384 matches
-
Zeliha putea citi dincolo de masculinitatea lui forțată adevărata poveste a educației sale. Ea Înțelegea că el fusese răsfățat și hrănit cu lingura de o mamă asuprită, intimidată și bătută de un tată asupritor. — În cele din urmă ai devenit deopotrivă narcisist și nesigur pe tine, spusese ea. Oare lucrurile ar fi putut sta altfel Între Zeliha și el? De ce se simțise atât de respins și de lipsit de iubire cu atâtea surori prin preajmă și o mamă care Îl iubea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Solomon a fost În stare să Învingă djinii, armate Întregi, Însă până și el a avut nevoie de o mână de ajutor din partea unui inel magic de fier. Fiindcă nimeni nu l-a putut egala pe Solomon, doar un nebun narcisist s-ar fi putut lăuda că a capturat un djinn, iar mătușa Banu era orice altceva, numai asta nu. Deși domnul Bitter o slujea acum de mai bine de șase ani, ea privea relația lor ca pe un contract temporar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
colier lung și câteva brățări. Apoi și-a pus colierul și brățările și s-a strâmbat. Nu era greu să-ți dai seama pe cine maimuțărea acum. Nu era greu să recunoști stilul Asyei. Îmbătat de vraja propriei sale cretivități narcisiste, domnul Bitter a continuat: — Și Îți Închipui, mătușă, că voi cere ajutorul unui djinn răutăcios! Domnul Bitter și-a dat jos colierul și brățările, a sărit Înapoi pe pat, a aruncat cerșaful la loc peste mătușa Zeliha și a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
condusă de Înger și de Moș Crăciun, în toate fazele ei: punerea la încercare, frământarea căreia îi dă naștere și apoi iertarea. Căci Moș Crăciun este cel ce va plănui furtul copilului, ca probă la care va fi supusă femeia narcisistă; tot lui i se datorează dezlegarea enigmei de către Bătrânul filozof, căruia îi va dărui alți ochi: Care să-i îngăduie să vadă, în sfârșit, Ceea ce rămâne nevăzut pentru restul muritorilor. În locul mirajului, gata oricând să dispară, să se spulbere dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
visul sau adevărul umbrelor În acest sens crede Strindberg că teatrul ne dezvăluie enigma vieții, o viață unde totul e dublu, unde totul se înscrie în tensiunea dintre corp și spirit, dintre corp și suflet. Așa se explică de ce femeia narcisistă din Mănușa neagră îndură atât de greu absența copilului, priveliștea patului gol și de ce pare atât de straniu tot ceea ce spune despre această absență, despre acest pat gol, căci, dacă vorbele ei trădează un sentiment de înstrăinare față de o realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și de ce propria-i contemplare în oglindă o fascinează: în imaginea răsfrântă de apele oglinzii, ea își caută adevărata identitate, o realitate mai puțin carnală și mai ales spirituală, realitatea reflexului, a dublului, a spectralului. Oare nu seamănă oglinda femeii narcisiste cu acea oglindă din Visul..., montată deasupra orgii din biserică pentru a-l ajuta pe organist să urmărească desfășurarea slujbei religioase? Doar ea îi permite acestuia să vadă lumea pe față, lumea reală fiind doar o copie pe dos, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
doi sau chiar mai mulți factori determinanți? Articolul aduce argumente foarte bune și clarificatoare împotriva fetișizării „talentului”: Enron a falimentat din cauză că pentru ei „nevoile clienților și ale acționarilor erau secundare nevoilor angajaților cu poziții cheie/principale” (p. 30); o companie narcisistă (precum Enron), ca și o persoană narcisistă, va exagera importanța talentului (companiile narcisiste devin mult mai influente decât este legitim în afaceri, la fel cum devin și persoanele narcisiste în organizația lor, datorită încrederii lor prea mari în a emite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Articolul aduce argumente foarte bune și clarificatoare împotriva fetișizării „talentului”: Enron a falimentat din cauză că pentru ei „nevoile clienților și ale acționarilor erau secundare nevoilor angajaților cu poziții cheie/principale” (p. 30); o companie narcisistă (precum Enron), ca și o persoană narcisistă, va exagera importanța talentului (companiile narcisiste devin mult mai influente decât este legitim în afaceri, la fel cum devin și persoanele narcisiste în organizația lor, datorită încrederii lor prea mari în a emite judecăți); inteligența organizației nu este o „simplă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
