2,809 matches
-
dacă-i rupeam două-trei coaste?! Insinuezi că mă-nșeală pentru că nu-s bărbat?... Dom' Muraru... îngînă Mihai, vrînd să-l tempereze, îngrozit de gîndul că, puțin dacă mai ridică vocea Muraru, vor fi în centrul atenției. Hm! pufnește Muraru pe nări ca un bivol ce vede roșu vrei să zici că are îndoieli în privința tatălui, de-aceea nu lasă copilul?! Asta vrei să zici?! Asta gîndiți dumneavoastră! i-o taie Mihai, la fel de încet, printre dinți. Îndrăznești să-mi insulți soția?! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vostru... Discret, bătrîna duce mîna stîngă la ochi, să și-i șteargă. Întoarce privirea ca din treacăt spre bărbatul de lîngă ea și, văzînd că o privește încruntat, cu ură, se sperie: Domnule Teofănescu!?... Profesorul coboară privirea, pufnește apăsat pe nări, scutură din cap și murmură: Vremurile, doamnă. Nimănui nu-i este dată mintea de pe urmă. Și chiar de ne-ar fi dată, cît sîntem tineri, tot avem impresia că vom moșteni Pămîntul și acționăm ca atare. Profesorul ridică iarăși privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în minte ca sunetul metalic al disperării. Fetița era ancorată în scaunul ei înalt cu niște hamuri speciale, profesioniste, o aglomerație de agrafe metalice în formă de U și nailon portocaliu. Uitându-se la fețișoara dolofană, cu obrăjori rotunzi și nări în formă de O, Naomi se gândi deodată că are în față un homuncul micuț și inteligent, o prezență extraterestră. Fetița, în schimb, o privea pe Naomi cu o mirare sinceră și candidă. Era la vârsta aceea (cam paisprezece luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Alan se întinsese alături de Bull. Lungit pe podea, ca și el. Buzele căutau căldura gâtului lui Bull, mâinile i se întinseseră înainte, îl cuprinseseră pe Bull, trecându-i peste piept și apoi în jos, spre partea de sus a coapselor. Nările fine și alungite ale lui Alan, cu marginile subțiri precum colile de hârtie, aspirau dilatate mirosurile puternice, carnale, calmante și masculine emanate de Bull. Simțea un iz de transpirație la fel de înțepător ca acela de urină și o aromă mai profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
deschise pentru Bull și vocea sa îl însoțise până ajunsese în stradă. — Evident că am fi fericiți să analizăm eventualele tale proiecte independente, John. Bull îl auzise, dar cuvintele îi trecuseră pe lângă urechi. Aroma de mosc a cutiei îi gâdila nările. Era pierdut într-o meditație mai profundă și mai pământească. O realitate în care preocupările și justificările de doi bani ale directorului nu erau decât un fel de masturbare verbală. Era dus cu gândul atât de departe că nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fost surprins să afle despre noua orientare a lui Alan. În trecut, Alan acesta îi refuzase politicos invitațiile de „a se distra împreună“. Numai că acum, îngenuncheat pe pământul gol, cu materialul umed al pantalonilor zgâriindu-i genunchii și cu nările alungite fremătând, Alan cedase, convins că până și într-o fundătură ca Wincanton, Krishna ar fi găsit un mod de a o face lată. Bull hoinărea prin Londra, fără slujbă și cu o nouă perspectivă asupra topografiei orașului. Hoinărise toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mult, ca două furnici năuce, prin ditamai furnicarul, până mă stârneau un afiș, un titlu, un nume de actor. Atunci tata mă lăsa să-l aștept într-un loc mai ferit, se pierdea în mulțime, cred că sufla flăcări pe nări ori se dădea peste cap, nu știu ce făcea, dar făcea sigur ceva ieșit din comun, fiindcă se întorcea întotdeauna cu brațul ridicat, cât să înțeleg de la depărtare că a reușit și să văd biletele fluturându-i între degete. Se întâmpla însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ferestrele deschise ale apartamentului 40, să fi căutat și să fi descoperit camera noului-născut și, într-un moment în care el, pruncul, dormea dus (străbătut de amintiri intrauterine și de proaspete senzații extrauterine), să se fi strecurat pe una din nările lui, să fi fost inhalat ca un abur, să fi alunecat apoi prin vine și vinișoare până la dibuirea sufletului într-un cotlon al trupului mărunțel, unde (precis) s-a culcușit ca o sămânță vrăjită, din care avea să răsară iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
