382 matches
-
mai bine, ceea ce consolidează părerea bună despre sine.Dimpotrivă, o joasă stimă de sine sporește riscul insucceselor, determinând astfel o viziune și mai sumbră asupra propriei persoane.Persoanele cu o stimă de sine exagerat de înaltă, fenomen cunoscut ca narcisism. Narcisiștii se caracterizează printr-o părere foarte bună despre ei înșiși , subevaluarea celorlalți, credința că aproape totul li se cuvine, lipsa exercițiului și abilităților empatice. Nu sunt deloc realiști cu privire la felul în care sunt percepuți de alții, evită dezaprecierile, prezintă o
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
organizați în aceste agregate colective minimale numite „state”, pe care le tratează ca fiind unitățile analitice ale politicii internaționale. Morgenthau se aseamănă cu Tucidide, cel puțin din acest punct de vedere. Considerată a fi trăsătura definitorie a ființelor umane, urmărirea narcisistă a puterii este tratată ca un mecanism funcțional vizibil la toate nivelurile vieții sociale, dar nici unul dintre teoreticieni nu-l folosește pentru a explica fie originea, fie structura entităților macroscopice cum e statul, în ciuda faptului că amândoi atribuie un primat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mai multe tipuri de lideri charismatici? La această întrebare s‑a răspuns pozitiv, încercându‑se totodată să se stabilească și diverse tipuri de asemenea lideri. Astfel, o tipologie împarte liderii charismatici în personalizați și socializați, primii fiind dominați de comportamente narcisiste și autoritare, de satisfacere a propriilor interese și de exploatare a intereselor altora, iar ceilalți fiind dominați de comportamente egalitare, servind intereselor colective, dezvoltându‑i și împuternicindu‑i pe alții (Howell, 1988). O altă tipologie distinge lideri charismatici pozitivi și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sau dimpotrivă, cititorul avizat va descoperi în paginile cărții pe care încercăm s-o prezentăm. Ideea de bază este că la trăsăturile cele mai autentice ale simbolismului, la influențele de tip expresionist și apoi la psihanaliza ce identifică un complex narcisist generator de frustrări, dar lucrativ pentru opera bacoviană, ipotezele s-au transformat în concluzii și au beneficiat de lămuriri mai mult sau mai puțin subiective, în ciuda intenției, istoricizante... Important este că dl. Codreanu nu a omis importanța pe care o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cunoscut trei ediții succesive în anii 2003 și 2004 (Chișinău și Galați). Ninge la o margine de existență, volumul apărut în 2002, i se pare eseistului a fi o carte de referință, cu un reproș aspru adresat unei critici prea narcisiste, arogante și incapabile să discearnă valorile, dincolo de pozițiile meschine de grup și doctrină. Poetul basarabean nu are se înțelege veleități teoretice și eseistice, el realizând o "profundă sinteză" între tradiție și modernitate, cu depășirea acestora, după ce a "eșuat" în tentativa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
modernism forte. Mai mult, prin hiper-modernitate, cercetătorul francez aruncă societatea în "post-social", adică descrie cu precizie și rafinament alunecarea într-un cadru în care actorii încetează a mai fi sociali, în care se întorc spre ei înșiși într-un act narcisist de căutare a propriei identități, de altfel menționat de majoritatea cercetătorilor în domeniu, în care "problema socială" este înlocuită de "problema naturală", în termenii lui Serge Moscovici, în care câmpul post-social nu poate fi înlocuit decât de o structură nou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fapt, "deliciul vieții literare și culturale". Și aceasta pentru că cei implicați "se bucură sau suferă", dar nu se aleg cu "niciun spor de adevăr", mulțumindu-se cu așa-zise "victorii personale", ce reprezintă în fond nimic altceva decât banale "câștiguri narcisiste". Edificator rămâne răspunsul pe care Theodor Codreanu îl formulează la observațiile menționate și care înseamnă, în esență, "a nu polemiza cu ură, ci cu seninătatea minții", unicul criteriu pentru abordarea disputelor propuse fiind și rămânând susținerea și, deci, propulsarea adevărului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
transcendență către modul de-a fi al omenirii. Se naște o lume centrată pe existența sa, în intervalul dintre sine și propria-i reflecție mentală constituindu-se științele. Idealul (constituit ideologic) îl constituie preocuparea omului față de om. Modernitatea este inevitabil narcisistă, petrecându-și timpul (ce capătă numele de Istorie) admirându-și chipurile. Închiderea acestei lumi în propriul mod de-a fi, în obsesia față de propria existență, în finitudinea raportării la Istorie, este dezvăluită de valorile pe care le vehiculează, toate modulate
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
