328 matches
-
cele dintre redare și relatare, ori dintre mimesis și diegesis. Dacă prima plasează accentul pe reprezentarea caracterologică directă sau pe impersonalizare, cea de-a doua implică o prezentare rezumativă mai indirectă, mai detașată din punctul de vedere al povestitorului. În narația evenimentelor, mimesisul se asociază cu o prezentarea scenică, în timp ce diegeza este legată de o prezentare condensată, „editată”, rezumativă - în consecință, cu un rol mai important rezervat pentru povestitorul care condensează sau editează. Mimesisul reprezintă „tot ceea ce s-a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
În termenii neoplatonici menționați mai devreme (mimesis și diegesis), DIL ajunge la o diegeză mimetică (o relatare care arată sau prezintă aspecte ale „propriilor” cuvinte sau gînduri ale personajului). Dar de fapt există numeroase modalități de a caracteriza DIL: ca narație substitutivă; ca discurs combinat; ca o contaminare, o pătare sau o colorare a narațiunii; ca dublă verbalizare. Preferăm a o vizualiza ca strategie (de obicei temporară sau discontinuă) de aliniere, în cuvinte, în valori și perspective, a naratorului cu un
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mod obișnuit o propoziție DIL, după cum nu putem „fi ambele voci” atunci cînd salutăm pe cineva și acea persoană ne răspunde: Ce mai bine, și tu? În acest punct, ar trebui menționată teoria provocatoare și generalizantă a lui Banfield privind narația și discursul (Banfield, 1982). Teoria propozițiilor de nerostit susține că nu numai construcțiile DIL, ci toate construcțiile narative sînt delimitate de discursul comunicativ obișnuit prin aceea că nu pot fi rostite. Nararația nu poate fi verbalizată deoarece, spre deosebire de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
inerție și strălucirile se vor stinge în lămpi de tipurile cunoscute, feroviar, natural, narativ, lucrativ, departe de ochi vederile orbilor, adînci pentru lume, orice retorică este confortul care o face, cît pune el pe trupul fără urmă de grăsime al narației? ușor ca un prozator iertat de ficțiune irumpe în capitolul Mărășești. Ora 5,20, în personalul Mărășești Tecuci Iași, singur în compartiment, după căutări amănunțite prin trenul aproape gol, încăperea cea mai călduroasă, capitolul Mărășești lipsă, în sala de așteptare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
noi L-am știut prin știre, El ne știe! răul departe în neputințe, rotunjirea bisericii la mijlocul de sat, nu trebuie pierdut, Suceava șoseaua spre Siret, apa Sucevei, închidere figurată de imobile, dublat spre depou rapidul București Suceava, linearitatea mincinoasă a narației, cartierul Burdujeni în paralel, succedaneele incomplete cu text, Verești, orice s-ar întîmpla cu omul notabil doar ca dezastru, Dolhasca ploaia și stația reguli în omul-cosmos urmuzian, infinit și inutil, depășit cît transportul pe informație, Pașcani locul comun la peron
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
unei diferențe de nivel, abordare și limbaj, între, acum, naratorul auctorial, pe de o parte, și, de cealaltă parte, protagonista romanului sadovenian. Astfel de glisări, într-o ordine cel puțin a registrelor stilistice, alătură și alternează, deopotrivă, modul neutral al narației și pe cele auctorial sau „sunând” a contaminare - stil indirect liber? - de limbajul și „tonul” personajului: „Timpul stătu. [...] Sărbătorile și petrecerile solstițiului de iarnă i-au fost pentru întâia oară străine și depărtate. [...] și toată zvoana și veselia cotlonului aceluia
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
liber, dar nici foarte departe de ambivalența și mobilitatea aceluia. La trecerea prin cimitir: „Nu-i era frică; se știa curată și cu dreptate; totuși grăbi pașii”. Începutul și finalul acestei mici secvențe trimit la perspectiva naratorului, dar în matca narației la persoana a treia mărcile vorbirii lăuntrice, fără a-și „topi” cu totul contururile, dau întregului „un aer de” stil indirect liber. Nu numai Vitoriei i se dezvăluie pe astfel de căi reacțiile, gândul, stările, ceea ce este doar în ea
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
intelectual citadine ale eroilor unor Camil Petrescu, Anton Holban, Mircea Eliade, formula stilistică a monologului interior ar suna disonant, artificial, drept care îi este preferat un ecleraj oblic asupra lăuntricului (stilul indirect liber), cu posibilitățile de „glisare” și îngemănare proprii acestuia. Narația omniscientă (nu însă una ostentativ omniscientă), notațiile de mișcare și gest nu se desfășoară fără o acumulare progresivă de încărcătură emoțională, în secvența rugii eroinei, la Mănăstirea Bistrița, către sfânta Ana, de aici înainte protectoarea protagonistei în „lumea de devale
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
