KorAP: Find »[drukola/base=narare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 15 >

369 matches

Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642

comentat Șklovski. 1965 fabulă subiect Todorov. 1966 istorie discurs Ricardou. 1967 ficțiune narație Benveniste. 1971 istorie discurs Genette. 1972 istorie povestire narație Bal. 1977 istorie povestire text narativ Chatman. 1978 istorie discurs Genette. 1980 istorie narațiune narare Prince. 1982 narat narare Rimmon-Kenan. 1983 istorie text narație Bal. 1985 fabulă povestire text Prince. 1987 narat narațiune narare narație Contribuțiile mai recente, neincluse în Dicționar, le-aș pune în ecuațiile următoare: Cohan/Shires. 1988 istorie narație Toolan. 1988 istorie text narație O'Neill

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
istorie discurs Genette. 1972 istorie povestire narație Bal. 1977 istorie povestire text narativ Chatman. 1978 istorie discurs Genette. 1980 istorie narațiune narare Prince. 1982 narat narare Rimmon-Kenan. 1983 istorie text narație Bal. 1985 fabulă povestire text Prince. 1987 narat narațiune narare narație Contribuțiile mai recente, neincluse în Dicționar, le-aș pune în ecuațiile următoare: Cohan/Shires. 1988 istorie narație Toolan. 1988 istorie text narație O'Neill. 1994 istorie text narație textualitate Îmi aduc aminte de "briciul lui Ockham" (conform căruia definițiile

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
frecvent folosit cu referire la rolurile esențiale jucate de entități în universul de situații și evenimente povestite, el mai e uneori folosit și cu referire la rolurile de NARATOR și NARATAR: aceștia sînt actanți ai comunicării în opoziție cu actanții narării (Subiect, Obiect, Remitent sau Destinatar). ¶Courtés 1976; Culler 1975; Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hamon 1972; Hénault 1983; Scholes 1974. Vezi și PERSONAJ. actor [actor]. Concretizarea unui ACTANT la nivelul STRUCTURII DE SUPRAFAȚĂ a narațiunii. Actorul, care

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
a naratorului care merge dincolo de identificarea ori descrierea de EXISTENTE, sau de relatarea unor EVENIMENTE. În comentariu, naratorul explică semnificația unui element narativ, emite judecăți de valoare, se referă la universuri ce transcend universul personajelor, și/sau comentează asupra propriei narări. ¶Comentariul poate fi pur și simplu ornamental; poate îndeplini un scop retoric; și poate funcționa ca o parte esențială a structurii dramatice a narațiunii. ¶Booth 1983 [1976]; Chatman 1978; Lintvelt 1981 [1994]; Weinrich 1964. Vezi și DESCRIERE, PAUZĂ DESCRIPTIVĂ, DISCURS

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
diégésis). ¶Aristotle 1968 [1965]; Genette 1980, 1983; Plato 1968 [1986].Vezi și DIEGETIC, MIMESIS. discurs [discourse/discours]. 1. Planul EXPRESIEI într-o NARAȚIUNE, în opoziție cu planul CONȚINUTULUI sau ISTORIA; "cum"-ul unei narațiuni în opoziție cu "ce"-ul ei; NARAREA opusă NARATULUI; NARAȚIA opusă FICȚIUNII (în accepția lui Ricardou). Discursul are o SUBSTANȚĂ (un mediu de MANIFESTARE: limbajul oral sau scris, imaginile imobile sau mobile, gesturile etc.) și o FORMĂ (el constă dintr-un set conexat de ASERȚIUNI NARATIVE care

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
de limbă venind dinspre un narator și un personaj. ¶Pascal 1977. istorie [story/histoire]. 1. Planul de CONȚINUT al NARAȚIUNII în opoziție cu planul EXPRESIEI sau DISCURSUL; "ce"-ul unei narațiuni în opoziție cu "cum"-ul; NARATUL în opoziție cu NARAREA; FICȚIUNEA în opoziție cu NARAȚIA (în accepția lui Ricardou); EXISTENTELE și EVENIMENTELE reprezentate într-o narațiune. 2. FABULA (sau materialul de bază distribuit într-o INTRIGĂ) în opoziție cu SUBIECTUL sau intriga. ¶3. După Benveniste, și împreună cu DISCURSUL (discours), unul