-și îndeplinește menirea.) Mi-am cultivat faima de om necruțător, și s-a dovedit extrem de utilă. Când eram eu la mijloc, actorii știau că trebuie să se aștepte la deprimări nervoase și lacrimi. Multora le plăcea: actorii sunt masochiști și narcisiști în același timp. Mi-l amintesc bine pe Gilbert Opian pradă isteriei, dar gustându-și din plin istericalele. Fetele, desigur, plângeau tot timpul. Când, avansat în carieră, am regizat o piesă în care juca Clement, plângeam amândoi. Dumnezeule, cum ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Pentru aceasta atitudinea de penitență este atitudinea care ne face să descoperim cât de puțin contăm, cât de puțin suntem potriviți pentru Împărăția lui Dumnezeu, la chemarea iubirii; cât de puțin suntem dezinteresați, altruiști, cât de mult suntem, însă, egoiști, narcisiști, aplecați asupra noastră, preocupați de noi, de imaginea noastră; preocupați de a fi iubiți, acceptați, nu însă de a crea amabilitatea. Aceasta este sărăcia noastră care, pe parcursul vieții, o cunoaștem din ce în ce mai mult. - „Ce face Isus pentru mine?” Isus îmi restituie
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
urmărire informativă") care îi atribuia astfel și o culoare politică. Porecla securistă Cameleonii pare destul de nimerită, mărturisind parcă dificultatea Securității de a repera și situa în peisaj membrii "grupului". În reconstrucțiile a posteriori, după 1989, nu întotdeauna eliberate de ispite narcisiste, orientarea contestatară, boemă și "alternativă" a "grupului" apare mult mai marcată decât cea instituționalizată. Dintr-o perspectivă istorică și comprehensivă, ar fi totuși necesară o desingularizare prealabilă. "Presa studențească" și "literatura tinerilor" (denumiri uzuale și cvasi-oficiale în epocă) făceau în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sunt superlative 53. Investita cu toate aceste calități, Pariziana se crede un personaj unic și prețios: "elle se croyait un être presque unique, une perle rare" [Maupassant, Notre cœur, p.83]. Ceea ce o caracterizează este o perfectă autosuficiență și indiferență narcisista față de alții. Pariziana moștenește și din trăsăturile altui mare mit francez, cel al bonapartismului, ce întrunește trăsăturile unui monarh care trebuie să mențină echilibrul ca să nu cadă să cocheteze pentru a domina, să corupă ca să placă. Dozarea în stratagemele de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a artei ar fi fost aceea de a-și prezerva propria sferă particulară a valorilor civilizației umane înculcate sub forma simțului comun. Victor Burgin ajunge să conteste fetișizarea "prezenței" ca modalitate modernistă de conservare hegemonică a unui sentiment de integritate narcisistă a eului, care ar oblitera tot ceea ce s-ar afla în exterior. În accepția lui Burgin, estetica greenbergiană ar fi încheiat o anumită istorie a artei, iar arta conceptuală ar fi deschis posibilitatea unei "alte istorii a artei" în care
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
motor al politicianului îl constituie dorința de acțiune. Pierre Angel, de la cabinetul “Pluralis”, spune că “pasiunea puterii și ambiția îi conduc pe politicieni, ajutându-i să-și depășească limitele. Nu mai rămâne nici un loc pentru vreo îndoială la aceste personalități narcisiste. Ei nu trebuie să comită greșeli. Nu poate fi vorba, prin urmare, de a putea să le slăbești aripile, sugerându-le să o ia mai încet, să încetinească ritmul, lucru pe care, de altfel, politicienii nici nu-l înțeleg. Dimpotrivă
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
titlu de literă de lege în manuale și influențează, de pe aceste poziții, receptarea de bază a operei eminesciene, fiind sistematic rău înțelese, luate literal sau, dimpotrivă, răstălmăcite. Apoi critica postbelică, în chiar realizările ei optime, suferă prea adesea de tentația narcisistă a metaforizării, drapându-și judecățile în falduri de împrumut, care le perturbă mesajul. Asupra lui Eminescu s-au realizat toate aplicațiile hermeneutice venite din Occident înainte să se completeze ediția critică a Operelor - ce poate fi mai elocvent pentru situația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
maladie a secolului abia încheiat. Și totuși, ce se întâmplă? O veche militantă a uneia asemenea stângi, maturizată cam spre șaizeci de ani, își descrie această boală prelungită a copilăriei cu o metaforă care a făcut școală "partidul ca azil narcisist". "Te sculai dimineața, zice ea, liniștit că nu ai de înfruntat neantul vieții, și răspunderea de a decide ce faci cu el, în ce fel îi dai sens și substanță, ci știind că aveai să te întâlnești cu tovarășii, cu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
din momente neplăcute, din minute și ore pierdute, din eșecuri datorate mereu altora. Există în jurul nostru, cum ar fi spus regretatul Sorin Stoica, destule secvențe frumoase (sau măcar interesanteă care ne prind adesea cu ochii închiși. Ori cu privirea întoarsă, narcisist, spre necazuri de duzină extrapolate cu metodă. Nu mai departe decât astăzi dimineață, după ce-mi făcusem datoria de părinte responsabil și-mi dusesem odorul cel mare la școală, am făcut o mică plimbare și m-am oprit, la un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
