KorAP: Find »[drukola/base=narat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...16 >

382 matches

Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642

William James pentru a descrie modul în care se prezintă conștiința. ¶Bowling 1950; Chatman 1978; Cohn 1978; M. Friedman 1955; Genette 1980; Humphrey 1954; W. James 1890; Scholes, Kellogg 1966. focalizare [focalization]. PERSPECTIVA din care se prezintă situațiile și evenimentele narate; poziția perceptivă sau conceptuală din care sînt ele redate (Genette). Cînd o asemenea poziție variază și e uneori imprecisă (cînd nici o constrîngere sistematică, conceptuală sau perceptivă nu guvernează ceea ce se prezintă), se spune că narațiunea are FOCALIZARE ZERO sau că

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
PUNCT DE VEDERE prin care diferiți FOCALIZATORI se folosesc pentru a prezenta situații și evenimente diferite (Vîrsta rațiunii, Potirul de aur). ¶Genette 1980. Vezi și FOCALIZARE. focalizare zero [zero focalization]. Un tip de FOCALIZARE sau PUNCT DE VEDERE prin care NARATUL este prezentat în termenii unei poziții conceptuale sau indefinit perceptive, nelocalizabile. Focalizarea zero (sau NON-FOCALIZAREA) este caracteristică pentru narațiunea "clasică" sau "tradițională" (Bîlciul deșertăciunilor, Eugénie Grandet) și este asociată cu NARATORII OMNISCIENȚI. Vezi și SITUAȚIE-NARATIVĂ AUCTORIALĂ, PUNCT DE VEDERE OMNISCIENT

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
pe un FACTOR CONSTITUTIV AL COMUNICĂRII sau altul), el are (în principal) o funcție referențială: "Ion este deștept și arătos". Mai precis, se poate spune că acele pasaje dintr-o narațiune care se concentrează în principal pe situațiile și evenimentele narate, sau pe o trăsătură sau alta a acestora, îndeplinesc o funcție referențială. ¶Jakobson 1960 [1964]; Prince 1982. funcție reprezentativă [representative function]. FUNCȚIE REFERENȚIALĂ. ¶K. Bühler 1934. Vezi și FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII, FUNCȚII ALE COMUNICĂRII. funcții ale comunicării [functions of

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
ale unui set anumit de narațiuni, sau setul tuturor narațiunilor posibile. Între diversele gramatici narative apărute deja, GRAMATICILE POVESTIRII concepute de cercetătorii psihologiei cognitive și ai inteligenței artificiale au dobîndit deosebită notorietate: ei încearcă să specifice constituenții de bază ai NARATULUI și să descrie relațiile lor reciproce, contribuind la investigarea efectelor variabilelor de structură și conținut asupra memoriei și înțelegerii textelor. S-au propus gramatici narative evoluînd în direcții structuraliste și textual-lingvistice și încercînd să specifice sintaxa și semantica intrigii (Pavel

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
fi a unei NARAȚIUNI, motivul pentru care se povestește și materia esențială către care se aspiră (Labov). Scopul unei narațiuni este indicat sau sugerat de un set de trăsături evaluative care arată de ce merită a fi narate situațiile și evenimentele narate: dacă o narațiune fără scop ar putea fi întîmpinată de remarca "Și ce-i cu asta?", o narațiune cu scop ar trebui întîmpinată cu recunoașterea NARABILITĂȚII sale. ¶Labov 1972; Polanyi 1979; Prince 1983. Vezi și SINOPSĂ. ieșire din tensiune [unravelling

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
două voci sau situații de limbă venind dinspre un narator și un personaj. ¶Pascal 1977. istorie [story/histoire]. 1. Planul de CONȚINUT al NARAȚIUNII în opoziție cu planul EXPRESIEI sau DISCURSUL; "ce"-ul unei narațiuni în opoziție cu "cum"-ul; NARATUL în opoziție cu NARAREA; FICȚIUNEA în opoziție cu NARAȚIA (în accepția lui Ricardou); EXISTENTELE și EVENIMENTELE reprezentate într-o narațiune. 2. FABULA (sau materialul de bază distribuit într-o INTRIGĂ) în opoziție cu SUBIECTUL sau intriga. ¶3. După Benveniste, și

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
presupune un DESTINATOR și un DESTINATAR, istoria (histoire) nu face asemenea trimiteri. Comparați "Ți-am amintit de multe ori" cu "I-a amintit de multe ori". Distincția lui Benveniste între istorie și discurs este analoagă distincției lui Weinrich între UNIVERSUL NARAT și UNIVERSUL COMENTAT și aduce aminte de distincția lui Hamburger între POVESTIRE FICȚIONALĂ și POVESTIRE FACTUALĂ. ¶Beaugrande 1980; Benveniste 1971 [2000a]; Chatman 1978; Doležel 1976; Forster 1927 [1963]; Genette 1980; Prince 1973, 1982; Shklovsky 1965b [1975]; Stein 1982; Tomashevsky 1965