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
extraordinare, minunate, bizare (în opoziție cu ordinare, terne, obișnuite) sînt narabile. Se poate spune că o aserțiune narabilă are forța uneia exclamatorii, iar naratorii își subliniază, îndeobște, narabilitatea (DISPONIBILITATEA NARATIVĂ) aserțiunilor prin procedee evaluative. Pratt 1977. Vezi și EVALUARE, NARABIL. narare [narrating]. 1. Povestirea sau relatarea unui eveniment sau a mai multor evenimente. 2. DISCURSUL (în opoziție cu ISTORIA). 3. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă activitatea de narare, originea sa, destinația sa și contextul său (în opoziție cu NARATUL). ¶Genette

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
DISPONIBILITATEA NARATIVĂ) aserțiunilor prin procedee evaluative. Pratt 1977. Vezi și EVALUARE, NARABIL. narare [narrating]. 1. Povestirea sau relatarea unui eveniment sau a mai multor evenimente. 2. DISCURSUL (în opoziție cu ISTORIA). 3. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă activitatea de narare, originea sa, destinația sa și contextul său (în opoziție cu NARATUL). ¶Genette 1980; Prince 1982. Vezi și NARARE INSERATĂ, NARARE PREALABILĂ, NARARE SIMULTANĂ, NARARE SUBSECVENTĂ. narare inserată [interpolated narrating]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Genette 1980. narare prealabilă [prior narrating]. O NARARE

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
unui eveniment sau a mai multor evenimente. 2. DISCURSUL (în opoziție cu ISTORIA). 3. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă activitatea de narare, originea sa, destinația sa și contextul său (în opoziție cu NARATUL). ¶Genette 1980; Prince 1982. Vezi și NARARE INSERATĂ, NARARE PREALABILĂ, NARARE SIMULTANĂ, NARARE SUBSECVENTĂ. narare inserată [interpolated narrating]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Genette 1980. narare prealabilă [prior narrating]. O NARARE care precede situațiile și evenimentele narate, o NARAȚIE ANTERIOARĂ. ¶Genette 1980. Vezi și NARAȚIUNE PREVIZIBILĂ. narare simultană [simultaneous

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
sau a mai multor evenimente. 2. DISCURSUL (în opoziție cu ISTORIA). 3. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă activitatea de narare, originea sa, destinația sa și contextul său (în opoziție cu NARATUL). ¶Genette 1980; Prince 1982. Vezi și NARARE INSERATĂ, NARARE PREALABILĂ, NARARE SIMULTANĂ, NARARE SUBSECVENTĂ. narare inserată [interpolated narrating]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Genette 1980. narare prealabilă [prior narrating]. O NARARE care precede situațiile și evenimentele narate, o NARAȚIE ANTERIOARĂ. ¶Genette 1980. Vezi și NARAȚIUNE PREVIZIBILĂ. narare simultană [simultaneous narrating]. O

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
mai multor evenimente. 2. DISCURSUL (în opoziție cu ISTORIA). 3. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă activitatea de narare, originea sa, destinația sa și contextul său (în opoziție cu NARATUL). ¶Genette 1980; Prince 1982. Vezi și NARARE INSERATĂ, NARARE PREALABILĂ, NARARE SIMULTANĂ, NARARE SUBSECVENTĂ. narare inserată [interpolated narrating]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Genette 1980. narare prealabilă [prior narrating]. O NARARE care precede situațiile și evenimentele narate, o NARAȚIE ANTERIOARĂ. ¶Genette 1980. Vezi și NARAȚIUNE PREVIZIBILĂ. narare simultană [simultaneous narrating]. O NARARE care

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
evenimente. 2. DISCURSUL (în opoziție cu ISTORIA). 3. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă activitatea de narare, originea sa, destinația sa și contextul său (în opoziție cu NARATUL). ¶Genette 1980; Prince 1982. Vezi și NARARE INSERATĂ, NARARE PREALABILĂ, NARARE SIMULTANĂ, NARARE SUBSECVENTĂ. narare inserată [interpolated narrating]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Genette 1980. narare prealabilă [prior narrating]. O NARARE care precede situațiile și evenimentele narate, o NARAȚIE ANTERIOARĂ. ¶Genette 1980. Vezi și NARAȚIUNE PREVIZIBILĂ. narare simultană [simultaneous narrating]. O NARARE care este simultană

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
DISCURSUL (în opoziție cu ISTORIA). 3. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă activitatea de narare, originea sa, destinația sa și contextul său (în opoziție cu NARATUL). ¶Genette 1980; Prince 1982. Vezi și NARARE INSERATĂ, NARARE PREALABILĂ, NARARE SIMULTANĂ, NARARE SUBSECVENTĂ. narare inserată [interpolated narrating]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Genette 1980. narare prealabilă [prior narrating]. O NARARE care precede situațiile și evenimentele narate, o NARAȚIE ANTERIOARĂ. ¶Genette 1980. Vezi și NARAȚIUNE PREVIZIBILĂ. narare simultană [simultaneous narrating]. O NARARE care este simultană cu situațiile

