și, până la urmă, cine a furat vacile lui Tică?”, întreb eu cu gândul că mă prinde noaptea pe-aici. „Aici e
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
o mochetă diferită. În paralel, la Romexpo se mai desfășoară vreo trei târguri, astfel că, de nu ești atent, direct din lumea cărților nimerești la „Drink Fair“. Afli ușor cum se mai distilează azi țuiculița la scară industrială (vezi și „namila“ la standul producătorului), ce e trendy și ce nu e în materie de îmbuteliere a vinului și, desigur, poți și gusta un păhărel. Că doar literatura și beuturica sunt de când lumea într-un fericit concubinaj. Sunt și spații de lectură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
mea acolo, m-a întrebat pe un ton foarte nepoliticos, chiar răstit, ca și cum aș fi fost un intrus suspect, ce caut. I-am răspuns intimidat și stânjenit, bâlbâindu-mă, că aveam întâlnire cu părintele. „Nu-i acasă!“, m-a repezit namila de om și era cât pe-aci să renunț la vizită, s-o șterg, când a răsunat de undeva glasul bătrânului: „Cine-a venit, Bubule?“ - „Te caută băiatul domnului Negoițescu“ - „Adă-l încoace“. N-a fost nevoie să mă conducă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mea cam durdulie, Cu părul de tuci. N-ai de unde să-1 apuci. Și are un batic pe cap De-o vară nu 1-a spălat. Și mai are un cojocel Din treizeci de piei de miel. Iar când se-mbracă namila Era naltă ca cămila. Și-a avut și ea barbat Și 1-a dat contract la stat. Era mic și crăcănat Și cădea noaptea din pat, Mai purta și evazați De velură cam roșcați, Pălării ca mexicanii Cum le poartă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
devine pretextul unui sentiment, pe care îl trăim estetic tocmai în virtutea irealității faptului reprezentat. Volkelt distinge în sublimul distructiv un sublim care ne înspăimântă, cum e cel din exemplele pomenite; un sublim care ne terorizează, cum ar fi în natură namilele diforme, pe care fantezia le sculptează în bezna nopții, sau strigoii, sau fantomele morților, descrise în romane ori în drame cum e Hamlet; un sublim repulsiv cum ar fi o ciumă reală ori imaginată în scris sau pe pânză; și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mea cam durdulie, Cu părul de tuci. N-ai de unde să-1 apuci. Și are un batic pe cap De-o vară nu 1-a spălat. Și mai are un cojocel Din treizeci de piei de miel. Iar când se-mbracă namila Era naltă ca cămila. Și-a avut și ea barbat Și 1-a dat contract la stat. Era mic și crăcănat Și cădea noaptea din pat, Mai purta și evazați De velură cam roșcați, Pălării ca mexicanii Cum le poartă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
manifesta. Nimic nu moare, totul se adună în sângele descendenților. Sufletul este un compozituum de straturi suprapuse. În cele mai vechi straturi zace fiara, făptura păroasă gata să slobozească urletul înspăimântător. Exfolierile succesive îl poate trimite pe orice curios în fața namilei necivilizate. Ca să se înțeleagă, Kazantzakis pornește în interminabile excursii antropologice, din care se întoarce însoțit de un fel de sălbatic a la J.J. Rousseau, numai că sălbaticul descoperit de Kazantzakis nu e deloc bun. Dimpotrivă, pe acesta îl salvează civilizația
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
era construită o terasă de lemn afară, minerii se opresc, și, ca la o comandă, îi aud strigând: — Vrem pâine, vrem pâine! Și alte lozinci. Din birouri a ieșit un domn, îmbrăcat în haină lungă de piele, însoțit de o namilă de om, un fost boxer - am aflat mai apoi, că era însuși ministrul minelor de la acea oră, pe nume Bejan, care, îndată, le-a și făcut niște promisiuni oamenilor. Sătui de minciuni, minerii s-au și aruncat asupra terasei, l-
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
camera comunică, printr-o arcadă largă, cu un fel de sufragerie mobilată simplu, o masă și un bufet, unde însă nu vine să mănânce nimeni, e doar de formă. Prin ușa sufrageriei, totdeauna deschisă, se vede ghereta paznicilor unde două namile stau mereu gata să rânjească. Ca să ajungi la gheretă, trebuie să cobori câteva trepte de piatră și apoi să urci alte câteva. Un firicel de apă se curge în continuu pe trepte, ceea ce explică de ce le acoperă un mucegai verde