o paletă a procedeelor absolut remarcabilă ca flexibilitate și nuanțare, niciodată împinse însă către zona unor efecte de virtuozitate tehnicistă și demonstrativ „modernă”. Dimpotrivă. Autorul Baltagului alege calea „psihologicului sugerat” și nu pe cea a „romanului psihologic”. Nu optează pentru narația la persoana întâi, pentru „naratorul-actor” și narațiunea „homodiegetică”, dar integrează narației „tradiționale” (fără excese intruziv-auctoriale) crâmpeie, „enclave”, chiar secvențe de cvasi-monolog interior, pe calea stilului indirect liber. Neavând prejudecata modernistă a „citadinizării”, a intelectualizării și infuziei de eseism în roman
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
împinse însă către zona unor efecte de virtuozitate tehnicistă și demonstrativ „modernă”. Dimpotrivă. Autorul Baltagului alege calea „psihologicului sugerat” și nu pe cea a „romanului psihologic”. Nu optează pentru narația la persoana întâi, pentru „naratorul-actor” și narațiunea „homodiegetică”, dar integrează narației „tradiționale” (fără excese intruziv-auctoriale) crâmpeie, „enclave”, chiar secvențe de cvasi-monolog interior, pe calea stilului indirect liber. Neavând prejudecata modernistă a „citadinizării”, a intelectualizării și infuziei de eseism în roman, nu i s-a părut totuși că alte medii (rural, ori
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
literar narativ are o terminologie problematică dar și pentru că nu toate formele de nonficțiune operează în cadrul acelorași structuri. Simplific cele patru moduri tradiționale ale discursului (expoziția, argumentația, narațiunea și descrierea) în două, discursiv (incluzând expoziția și argumentațial) și narativ (incluzând narația temporală și descripția spațială). Procedând astfel, totuși, nu vreau să le schimb statutul ca fiind clasificări separate așa cum se obișnuia atunci când au fost formulate în forma lor de bază modernă de Alexander Bain în 1866 (Connors, 362-64). În schimb, reduc
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu prima întrebare. Este ceea ce faci artă? Este un eseu? Întrebarea dacă e sau nu e artă cred că e degeaba. Și dacă e, și dacă nu e nu contează. Dacă este un fel de eseu? Eu nu fac o narație în desenele mele. Eu îngheț niște lucruri, eu nu fac filme, nu sunt în stare să fac filme, eu pot să condensez un film într-un frame. Nu am dat nici un fel de definiție, am fost surprins toată viața mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Labiș este memorabil, dar nu există un singur vers în care Vocea Poetului să nu fie perceptibilă, ca o muzică subterană, inalterabilă. Deschidem la orice pagină, „Primele iubiri” și suntem uimiți să auzim această voce în discursivele poeme autobiografice, în narațiile nesfârșite, în prea monotonele descrieri, prin care Labiș se află la nivelul epocii sale. Avem, astăzi, despre poezie o cu totul altă idee decât aceea care stă la baza Locurilor și întâmplărilor, dar simțim îndată cât de inefabil lirism conțin
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ori este precedat de un verb „de zicere” (verbum dicendi); având astfel regimul formal al exprimării în stil direct; ceea ce înseamnă că poate marca o opoziție între persoanele verbale (pers. a III-a / pers. I); - este un artificiu prin care narația progresează; - este, nu neapărat, o formă de exteriorizare a unor trăiri intime și preconștiente. Aparteul: - este un scurt monolog într-o piesă de teatru; - este rostit cu glas scăzut de acor, către spectatori;marcând astfel, că este spus pentru sine
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
o influență nu cu totul fastă. Această nouă elită intelectuală urmărește să modeleze o lume a sa proprie și are propriile sale idei în ceea ce privește reprezentarea eficientă a unei astfel de lumi. E mai interesată de discurs și explicație decât de narație și dramatizare. Și dorește ca ideile să-i fie exprimate într-o formă adecvată, asta însemnând cu o anumită doză de sofisticare. A.R.Charlie Citrine, eroul romanului Darul lui Humboldt, disprețuiește violent distincțiile și onorurile - Premiul Pulitzer, Legiunea de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Călinescu nu era, așa că literatura română i-a oferit din plin prilejul unei istorii. Nu-i mai puțin adevărat însă că a compus-o întocmai ca pe o epopee de destine personale și de forme, cu un inimitabil dar al narației și o capacitate de descripție, de explicare (adică desfășurare a fenomenului artistic) rar întîlnite în istoriografia literară universală. Istoria literaturii române, compendiu apărut într-o primă ediție în 1945 și în ediția a II-a revăzută în 1946, este tot
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să întărim și să completăm această constatare prin câteva considerații noi. Mai întîi, credem că particularitatea aceasta este cauza pentru care proza a fost cultivată mai mult în Moldova decât în Muntenia. Proza de observație, care redă realitatea prin descriere, narație și reprezentare, a apărut în Moldova, începînd cu Negruzzi. Înainte de epoca Eminescu, Moldova se exprimă mai ales în proză, poezia fiind reprezentată aproape numai prin Alecsandri, care e însă un mai bogat și un mai serios prozator; pe când în Muntenia