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
narațiune care reprezintă activitatea de narare, originea sa, destinația sa și contextul său (în opoziție cu NARATUL). ¶Genette 1980; Prince 1982. Vezi și NARARE INSERATĂ, NARARE PREALABILĂ, NARARE SIMULTANĂ, NARARE SUBSECVENTĂ. narare inserată [interpolated narrating]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Genette 1980. narare prealabilă [prior narrating]. O NARARE care precede situațiile și evenimentele narate, o NARAȚIE ANTERIOARĂ. ¶Genette 1980. Vezi și NARAȚIUNE PREVIZIBILĂ. narare simultană [simultaneous narrating]. O NARARE care este simultană cu situațiile și evenimentele narate; o NARAȚIE SIMULTANĂ. ¶Genette 1980. narare

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
narare, originea sa, destinația sa și contextul său (în opoziție cu NARATUL). ¶Genette 1980; Prince 1982. Vezi și NARARE INSERATĂ, NARARE PREALABILĂ, NARARE SIMULTANĂ, NARARE SUBSECVENTĂ. narare inserată [interpolated narrating]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Genette 1980. narare prealabilă [prior narrating]. O NARARE care precede situațiile și evenimentele narate, o NARAȚIE ANTERIOARĂ. ¶Genette 1980. Vezi și NARAȚIUNE PREVIZIBILĂ. narare simultană [simultaneous narrating]. O NARARE care este simultană cu situațiile și evenimentele narate; o NARAȚIE SIMULTANĂ. ¶Genette 1980. narare subsecventă [subsequent narrating]. O narare

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
Vezi și NARARE INSERATĂ, NARARE PREALABILĂ, NARARE SIMULTANĂ, NARARE SUBSECVENTĂ. narare inserată [interpolated narrating]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Genette 1980. narare prealabilă [prior narrating]. O NARARE care precede situațiile și evenimentele narate, o NARAȚIE ANTERIOARĂ. ¶Genette 1980. Vezi și NARAȚIUNE PREVIZIBILĂ. narare simultană [simultaneous narrating]. O NARARE care este simultană cu situațiile și evenimentele narate; o NARAȚIE SIMULTANĂ. ¶Genette 1980. narare subsecventă [subsequent narrating]. O narare care urmează situațiilor și evenimentelor narate; o NARAȚIE ULTERIOARĂ. Nararea subsecventă este caracteristică pentru majoritatea narațiunilor

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
PREALABILĂ, NARARE SIMULTANĂ, NARARE SUBSECVENTĂ. narare inserată [interpolated narrating]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Genette 1980. narare prealabilă [prior narrating]. O NARARE care precede situațiile și evenimentele narate, o NARAȚIE ANTERIOARĂ. ¶Genette 1980. Vezi și NARAȚIUNE PREVIZIBILĂ. narare simultană [simultaneous narrating]. O NARARE care este simultană cu situațiile și evenimentele narate; o NARAȚIE SIMULTANĂ. ¶Genette 1980. narare subsecventă [subsequent narrating]. O narare care urmează situațiilor și evenimentelor narate; o NARAȚIE ULTERIOARĂ. Nararea subsecventă este caracteristică pentru majoritatea narațiunilor. ¶Genette 1980. narat [narrated]. 1

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
narare prealabilă [prior narrating]. O NARARE care precede situațiile și evenimentele narate, o NARAȚIE ANTERIOARĂ. ¶Genette 1980. Vezi și NARAȚIUNE PREVIZIBILĂ. narare simultană [simultaneous narrating]. O NARARE care este simultană cu situațiile și evenimentele narate; o NARAȚIE SIMULTANĂ. ¶Genette 1980. narare subsecventă [subsequent narrating]. O narare care urmează situațiilor și evenimentelor narate; o NARAȚIE ULTERIOARĂ. Nararea subsecventă este caracteristică pentru majoritatea narațiunilor. ¶Genette 1980. narat [narrated]. 1. Setul de situații și evenimente povestite într-o narațiune; ISTORIA (în opoziție cu DISCURSUL