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
întîlnit pe Pavel; apoi trăi fericit". ¶Bremond 1973 [1980], 1980. Vezi și CUPLAJ. întindere [extent]. Durata sau AMPLITUDINEA unei ANACRONII; TIMPUL ISTORIEI acoperit de ea. ¶Genette 1980. întîmplare [happening]. Împreună cu ACTUL sau ACȚIUNEA, unul din cele două feluri de EVENIMENTE narate, o schimbare de stare necauzată de un AGENT și manifestată în discurs printr-o ASERȚIUNE PROCESUALĂ de felul lui a se întîmpla. "A început să plouă" și "Maria a fost lovită de o piatră" reprezintă întîmplări. ¶Chatman 1978. Vezi și

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
PERSONAJUL din MEDIUL ÎNCONJURĂTOR și se retrage din intrigă în atmosferă), mulți naratologi tratează NARAȚIUNEA ca fiind predominant metonimică. Mai exact, ei argumentează că MOTIVELE și FUNCȚIILE se integrează în SECVENȚE, în principal prin relații de contiguitate (situațiile și evenimentele narate constituie lanțuri logico-temporale). ¶Culler 1981; Jakobson 1956; Lodge 1977. Vezi și METAFORĂ. microstructură [microstructure]. STRUCTURA DE SUPRAFAȚĂ a unui text; modul specific în care se realizează MACROSTRUCTURA (sau STRUCTURA PROFUNDĂ) a unui text. Microstructura e legată de macrostructură printr-un

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
sau să fii) sînt cele mai importante. ¶Doležel 1976; Greimas 1970 [1975], 1971; Greimas, Courtés 1982; Pavel 1980 [1992], 1985; Ryan 1985. Vezi și ROL ACTANȚIAL, POVESTIRE ATOMICĂ, COMPETENȚĂ. model [pattern]. Un grupaj semnificativ de repetiții (în situațiile și evenimentele narate). E.M. Forster a descris un număr de modele ale INTRIGII, cum ar fi "clepsidra" (Thaïs, Ambasadorii) sau "marele lanț" (Tablouri romane). ¶Brooks, Warren 1959; Forster 1927 [1963]; Frye 1957 [1972]; Souvage 1965. model actanțial [actantial model]. Structura de relații care

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
mental al unui personaj, în contextul NARAȚIUNII LA PERSOANA A TREIA; un MONOLOG INTERIOR; un DISCURS REPRODUS care reprezintă gîndurile (și nu enunțurile) unui personaj. ¶Cohn delimitează trei tehnici de bază pentru redarea conștiinței: monologul citat (cel mai direct), MONOLOGUL NARAT și PSIHONARAȚIA (cel mai indirect). ¶Cohn 1966, 1978. Vezi și MONOLOG AUTONOM, DISCURS DIRECT, MONOLOG AUTO-CITAT. monolog dramatic [dramatic monologue]. MONOLOG INTERIOR. În monologul dramatic, viața interioară a personajului e prezentată direct, fără mediere naratorială. Monologul dramatic sau interior din

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
și efectele stilistice asociate cu fluxul conștiinței. ¶Bickerton 1967; Bowling 1950; Chatman 1978; Cohn 1978, 1981; Dujardin 1931; Francoeur 1976; M. Friedman 1955; Genette 1980; Humphrey 1954; Scholes, Kellogg 1966. Vezi și MONOLOG AUTONOM, MONOLOG DRAMATIC, TIPURI DE DISCURS. monolog narat [narrated monologue]. DISCURSUL-INDIRECT LIBER în contextul NARAȚIUNII LA PERSOANA A TREIA. În monologul narat (în opoziție cu PSIHONARAȚIA), relatarea discursului rostit de personaj se face în principal prin cuvinte care vin cu siguranță de la personaj. ¶Cohn 1966, 1978. Vezi și

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
1978, 1981; Dujardin 1931; Francoeur 1976; M. Friedman 1955; Genette 1980; Humphrey 1954; Scholes, Kellogg 1966. Vezi și MONOLOG AUTONOM, MONOLOG DRAMATIC, TIPURI DE DISCURS. monolog narat [narrated monologue]. DISCURSUL-INDIRECT LIBER în contextul NARAȚIUNII LA PERSOANA A TREIA. În monologul narat (în opoziție cu PSIHONARAȚIA), relatarea discursului rostit de personaj se face în principal prin cuvinte care vin cu siguranță de la personaj. ¶Cohn 1966, 1978. Vezi și MONOLOG CITAT, MONOLOG AUTO-NARAT. montaj [montage]. O tehnică prin care înțelesul unei serii anumite