curgea în autobuz, pe stradă, când citeam sau dormeam, odată mi-a curs în cada de baie, când moțăiam, așa că, atunci când am deschis ochii și am văzut apa roșie, am țipat ca din gură de șarpe. Umblam cu tampoane în nara stângă cu săptămânile, purtam în buzunar un medicament dederist, un fel de burete care se topea și uneori oprea hemoragia, totdeauna erau puse la înmuiat cămăși, pulovere și tricouri, cu pete mari, negricioase, pe piept. După zeci de cauterizări, doctorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În spațiu și timp, În cărțile mele, căutîndu-l. Am trecut pe la Londra, pe la Daniel Defoe, pentru un tur cu ghid al ciumei. L-am auzit pe cel care suna din clopoțel zicînd „Scoateți-vă morții afară” și am simțit În nări mirosul fumului de la trupurile arse. Încă-l mai simt și acum. Peste tot În Londra, oamenii mureau ca șobolanii - de fapt, și șobolanii mureau, ca și oamenii. După cîteva ore petrecute astfel, aveam nevoie de o schimbare de scenă, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dacă dorești. Și Îndreptîndu-se spre ușă, adăugă: Coșmaruri plăcute! — Drăguț băiat Graves ăsta! spuse domnul Prentice, aplecîndu-se pentru a-și scoate parcă o sticlă din buzunarul de la spate. Mirosul de lînă scoțiană al costumului său pluti peste masă, pînă la nările lui Rowe. Ai o părere bună despre sanatoriul doctorului? — E un sanatoriu bun, atîta vreme cît nu te cerți cu doctorul... — Ha, ha... exact. Și apoi? Apoi, te pomenești În pavilionul rezervat furioșilor. — Uluitor! exclamă domnul Prentice, mîngîindu-și mustața pleoștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu fața spre Rowe. În clipa aceea, sirenele Începură să sune sfîrșitul alarmei. Era un zgomot Învăluitor, venind parcă de pretutindeni: Rowe avea impresia că Însăși pardoseala closetului public se tînguia sub picioarele lui. Mirosul de amoniac Îi ajungea În nări ca prin vis. Cu fața albă ca varul, Hilfe Îi cerșea mila. Din nou mila... Îi aruncă un penny și Începu să urce treptele; dar n-apucă să ajungă sus, că auzi o Împușcătură. Nu se Întoarse: lăsă pe seama altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe care-l ungea și îndesă expert tutunul în țigară, turnând înapoi firele de hașiș ce îi aterizară în palmă. Linse hârtia cu o limbă ascuțită care îi țâșni afară din gura cicatrizată ca a unei reptile. Inhală fumul pe nări. M-am uitat la teancul de fotografii proaspăt developate aflate pe masa de sub geam. Arătau fața familiară a actriței de film, făcute când aceasta cobora din limuzină în fața unui hotel londonez. - Elizabeth Taylor. O urmărești? - Nu încă. Trebuie să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
puteam găsi: îmi plimbasem degetele peste gingiile sale în speranța că voi găsi, blocată acolo, măcar o bucățică de carne de vițel, îi penetrasem urechea cu limba în speranța că voi găsi o urmă a gustului de ceară, îi explorasem nările și buricul și, în cele din urmă, vulva și anusul. De obicei, trebuia să-mi afund arătătorul până la rădăcină înainte să pot extrage, slabă dungă brună sub unghie, măcar un vag parfum de materii fecale. Am pornit spre casă fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vârî la loc în servietă. Traficul se oprise în loc, benzile de acces pe Western Avenue fiind blocate de primul val de mașini care ieșeau la ora de vârf din oraș. Vaughan se aplecă pe rama geamului, cu degetele duse la nări ca pentru a inhala ultimul miros de spermă rămas pe vârfurile lor. Farurile mașinilor venind din sens opus și luminile suspendate ale autostrăzii, semnalele emblematice și indicatoarele de direcție iluminau fața izolată a omului aceluia chinuit aflat la volanul mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se târau în ciorchini groși peste pieptul mânjit de sânge, îi supurau pe stomacul palid. Formau un șorț de păr pubian care se întindea de la testiculele flasce și până la cicatricele de pe diafragmă. Altele îi acopereau fața, zburând în jurul gurii și nărilor, ca și când ar fi așteptat licorile râncede, distilate ale unui cadavru. Însă ochii lui Vaughan erau deschiși și vii, privindu-mă calmi așa cum își ținea el capul, lăsat pe spătarul scaunului. Am încercat să-i alung muștele de pe față, crezând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Dovezi pe care până acum nu le-a prea dat!” Mai departe se spune în interviu: „Și totuși, sondajele arată o accelerată alunecare spre stânga. Și nu este vorba doar de partide și alegători. Sindicatele blochează privatizarea, miliardarii dau pe nări fumul social-democrației, plângând pe umerii săracilor, iar unii politicieni vorbesc