prea nătăfleț ca să merite curtenirea poetului: „lumea vrea rime vrea virtuozitate poetică/de genul tup tup tururup tup tup“. E limpede că nu mai avem de-a face aici cu jocul intelectual, căutând un spațiu liber de constrângeri în reflectarea narcisistă a sinelui cu ajutorul modelelor poetice oferite de tradiție. Autorul a ieșit la luptă, pedepsitor, cu sabia de foc a arhanghelului în mână. Horațiu a devenit Gabriel! Lipsește totuși, din poezia lui Decuble, cauza unei atare revolte etice Bineînțeles, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
al doilea“, despre care vorbea Malraux? Există două feluri de naivități. Aceea când încă nu ești publicat și nu ești supus presiunilor externe, dar și a presiunii pe care o exerciți singur. Nici un fel de falsitate, de teamă, de deșertăciune narcisistă nu se abate asupra ta. Scrii pentru că ai foame de cuvinte și de a crea magie. Scrii pentru că, dacă nu o faci, îți blestemi ziua. Scrii pentru a trăi, și trăiești pentru scris. Cu apariția primei cărți se creează un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
sale strategice. a) Strategiile conservatoare sunt raportate la schimbări evaluate la un grad de risc ridicat pentru organizația respectivă. Din acest motiv se optează pentru continuarea vechilor comportamente sau practici. Organizațiile care promovează conservatorismul sunt catalogate ca având o cultură narcisistă, care refuză orice efort de diagnosticare a situației de fapt și care manifestă interes ridicat pentru propria lor viziune și nu pentru realitatea în care se mișcă. Atât valorile umane, cât și randamentul sunt ignorate; b) Strategiile raționaliste se raportează
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
mai permanentă decât proza. Poate proza e subminată de anecdotic. Și mai e ceva: Anglia vede în roman seriozitatea literară, fiindcă, printre altele, proza trece dincolo de autor (narator), se prelungește în eroi imaginari și intrigă. Poezia e adesea considerată marginală, narcisistă. Fenomenul e complementar reacției mai noi a criticii la cultura pop. Mi se pare nesănătos să rămâi marginal în societate, așa că anul trecut am decis să încep un roman, Night Map. Nu e încă publicat. Mi-a făcut plăcere să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se cunosc cu exactitate cauzele, „există probabil puțin din toate și din toate puțin, din înnăscut și din însușit” (Meyer, R.,1997). După Mayer patologia autistului reiese din schema Nr. 3. Axa 1. Vector normalitate / patologie: încadrează simptomele clasice, personalitatea narcisistă și sindroamele Ăautism, psihoză deficitară). Axa 2. Starea energiei debutează prin abandonarea satisfacției, care se amplifică apoi în șoc, prin capitularea în fața oricărei obligații sau prin constrângere cu evitare în energia de consum senzorio-motrică. Cu siguranță menținerea fermă provoacă o
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
vorba probabil de investiția senzitivo-motrică până la satisfacția paroxistică. Din nefericire, fixarea asupra acestei satisfacții care împiedică dezvoltarea celorlalte funcții și integrarea în cadrele de viață următoare, se structurează imediat în autism sau mai târziu în psihoză deficitară ori în personalitate narcisistă. Totuși deriva se face în lipsă, ceea ce ne permite evidențierea caracteristicilor specifice pe cele patru axe sincronice. Axele 7, 8. Vectorii istoric și etiologic - rămâne intactă îndoiala asupra eventualelor cauze genetice, concepționale și/sau ecosistemice. Această descriere nu este decât
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
poate manifesta și în artă, doar că acest celălalt nu mai este o entitate distinctă, ci un fel de tu = alt eu înnăscut, mai bine zis un fel dublu romantic, ori ceva asemănător cu o umbră, un fel de imagine narcisistă, un fel de oglindă cu care se poate monologa, sub formă de dialog interior. Așadar, în artă este vorba nu de o alteritate funcțională, ci de una interioară, cred eu că și aceasta este una tot originară, cel puțin din
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cu toate că, sau mai degrabă tocmai pentru că puterea este un instrument indispensabil în politică, iar dorința de putere, una din forțele motrice ale politicii, nu există degradare mai periculoasă a forței politice decît fanfaronada unor parveniți ajunși la putere, decît vanitatea narcisistă a celor copleșiți de sentimentul puterii și decît, în genere, orice cult al puterii în sine. Simplul "politician al puterii", cum îl numește și la noi un cult practicat cu fervoare, poate avea o mare influență, dar influența lui se
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]