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
atunci. Calitatea esențială, care îi fusese recunoscută de critică, era buna cunoaștere a tehnicii romanești (construcția și dozarea efectelor). Aici el renunță la meșteșugul știut, ambiționând să-și transcrie amintirile fără să țină cont de cronologie, de epic, de legile narației. Totul pare pus pe hârtie la voia întâmplării, în fraze fără legătură unele cu altele; pe scurt, unsprezece oameni, într-o celulă de închisoare, fiecare cu ticurile, gândurile lui, transmise cititorului doar fragmentar, sincopat. „Povestirea” nu are flux continuu, nu
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
căci logofătul nu făcea altceva decât să consemneze. Ține mai curând de modul în care el reflectează prin propria subiectivitate, prin prisma propriei sale imagini asupra valorii morale păstrate sau, dimpotrivă, respinse de relația dintre cei doi membri ai cuplului - narația la care este parte, parte activă, nu și indiferentă. Cătălin Avramescu: Familiile despre care discutăm aici sunt în general familii românești? Există un specific, prin urmare, al familiei, o putem disocia, deosebi, de alte tipuri de familie sau sunt și
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
sau, din zestrea literară, în proza de mai mare întindere Valea Issei. Procedeul modern al scrierii din memorie îi asigură autorului o libertate fără nici un fel de opreliști în dezvoltarea făgașelor narative. De un real folos se dovedește și polifonia narației convergente care face posibilă prezentarea aceleiași materii epice din perspective deosebite, afirmând relativitatea fiecărei viziuni în parte și solicitând astfel indirect participarea lectorului în considerarea evenimentelor. Nu altfel stau lucrurile și în cazul celorlalți invarianți ai prozei românești de tradiție
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
care comentează ironic imaginea vitrinei de magazin alimentar. Celei de-a treia căi i s-ar potrivi denumirea de construcție metonimică și ea se referă, în special, la instalațiile complexe de genul CÎNTĂRII CÎNTĂRILOR în care epica și personajele unei narații preexistente sînt introduse metonimic prin repere plastice minimale, însă perfect definitorii pentru întregul acțiunii: de pildă pantofii bărbatului și ai femeii, ca substitut al personajului. Și, în sfîrșit, cea de-a patra cale este aceea a construcției în sine, indiferentă
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
formei, ci comentează, mai degrabă, disoluția acesteia, aneantizarea ei prin pierderea gravitației, prin explozia elementelor care nu mai au putere de coeziune. Dacă în tinerețe Kazar descria obiecte și jubila mocnit în fața măreției lor, la senectute el reconstruiește simboluri, recuperează narații și se adîncește neîntrerupt în ordinea ascunsă a lumii. Spiritul curții vieneze și autoritarele mituri imperiale se întîlnesc în imagine cu viziunile lui Guenon și cu visul austerității franciscane. De altfel, ultimii ani Vasile Kazar și i-a petrecut într-
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
spune. Și totuși în ciuda "țărăniilor" sale, la care tresărea din când în când partea mai distinsă a Junimii, scrisul său frust este de un rafinament colosal. Citiți, recitiți Capra cu trei iezi și vă veți trezi, stilistic, uneori, în mijlocul unei narații ca Iliada și Odiseea, fără a păstra, neapărat, orice fel de proporții... O carte bună, bine scrisă, simplu însă, rafinat scrisă, are darul, în afară că te încântă, că te și povățuiește, arătându-ți care ar fi viața ce ar
Despre proză (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14355_a_15680]
-
limbă existentă a fost sugerată, până când Michael Ventris a descifrat silabarul în 1952 și a dovedit incontestabil că limba este o formă mai veche a greacăi. Textele de pe tablete sunt, în mare parte, liste și inventare. Nu a supraviețuit nici o narație în proză, cu atât mai puțin mituri sau poezii. Însă, se pot cunoaște multe lucruri din aceste inscripții despre oamenii care le-au produs și despre Perioada miceniană în ajunul așa-zisei Epoci grecești întunecate. Spre deosebire de varietățile mai târzii de
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]
-
Bonte”, o nuvelă compusă din colaje de imagini secvențiale realizată de pictorul suprarealist Max Ernst. În Europa tradiția de a colecționa benzi cunoscute cum ar fi “Aventurile lui Tintin” și “Asterix” au permis construirea unui sistem ce publica lucrări ca narații de lungă durată, dar pre-publicate ca seriale. În anii 70 acest lucru a permis artiștilor să își susțină vânzările pe propriul lor nume. În 1969 John Updike a venit cu ideea de a susține acest mediu de exprimare, susținând că
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]