chiar despre «renaționalizări» ale fabricilor. Cum vi se pare acest tablou? - Nefiresc. Toată lumea se leapădă ca de Satana de dreapta politică. Aproape nimeni nu mai vorbește de reformă, de însănătoșirea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a plecat din Oquedal n-a fost o zi fericită... Toți ochii indienilor sunt fixați asupra mea, ca ochii de copil privind la un prezent etern lipsit de iertare. Amaranta e fiica Anacletei Higueras. Are ochii migdalați, nasul ascuțit și nările lipite, buzele subțiri cu un contur ondulat. Eu am ochii asemănători, nasul la fel, buzele identice. — E adevărat că semănăm, eu și Amaranta? o întreb pe Anacleta. — Toți cei născuți la Oquedal seamănă între ei. Chipurile indienilor și ale albilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și toate gunoaiele din curte. Domnul J.L.B. Matekoni, aici de față, nu-i decât un bărbat. Nu te poți aștepta din partea lui să păstreze casa curată. Menajera căscă ochii și se holbă la Mma Ramotswe cu o ură prost disimulată. Nările îi fremătau de enervare și buzele i țuguiară cu un aer agresiv. — Lucrez pentru bărbatul ăsta de mulți ani, șuieră ea. În fiecare zi n-am făcut altceva decât muncă, muncă și iar muncă. I-am gătit mâncare gustoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
au răsturnat nisipul peste amândoi și s-au întors în tabără. De cum au plecat, copila s-a strecurat și a scurmat repede în nisip. Nu după mult timp a ajuns la bebeluș și l-a luat în brațe. Copilul avea nările pline de nisip, dar încă respira. Fetița a făcut stânga-mprejur și a alergat prin savană către drumul despre care știa că nu-i departe. Curând, o camionetă de la Departamentul Drumuri și Poduri trecu pe acolo. Șoferul încetini, apoi opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a avea propriile haine noi, cumpărate dintr-un magazin. Își închipuia că bieții copii nu se bucuraseră vreodată de așa un lux. Nu mai despachetaseră niciodată, să le probeze, haine din ambalajul original de la fabrică, nu mai simțiseră niciodată în nări mirosul acela specific, pătrunzător, de stofă nouă. O să-i ducă cu mașina chiar în dimineața aceasta și o să le cumpere toate hainele de care au nevoie. Apoi îi va duce la raionul de cosmetică și fetița o să-și poată cumpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nițel - și-și ia un aer transpus: - „Prin decolteul adânc al bluzei, îi ghiceam sânii fragezi, palpitând. Aș fi putut să jur că dinspre ea venea un miros amărui, de frunze de nuc strivite-ntre degete și fum. Când respira, nările ei arcuite îi fremătau ca la o sălbăticiune, iar pleoapele se lăsau ușor, încețoșându-i privirea. Părul ei rebel avea reflexe negre albăstrui. O pândeam în oglinda retrovizoare și aerul parcă ardea între noi.” Ei, nu mai spune! Uite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
slab de razele strecurate prin ferestruici. Dormisem de mai multe ori în pivnița lui, învelit c-o blană de oaie. „Te-ntorci la esențial, ai? La peșteră?” râdea Ioan. „Da’ vezi că primitivul nu înghițea atâta votcă...” Ne pătrundeau în nări praful și umezeala. Noul proprietar a adus materiale de construcție, camionul a dărâmat din greșeală gardul de lemn, a descărcat plăcile de gresie și marmura, nisipul și mortarul peste tufele de corn. A tăiat alunul, să poată turna beton. Vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
respecta legislația, se zice, n-avea un coș destul de înalt și nici nu știu ce filtre, când bătea vântul, se-ngrețoșau toți, „miroase-a hoit ars, e cenușă pe salcâmi, pe toate buruienile, înghiți mămăliga cu oasele alora făcute scrum...”, își acopereau nările. Alții spun că, din cauza datoriilor, l-au tăiat de la rețeaua de gaze sau pentru c-a rămas unu’ ars numai pe jumătate, au adunat ce-au putut și l-au îngropat până la urmă, pe banii lor. I-a acuzat familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în carne forma corpului ei ghemuit. Se amuză mușcându-mi colțurile gurii, pipăindu-mi sprâncenele, apăsând ușor pleoapele, să simtă cum mi se zbat ochii și tremură genele, desenează liniile de pe frunte, cele două dungi ce coboară spre mustață și nările spre șănțulețul de deasupra buzelor, le deschide, așteptând parcă să-i mușc palma. Îi simt mirosul ușor sărat al mâinilor, îmi prinde bărbia și întârzie în adâncitura de sub mărul lui Adam, pe urmă urmărește contururile mâinilor și marginea unghiilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]