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
NARABIL. narare [narrating]. 1. Povestirea sau relatarea unui eveniment sau a mai multor evenimente. 2. DISCURSUL (în opoziție cu ISTORIA). 3. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă activitatea de narare, originea sa, destinația sa și contextul său (în opoziție cu NARATUL). ¶Genette 1980; Prince 1982. Vezi și NARARE INSERATĂ, NARARE PREALABILĂ, NARARE SIMULTANĂ, NARARE SUBSECVENTĂ. narare inserată [interpolated narrating]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Genette 1980. narare prealabilă [prior narrating]. O NARARE care precede situațiile și evenimentele narate, o NARAȚIE ANTERIOARĂ. ¶Genette 1980

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
contextul său (în opoziție cu NARATUL). ¶Genette 1980; Prince 1982. Vezi și NARARE INSERATĂ, NARARE PREALABILĂ, NARARE SIMULTANĂ, NARARE SUBSECVENTĂ. narare inserată [interpolated narrating]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Genette 1980. narare prealabilă [prior narrating]. O NARARE care precede situațiile și evenimentele narate, o NARAȚIE ANTERIOARĂ. ¶Genette 1980. Vezi și NARAȚIUNE PREVIZIBILĂ. narare simultană [simultaneous narrating]. O NARARE care este simultană cu situațiile și evenimentele narate; o NARAȚIE SIMULTANĂ. ¶Genette 1980. narare subsecventă [subsequent narrating]. O narare care urmează situațiilor și evenimentelor narate

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
narrating]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Genette 1980. narare prealabilă [prior narrating]. O NARARE care precede situațiile și evenimentele narate, o NARAȚIE ANTERIOARĂ. ¶Genette 1980. Vezi și NARAȚIUNE PREVIZIBILĂ. narare simultană [simultaneous narrating]. O NARARE care este simultană cu situațiile și evenimentele narate; o NARAȚIE SIMULTANĂ. ¶Genette 1980. narare subsecventă [subsequent narrating]. O narare care urmează situațiilor și evenimentelor narate; o NARAȚIE ULTERIOARĂ. Nararea subsecventă este caracteristică pentru majoritatea narațiunilor. ¶Genette 1980. narat [narrated]. 1. Setul de situații și evenimente povestite într-o

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
narate, o NARAȚIE ANTERIOARĂ. ¶Genette 1980. Vezi și NARAȚIUNE PREVIZIBILĂ. narare simultană [simultaneous narrating]. O NARARE care este simultană cu situațiile și evenimentele narate; o NARAȚIE SIMULTANĂ. ¶Genette 1980. narare subsecventă [subsequent narrating]. O narare care urmează situațiilor și evenimentelor narate; o NARAȚIE ULTERIOARĂ. Nararea subsecventă este caracteristică pentru majoritatea narațiunilor. ¶Genette 1980. narat [narrated]. 1. Setul de situații și evenimente povestite într-o narațiune; ISTORIA (în opoziție cu DISCURSUL). 2. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă situațiile și evenimentele narate

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
narrating]. O NARARE care este simultană cu situațiile și evenimentele narate; o NARAȚIE SIMULTANĂ. ¶Genette 1980. narare subsecventă [subsequent narrating]. O narare care urmează situațiilor și evenimentelor narate; o NARAȚIE ULTERIOARĂ. Nararea subsecventă este caracteristică pentru majoritatea narațiunilor. ¶Genette 1980. narat [narrated]. 1. Setul de situații și evenimente povestite într-o narațiune; ISTORIA (în opoziție cu DISCURSUL). 2. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă situațiile și evenimentele narate (în opoziție cu NARAREA). ¶Prince 1982. naratar [narratee]. Cel căruia i se narează

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
narate; o NARAȚIE ULTERIOARĂ. Nararea subsecventă este caracteristică pentru majoritatea narațiunilor. ¶Genette 1980. narat [narrated]. 1. Setul de situații și evenimente povestite într-o narațiune; ISTORIA (în opoziție cu DISCURSUL). 2. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă situațiile și evenimentele narate (în opoziție cu NARAREA). ¶Prince 1982. naratar [narratee]. Cel căruia i se narează, acesta fiind înscris în text. Există cel puțin un naratar (reprezentat mai mult sau mai puțin voalat) în fiecare narațiune, localizat la același NIVEL DIEGETIC ca și

