617 matches
-
stărilor-limită), studiile întreprinse de Cooper au avut mult de câștigat de pe urma analizei conținutului și se bazează pe concepte teoretice precum relațiile obiectuale, întreruperea dezvoltării și deficiența structurală (așa cum au fost ele definite de Stolorow și Lachmann, 1980) sau conceptul de narcisism al lui Kohut (Kohut și Wolf, 1978). Într-o analiză recentă a utilizării testului Rorschach în investigarea mecanismelor de apărare, Ritzler (1995), reluând criticile formulate de Carr (1987), estimează că, în așteptarea rezultatelor unor cercetări care să compare evaluarea apărărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
om mare, un erou, în locul tatălui; ea se va căsători cu un prinț, aducând o compensație târzie la dezamăgirile mamei (...). Iubirea arătată de părinți, atât de emoționantă și, în fond, atât de copilărească, nu este altceva decât o formă de narcisism”. Gentzbittel (1991), directoare a Liceului Fénelon, are experiența apăsătoarei ambiții parentale care se ascunde adesea sub masca altruismului: sacrificiul pentru propriul copil. „Sunt sigură, scrie ea, că elevii ai căror părinți nu au construit în locul lor un proiect profesional, o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apărare este destinat să protejeze eul împotriva noilor nevoi pulsionale, care sunt o sursă de angoasă. Istorictc "Istoric" Ascetismul adolescentului nu este menționat ca mecanism de apărare în opera lui Freud, care, în studiul intitulat „Pentru o introducere în narcisism” (1914/1985), vorbește într-un mod mai curând pozitiv despre ascetism în general. În opinia sa, un anahoret care se străduiește să-și înăbușe orice urmă de preocupare sexuală se poate să-și fi sublimat pur și simplu libidoul, reușind
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
identificări; însă numai una dintre persoanele legate printr-un element mai mult sau mai puțin străin celui care visează este prezentă în prim-planul scenei onirice, în vreme ce subiectul se estompează: iată o adevărată strategie defensivă! În continuarea lucrării sale despre narcisism (1914/1985) și a unei completări făcute în 1915 la cele Trei studii privind teoria sexualității (1905/1987), introducând ideea că identificarea se sprijină pe încorporarea orală, Freud explică (în „Doliu și melancolie”, 1917b/1968) că durerea melancolică este cauzată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Sublimarea și refugiul în reverie au în comun faptul că amândouă sunt sursa unor producții imaginare. Două diferențe esențiale trebuie însă relevate: - în timp ce sublimarea ține cont de existența celuilalt, reveria este o expresie a narcisismului; - efortul este prezent în creație, dar lipsește în reverie. Deși, așa cum afirmă Bachelard (1960), „sub orice poem găsim o reverie”, elementele acestei reverii trebuie să fie adesea îndelung prelucrate de scriitor pentru a se ridica la rangul de poem. Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
satisfacă dorințele erotice și ambițioase în reverie. El părăsește însă lumea visului pentru a reveni în realitate atunci când dă formă creațiilor sale, grație talentului literar pe care-l posedă. În altă ordine de idei, sublimarea este o renunțare parțială la narcisismul și la magia ce caracterizează reveria. Sartre (1940/1986) subliniază acest aspect foarte primitiv al reveriei. „Actul de imaginare... este un act magic. Este o incantație menită să determine apariția obiectului la care ne gândim, a lucrului pe care-l
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1985) explică funcționarea acestui mecanism astfel: eul refuză să se lase copleșit de o realitate neplăcută și lansează lumii exterioare un fel de sfidare. El dovedește în acest fel că situațiile traumatizante îi pot provoca plăcere. Ca urmare, prin triumful narcisismului, eul își afirmă invincibilitatea „fără a abandona terenul sănătății psihice”, subliniază Freud, ceea ce diferențiază umorul de omnipotența psihotică. Acest tur de forță se poate produce datorită sprijinului oferit de supraeu, instanță cel mai adesea represivă, dar care își pierde aici
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
anumite momente, o stare de criză a limbajului (de aici și asidua interogare a „cuvintelor ca material” pentru inefabil) observată, la vremea ei, de Eugen Simion, stare ce traduce mai puțin vidul interior și mai mult - paradoxal - un soi de narcisism invers: adorarea și asimilarea alterității de atitudine și expresivitate ca pe propriul chip (și fel) de a fi. Autocontemplare, receptivă nu prin reducție, ci prin seducție: „Cum vii, cum stai, ți-aș spune întruna/ Că sunt un mim fără lumină
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