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dublă față de cea inițială. Ceea ce s-a întâmplat e ușor de imaginat. Exact în momentul în care efortul lui era maxim, noi ne-am retras brusc, ușa s-a deschis și asediatorul s-a prăvălit "victorios" la picioarele noastre. Ditamai namila stătea întinsă pe burtă în fața noastră, cu capul între bănci și cu mâinile întinse asemenea unui liliac într-un zbor nocturn, vânând molii. Noi, de asemenea, fuseserăm trântiți jos și acum încercam să ne ridicăm și să ne aranjăm uniformele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
gustase poezia și venise să -și facă dreptate la masa celor patru amici, ținând încordat în mâna stângă, plină de tatuaje din cerneluri, un șiș. Toți au sărit imediat deoparte, speriați, iar Cristi, inspirat, l-a tras pe Pribeagu din fața namilei, exact înainte ca aceasta să-l lovească cu pumnul în figură. A apucat să-l șteargă peste față totuși, spărgându-i buza de sus și făcându-i ochelarii să sară în aer aproape un metru. — Stimabile, noi tocmai ne pregăteam
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
așa și alergau, de parcă însăși moartea ar fi fost în spatele lor și ar fi vrut să -i trimită în cealaltă lume. Parcă erau la maraton și se băteau nu doar pentru medalia de aur, dar și pentru recordul mondial. Iar namila nu se lăsa mai prejos, ținea pasul cu ei, nelăsându-i să mărească distanța la mai mult de câțiva metri. Ajung imediat la intersecția cu Plevnei, iar de-acolo se despart. Mihail o ia pe Constantin, spre Grădinile Cișmigiului, iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
locomotiva, n.a.) urca din greu coasta unui deal, așa încât unii călători, plictisiți de stat în vagoane, coborau pe lângă tren, culegeau flori din mers, apoi urcau din nou. „Răsuflând pe nări șuerătoare de aburi, împroșcând un mănunchiu mai bogat de scântei, namila de fer se oprește”. Ajuns pe vârful Dobrinei, „învăluită în întunericul pădurei dese, călătorul este impresionat de minunatele locuri pe care le străbătea: pădurea fermecată care se îmbracă în haina-i de vară”; el, călătorul, nu rămâne insensibil la cântecul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
care umblă după mărunțiș pe jos la bar! Îl așteptam. Îi trăgeam Întîi una-n burtă, pe urmă luam una din sticlele alea de bere de un sfert din naveta de jos și i-o fărîmam În scăfîrlie. Cu o namilă ca ăsta tre’ să ai o strategie. Am fost proscriși cu toții la Angle, care curînd după asta și-a schimbat numele În Roxy Grill. Într-o seară m-am dus la adresa de pe strada Henry să-l caut pe Jack. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
apartamentul lui Marian, Îi Îndesam cît putea să folosească și Îi dădeam cincizeci la sută din vînzări. Știa o grămadă de fumători. Altă lesbiană s-a mutat cu ea și de fiecare dată cînd mergeam la Marian, o vedeam pe namila aia roșcată de Lizzie uitîndu-se la mine cu ochii ei reci, de pește, plini de o ură prostească. Într-o zi Lizzie roșcata a deschis ușa și-a rămas În prag, cu o față palidă ca moartea, umflată de somn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și bere, la Gam brinus, în vecinătate, mai rămânându-ne din cei zece lei puși la bătaie cât să ne cumpărăm și țigări. A doua zi a apărut, într-adevăr, Fănuș Neagu, căci el era vânzătorul de pepeni salvator, o namilă blondă, cu alură izbitoare de rusnac. De pe urma acesteia s-a ales, peste ani, cu un rol într-un film de Andrei Blaier, acela al generalului Susaikov, trimisul rușilor în Comisia Aliată de Control, mare petrecăreț și frec ventator asiduu, cum
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