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
unui naratar diferit, sau aceluiași naratar. Un narator poate fi mai mult sau mai puțin expus, cunoscător, omniprezent, conștient de sine și creditabil, și el poate fi situat la o DISTANȚĂ mai mare sau mai mică de situațiile și evenimentele narate, de personaje și/sau de naratar. Distanța poate fi temporală (narez evenimente care s-au întîmplat acum trei ore, sau acum trei ani), discursivă (narez în cuvintele mele ce a spus un personaj, sau îi folosesc cuvintele lui), intelectuală (sînt

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
multe evenimente. În mod tradițional, narația se deosebește de DESCRIERE și de COMENTARIU dar, de regulă, le incorporează într-însa. 2. Producerea unei narațiuni; povestirea unei serii de situații și evenimente. O NARAȚIE ULTERIOARĂ urmează în timp situațiilor și evenimentelor narate (și este caracteristică pentru narațiunea "clasică" sau "tradițională"); o NARAȚIE ANTERIOARĂ le precede în timp (ca în NARAȚIUNEA PREVIZIBILĂ); o NARAȚIE SIMULTANĂ apare (probabil) concomitent cu ele ("Ilie coboară strada; o vede pe Ioana și o salută..."); în fine, o

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
POVESTIREA EVENIMENTELOR. 4. DISCURS, în terminologia lui Ricardou: narația este pentru FICȚIUNE ceea ce discursul este pentru POVESTIRE. ¶Genette 1980; Prince 1982; Ricardou 1967; Todorov 1966 [1972a], 1981. narație anterioară [anterior narration]. O NARAȚIE care precede în timp situațiile și evenimentele narate; o NARARE PREALABILĂ. Narația anterioară este caracteristică pentru NARAȚIUNEA PREVIZIBILĂ. ¶Prince 1982. narație intercalată [intercalated narration]. Un tip de NARAȚIE prin care o INSTANȚĂ POVESTITOARE este situată temporal între două momente ale ACȚIUNII; o NARARE INSERATĂ. Narația intercalată caracterizează narațiunile

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
NARATOR EXPUS, mai degrabă decît un NARATOR ESTOMPAT; o narație în care domină DIEGEZA, RELATAREA sau povestirea, mai curînd decît MIMESISUL, sau REPREZENTAREA. ¶Chatman 1978. Vezi și NARATOR ABSENT. narație simultană [simultaneous narration]. O NARAȚIE contemporană cu situațiile și evenimentele narate; o NARARE SIMULTANĂ (Nenumitul). ¶Prince 1982. narație substitutivă [substitutionary narration]. Vezi DISCURS-INDIRECT LIBER. ¶Fehr 1938; Hernadi 1972. narație ulterioară [posterior narration]. O NARAȚIE care urmează în timp situațiile și evenimentele narate, o NARARE SUBSECVENTĂ. Narația ulterioară este caracteristică pentru narațiunea

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
simultaneous narration]. O NARAȚIE contemporană cu situațiile și evenimentele narate; o NARARE SIMULTANĂ (Nenumitul). ¶Prince 1982. narație substitutivă [substitutionary narration]. Vezi DISCURS-INDIRECT LIBER. ¶Fehr 1938; Hernadi 1972. narație ulterioară [posterior narration]. O NARAȚIE care urmează în timp situațiile și evenimentele narate, o NARARE SUBSECVENTĂ. Narația ulterioară este caracteristică pentru narațiunea "clasică" sau "tradițională". ¶Prince 1982. narațiune [narrative]. Povestirea (ca produs și proces, obiect și act, structură și structurare) unuia sau mai multor EVENIMENTE reale sau fictive, comunicate de unul sau mai

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
Brooks, Warren 1959; Hough 1970; Magny 1972; Romberg 1962; van Rossum-Guyon 1970. Vezi și MOD DRAMATIC, NARAȚIUNE SUBIECTIVĂ. narațiune polifonică [polyphonic narrative]. Vezi NARAȚIUNE DIALOGICĂ. ¶Bakhtin 1981 [1982], 1984 [1970]. narațiune previzibilă [predictive narrative]. O narațiune în care NARAȚIA precede NARATUL în timp; o narațiune caracterizată de NARAȚIE ANTERIOARĂ: "Ai să-l omori pe tatăl tău și ai să te însori cu mama ta". ¶Genette 1980; Todorov 1969 [1972b]. narațiune primară [primary narrative]. O narațiune a cărei INSTANȚĂ POVESTITOARE introduce una

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]