În România, n-a fost depășită Încă. Cei care vor să se lase adormiți sau se autohipnotizează vorbind despre normalitatea ultimilor ani nu văd că parte din această normalitate este de fapt profundul dispreț la adresa unei clase politice dominate de narcisism, rapacitate, prea puțină responsabilitate și o capacitate de „saltimbăncăreală” - pentru a-l cita pe Eminescu: „Panglicari În ale țării, care joacă ca pe funie”. Din nefericire, nu cunosc În toată opera lui Eminescu un vers care să fie mai actual
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
nas crește, dezvăluie o conștiință vinovată și frica de a nu fi descoperit. În sfârșit, în abordarea psihologică, nasul are o semnificație sexuală, mai ales prin comparația sa cu falusul. Buric La fel ca glezna, buricul este sediul egoului. Evocă narcisismul celui ce visează: - respectul de sine pozitiv, când imaginea este sănătoasă și nu suferă de nici o afecțiune; - orgoliul exacerbat, vanitatea, când este nemăsurat, pus în evidență într-un mod sau altul; - rana narcisistă, deprecierea, dacă este rănit ori inexistent. În
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
roman tipic pentru relația de continuitate/adversitate dintre textualismul optzecist, ludic-detașat și parodic, și nouăzecismul oscilând între dezabuzare și jubilație. Din păcate, pe cât de frumos și promițător începe romanul, pe atât de dezamăgitoare este desfășurarea lui. Burți uriașe, umflate de narcisismul argotic al autorului, lăbărțări nepermise față de miza pusă în joc descentrează ireversibil lectura. Este posibil ca totul să fi preexistat în stadiul de fragmente, parțial cizelate, iar articularea să fi eșuat tocmai din excesiva conturare (până la autonomie deplină) a părților
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
se conjugă cu o anume prudență față de inovația agresivă. Pentru B., totul, în sfera artei, e o „chestiune de dozaj”, de aceea și critica lui, atentă și la obiect, respinge excesivitățile și ambiguitatea. Nu agrea extravaganțele unor regizori bolnavi de „narcisism”, așa cum ricana la moda „demitizărilor” sau la „actualizările forțate”, căzând în exhibiționism și abracadabrant, în dauna textului sacrosanct. Nu se arăta încântat nici de „reconstituirea muzeistică”, declarându-se, ca să pară în pas cu vremea, un adept al „inovației creatoare”. Firea
BARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
de secreție la nivel hipofizar, tiroidian sau al glandelor sexuale), viscerală (cardiac, intestinal, renal) sau metabolică (rahitism, distrofie). NANOMELIE (< fr. nanomélie, cf. gr. nanos - pitic, melos - membru) - Anomalie congenitală constând în scurtarea anormală a unuia sau a mai multor membre. NARCISISM (< fr. narcissisme) - Dragoste, atenție și admirație excesivă, patologică, a unui individ față de propria persoană. Este prezent la majoritatea persoanelor ca o trăsătură a personalității, dar atunci când capătă un nivel mai ridicat, se poate constitui într-un simptom al unor afecțiuni
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
dragostea la prima vedere este înțeleasă atât ca superficialitate a sentimentului, cât și ca "amor curat", pentru că își ignoră, în fond, obiectul iubirii. Imaginea este reflectată instantaneu, ca într-o oglindă, dragostea la prima vedere fiind o formă evidentă a narcisismului erotic. Totodată, deși paradoxul nu e sesizat, se știe că "prima dragoste nu se uită", căpătând prin amintire valențe arhetipale. O formă opusă acesteia este dragostea oarbă. Locul privirii îl ia aici pipăitul, obiectul erotic are în primul rând o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe Belinda în timp ce ea chicotea, îndesată pe jumătate cu tranchilizante și Dumnezeu mai știe ce, și expresia de pe fața ei era de nedescifrat. Era ceva nesănătos în obsesia Belindei pentru propria persoană; n-ar fi o exagerare să o numesc narcisism. Mă întrebam dacă la asta se gândea și Suki, dacă era speriată pentru Belinda sau chiar pentru ea însăși. Deoarece cineva pentru care lumea exista numai ca o reflectare a propriei persoane ar putea fi capabil de orice în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