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
NARARE care precede situațiile și evenimentele narate, o NARAȚIE ANTERIOARĂ. ¶Genette 1980. Vezi și NARAȚIUNE PREVIZIBILĂ. narare simultană [simultaneous narrating]. O NARARE care este simultană cu situațiile și evenimentele narate; o NARAȚIE SIMULTANĂ. ¶Genette 1980. narare subsecventă [subsequent narrating]. O narare care urmează situațiilor și evenimentelor narate; o NARAȚIE ULTERIOARĂ. Nararea subsecventă este caracteristică pentru majoritatea narațiunilor. ¶Genette 1980. narat [narrated]. 1. Setul de situații și evenimente povestite într-o narațiune; ISTORIA (în opoziție cu DISCURSUL). 2. Semnele dintr-o narațiune

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
Genette 1980. Vezi și NARAȚIUNE PREVIZIBILĂ. narare simultană [simultaneous narrating]. O NARARE care este simultană cu situațiile și evenimentele narate; o NARAȚIE SIMULTANĂ. ¶Genette 1980. narare subsecventă [subsequent narrating]. O narare care urmează situațiilor și evenimentelor narate; o NARAȚIE ULTERIOARĂ. Nararea subsecventă este caracteristică pentru majoritatea narațiunilor. ¶Genette 1980. narat [narrated]. 1. Setul de situații și evenimente povestite într-o narațiune; ISTORIA (în opoziție cu DISCURSUL). 2. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă situațiile și evenimentele narate (în opoziție cu NARAREA

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
Nararea subsecventă este caracteristică pentru majoritatea narațiunilor. ¶Genette 1980. narat [narrated]. 1. Setul de situații și evenimente povestite într-o narațiune; ISTORIA (în opoziție cu DISCURSUL). 2. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă situațiile și evenimentele narate (în opoziție cu NARAREA). ¶Prince 1982. naratar [narratee]. Cel căruia i se narează, acesta fiind înscris în text. Există cel puțin un naratar (reprezentat mai mult sau mai puțin voalat) în fiecare narațiune, localizat la același NIVEL DIEGETIC ca și NARATORUL care i se

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
DIN CAUZA ACEASTA". naratologie [narratology]. 1. Teoria NARAȚIUNII (de inspirație structuralistă). Narațiunea studiază natura, forma și funcționarea narațiunii (indiferent de mediul de reprezentare) și încearcă să caracterizeze COMPETENȚA NARATIVĂ. Mai exact, ea examinează ceea ce au narațiunile în comun (la nivelul ISTORIEI, NARĂRII și al relațiilor lor), ca și ceea ce le face să fie diferite una de alta, și încearcă să explice capacitatea de a le produce și a le înțelege. ¶Termenul a fost propus de Todorov. 2. Studiul narațiunii, ca mod verbal

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
În acest sens restrîns, naratologia desconsideră nivelul povestirii în el însuși (nu încearcă să formuleze o gramatică a istoriilor sau intrigilor, de ex.) și se concentrează pe relațiile posibile între istorie și textul narativ, textul NARATOR și narativ, istorie și narare. Mai precis, ea cercetează problemele de TIMP GRAMATICAL, MOD NARATIV și VOCE. 3. Studiul anumitor (seturi de) narațiuni în funcție de modelele elaborate de așa-numita NARATIVICĂ (Genot). Această accepție a termenului este rară. ¶Bal 1977, 1985; Genette 1983; Genot 1979; Mathieu-Colas

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
absent narrator]. Un NARATOR ESTOMPAT în totalitate; un NARATOR IMPERSONAL; un narator care prezintă situații și evenimente cu un minimum de mediere naratorială și care nu se referă în vreun fel la un sine narator, sau la o activitate de narare. Naratorii absenți sînt caracteristici pentru NARAȚIUNILE COMPORTAMENTISTE. Vezi și NARAȚIUNE MEDIATĂ, NARAȚIUNE NENARATĂ, REPREZENTARE. narator conștient de sine [self-conscious narrator]. Un NARATOR care este conștient că narează; un narator care își discută și comentează prestația. Holden Caulfield în De veghe

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
4. DISCURS, în terminologia lui Ricardou: narația este pentru FICȚIUNE ceea ce discursul este pentru POVESTIRE. ¶Genette 1980; Prince 1982; Ricardou 1967; Todorov 1966 [1972a], 1981. narație anterioară [anterior narration]. O NARAȚIE care precede în timp situațiile și evenimentele narate; o NARARE PREALABILĂ. Narația anterioară este caracteristică pentru NARAȚIUNEA PREVIZIBILĂ. ¶Prince 1982. narație intercalată [intercalated narration]. Un tip de NARAȚIE prin care o INSTANȚĂ POVESTITOARE este situată temporal între două momente ale ACȚIUNII; o NARARE INSERATĂ. Narația intercalată caracterizează narațiunile epistolare (Pamela

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]