118 Pantaloni turcești. 119 Plecăciune. 120 Sticlele, vasele. 121 Doritor. 122 Lustruitul pantofilor sau ghetelor. 123 Socoteală, evidență. 124 Vătaf, staroste (ieșit din uz). 125 Oameni care gonesc vânatul. 126 Vânători începători. 127 Râpă abruptă. 128 Ocoli. 129 Digera. 130 Namilă. 131 A fugit. 132 Sticle. 133 Hrăpăreț, lacom. 134 Decoltat (franceză). 135 Prea joase în partea de sus și prea înalte în partea de jos (franceză). 136 Nepriceput la jocurile de noroc. 137 Fără coadă. 138 Născocire, poznă, întâmplare ciudată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe tovarășul Cameniță: era și mai decis s-o facă terci pe bandită. Fiindcă mama tăcea, tovarășul Cameniță a repetat întrebarea: -E adevărat că tu și bărbatul tău și băieții tăi sabotați cuceririle revoluționare? Mama tot n-a deschis gura: namila aceasta de om i se părea un barbar, o întrupare a diavolului. Tovarășul Cameniță i-a cercetat mamei fața împietrită, pe care nu putea citi decât refuz și dispreț. Iar în privirea ei era ceva ce semăna cu o lamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și trimiși pe aceste meleaguri ca să ocrotească pământul de necurățenii. Din înaltul cetinii îl priveau veverițe, care blânde și cuvioase ca niște mironosițe veneau către El să-I ceară binecuvântarea. Din zmeurișuri a fost primit de Ursus arctos - ursul nostru, Namila Babii, mormăind a nedumerire de vizita Celui Bun și Mare. Numai șarpele cel ticălos când a simțit pe aproape prezența Prea Bunului Părinte s-a strecurat târâș pe sub frunziș și lesne s-a făcut nevăzut. Avea el, șarpele, o pricină
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
poiatele cu păsări ale gospodarilor în miez de noapte, mare amatoare de păsări de tot felul, dar mai ales de curte. Iubește libertatea până la sacrificiul suprem. Ursul (Ursus arctos) în limbaj popular în unele sate de către Sibiu i se spune Namila babii. Este un animal omnivor, se hrănește cu aproape tot ce e comestibil în zona habitatului său, ca fructe de pădure, se dă în vânt în special după zmeură, mierea din stupinele apicultorilor, păsări sălbatice, animale mici și mari, dela
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Eram prin clasa a șaptea sau a opta, nu mai văzusem filme „de groază“ și, cu atît mai mult, nu auzisem de Spielberg. După film, am plecat acasă impresionat de cum îi țîșnise sîngele pe gură vînătorului de rechini atunci cînd namila îl înghițise pînă la brîu și el rămăsese cu jumătate de corp afară - și am povestit scena de mai multe ori, a doua zi, colegilor mei de la școală. Dar de efectele filmului aveam să fiu conștient abia mai tîrziu, cînd
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
țăranii ucraineni voiau să colinde negativ (să „descolinde”) pe cârciumarul evreu din sat, ei Încercau să-l sperie, descriind Într-un mod hiperbolic cum cârciuma este pândită de un lup gigantic : „Lângă cârciumioară, Îmi șade la pândă cogeamitea lupul :/ Aiastă namilă de lup mi-ți are niște picioroange taman cât stâlpii ;/ lăboaicele cât niște căpăcioaie ;/ o piele așa de groasă, de parc-ar fi curea de harapnice ;/ o codoaie așa de stufoasă, cât cogea fuiorul ;/ o căpățână cât piua de mare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
astfel de eresuri din mitologia populară și le-a inclus În mitologia sa literară. În nuvela fantastică Pe strada Mântuleasa (scrisă În 1955), Oana „nu este făptură de-a lui Dumnezeu”, ci o „fată de jidovi”, „sămânță de uriaș”, o „namilă de femeie” de „doi metri și patruzeci”, o nimfomană de o frumusețe răpi toare, cu o „față blândă și dulce, ca de zeiță”. „Pase-mi-te, tu te tragi din Uriași Jidovi - Îi spune Oanei o țărancă vrăjitoare -, ăi de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bătrân pentru grădinile zoologice". Am sunat la Circ și cred că cel care mi-a răspuns a căzut de pe scaun auzind că Ministerul de Externe vrea să cumpere ursul. Contra a 500 de lei am devenit proprietar de urs, o namilă de peste 2 metri care, eliberat în pădurea Băneasa, a făcut "figurația necesară" pentru ultima secvență a documentarului, spre jalea echipei de filmare! Am reținut soluția găsită în această "speță" ca una dintre cele mai reușite și originale realizări în activitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
spre seară primea ceai cu resturi de pâine. În curte lucra mai tot timpul la chirpici un ins tânăr, uriaș și mut, un om foarte pașnic, pripășit pe lângă Părintele Vania, care îl folosea "la orice", Costică. Părintele Vania era o namilă de om, slab, cu membrele lungi, cu o barbă lungă, tot timpul răvășită. Ceea ce mă făcea să-1 evit era duhoarea sa personală: gunoiul și chirpicii făceau parte din structura sa, de aceea mirosea atât de urât. Haina preoțească, foarte veche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]