iluzii, de chemări, de așteptări și doruri de împliniri. Am tot coborât în ea fără să știu încotro merg. Acum, ajuns aproape de capăt, o văd doar cum se deschide cu toate minunile ei. Îmi dă bucuria, ultimă, a scrisului ei. Narcisism, poate, dar mă simt într-adevăr parte a acestei Lumi de himere, pe care abia apropierea Morții mi-o dezvăluie, pe mine redându-mă, prin mine, ei. Abia acum, murind, sunt pe deplin al Lumii. De câtva timp (luni, ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ea Însăși să nu știe ce-i de făcut. Am stat de vorbă de trei ori cu ea În viața mea și am tras două concluzii: unu, doamna Aldaya are Încă vîrsta mintală de doisprezece ani; doi, suferă de un narcisism cronic care Îi răpește orice posibilitate de a vedea și de a Înțelege vreun lucru care nu este ceea ce vrea ea să vadă și să creadă, mai ales referitor la ea Însăși. — Scutește-mă de diagnostice, Miquel. — Ceea ce vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vor deveni din ce în ce mai puține. Credem că testarea aptitudinilor profesionale și a moralității candidaților la concursul de admitere în facultățile pregătitoare de cadre didactice, precum și un control mai consistent din partea forurilor de resort, ar preveni și înlătura neajunsurile semnalate mai sus. Narcisism Narcis este cunoscut în mitologie ca fiind un tânăr de o rară frumusețe care s-a îndrăgostit de propriul chip pe care îl admira mereu în oglinda apei. Legenda spune că el a murit tânjind după frumoasa sa imagine pe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ca fiind un tânăr de o rară frumusețe care s-a îndrăgostit de propriul chip pe care îl admira mereu în oglinda apei. Legenda spune că el a murit tânjind după frumoasa sa imagine pe care nu o putea atinge. Narcisismul se întâlnește și în lumea reală a zilelor noastre sub cele mai diferite forme de manifestare. Narcisism poate fi considerată dragostea obsesivă a creatorilor față de propriile opere. Întâlnim actori care s-au îndrăgostit de rolul cu care s-au contopit
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
îl admira mereu în oglinda apei. Legenda spune că el a murit tânjind după frumoasa sa imagine pe care nu o putea atinge. Narcisismul se întâlnește și în lumea reală a zilelor noastre sub cele mai diferite forme de manifestare. Narcisism poate fi considerată dragostea obsesivă a creatorilor față de propriile opere. Întâlnim actori care s-au îndrăgostit de rolul cu care s-au contopit și continuă să-l joace și în afara scenei, în viața cotidiană. Există și artiști plastici îndrăgostiți de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
a poporului la care s-a renunțat peste tot de multă vreme, și să avem în vedere „faptele sociale” care, de la Durkheim încoace, nu pot fi explicate decît prin alte fapte sociale ; și, mai presus de toate, să renunțăm la narcisismul jalnic cu care ne uităm în oglinda Occidentului și constatăm, iar și iar, că sîntem altfel. Căci cîtă vreme ne vom întreba doar de ce sîntem altfel, nu vom putea ști cine sîntem de fel. Evident, Lucian Boia are cheia de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și toate erau de acord într-o privință: nici o legătură de dragoste nu poate dura între doi gemeni, care își sânt suficienți sieși și au nevoie de o zodie foarte puternică, Taur sau Scorpion, care să-i poată smulge acestui narcisism. În acea zi însă nu mă gândeam nici pe departe la implicațiile astrologice ale legăturii mele cu Gina. Ea stătea din nou lângă mine pe sofa, mîncîndu-și cu lingurița minusculă de argint dulceața de nuci verzi de pe farfurioară și îndemnîndu-mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oameni, părerea lui George despre el însuși era în total dezacord cu realitatea. A spune că era narcisist ar însemna să spunem prea puțin. Majoritatea dintre noi suntem narcisiști și numai în puține cazuri, și nu întotdeauna cu rezultate fericite, narcisismul poate fi înfrânt (doborât, strivit, anihilat) prin disciplina religioasă sau prin psihanaliză. George era un narcisist desăvârșit, un expert și devotat trăitor al vieții duble, într-un fel care nu era întotdeauna compromițător pentru el. Cu alte cuvinte, din unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o autoamăgire, o iluzie, ca aproape tot ceea ce ne face plăcere. Ești un narcisist? — De bună seamă, narcisiștii pot fi de folos și altora, pentru că sunt mulțumiți de ei înșiși. Sunt creativi, imaginativi, au simțul umorului, participă. Cei lipsiți de narcisism nu sunt decât niște uscăciuni roase de invidie și de resentimente. Aceștia sunt cei care denigrează narcisismul. John Robert râse, apoi se încruntă. În clipa aceea mergeau în ritmul mai modest, impus de preot, pe șoseaua numită. Forum Way, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
narcisiștii pot fi de folos și altora, pentru că sunt mulțumiți de ei înșiși. Sunt creativi, imaginativi, au simțul umorului, participă. Cei lipsiți de narcisism nu sunt decât niște uscăciuni roase de invidie și de resentimente. Aceștia sunt cei care denigrează narcisismul. John Robert râse, apoi se încruntă. În clipa aceea mergeau în ritmul mai modest, impus de preot, pe șoseaua numită. Forum Way, care mărginește capătul grădinii Belmont. Dincolo de zidul îngrăditor, se putea vedea forma înaltă, greoaie, dramatică, a salcâmului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]