clarificatoare împotriva fetișizării „talentului”: Enron a falimentat din cauză că pentru ei „nevoile clienților și ale acționarilor erau secundare nevoilor angajaților cu poziții cheie/principale” (p. 30); o companie narcisistă (precum Enron), ca și o persoană narcisistă, va exagera importanța talentului (companiile narcisiste devin mult mai influente decât este legitim în afaceri, la fel cum devin și persoanele narcisiste în organizația lor, datorită încrederii lor prea mari în a emite judecăți); inteligența organizației nu este o „simplă funcție a inteligenței angajaților săi” (p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
secundare nevoilor angajaților cu poziții cheie/principale” (p. 30); o companie narcisistă (precum Enron), ca și o persoană narcisistă, va exagera importanța talentului (companiile narcisiste devin mult mai influente decât este legitim în afaceri, la fel cum devin și persoanele narcisiste în organizația lor, datorită încrederii lor prea mari în a emite judecăți); inteligența organizației nu este o „simplă funcție a inteligenței angajaților săi” (p. 32); companiile „nu doar creează; ele execută și implementează și coordonează eforturile multor oameni diferiți...” în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
de a trăi într-o lume unită, susținută de valori comune, pare acum mai puțin atrăgătoare, chiar repulsivă pentru unii. În fața asaltului de ură și de răzbunare, iubirea se retrage. "Urla vijelia de pe urmă. Duhul Domnului trece pre pămînt..."35. Narcisiști, nu suportăm alteritatea. Dar ce devenim noi supri-mîndu-l pe Celălalt? Avem aceleași drepturi și împărtășim aceleași speranțe. Nu perspectiva universalului ne mînă la suprimarea alterității, ci un egoism profund. Dar mă tem că fără Celălalt e tare frig în Univers
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Pentru aceasta atitudinea de penitență este atitudinea care ne face să descoperim cât de puțin contăm, cât de puțin suntem potriviți pentru Împărăția lui Dumnezeu, la chemarea iubirii; cât de puțin suntem dezinteresați, altruiști, cât de mult suntem, însă, egoiști, narcisiști, aplecați asupra noastră, preocupați de noi, de imaginea noastră; preocupați de a fi iubiți, acceptați, nu însă de a crea amabilitatea. Aceasta este sărăcia noastră care, pe parcursul vieții, o cunoaștem din ce în ce mai mult. - „Ce face Isus pentru mine?” Isus îmi restituie
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
mea din Amsterdam și am avut o idilă amețitoare cu un ofițer de securitate de la ambasadă, blond și prostănac, cu aproape douăzeci de ani mai tânăr decât mine. Un tip care s-a dovedit foarte curând a fi un idiot narcisist. Un adevărat armăsar În pat, dacă Înțelegi ce vreau să spun. Poate o să te amuze să auzi că cineva și-a băgat În cap că femeile se excită dacă le ungi stomacul cu miere. Imaginează-ți. Pe scurt - doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
titlu de literă de lege în manuale și influențează, de pe aceste poziții, receptarea de bază a operei eminesciene, fiind sistematic rău înțelese, luate literal sau, dimpotrivă, răstălmăcite. Apoi critica postbelică, în chiar realizările ei optime, suferă prea adesea de tentația narcisistă a metaforizării, drapându-și judecățile în falduri de împrumut, care le perturbă mesajul. Asupra lui Eminescu s-au realizat toate aplicațiile hermeneutice venite din Occident înainte să se completeze ediția critică a Operelor - ce poate fi mai elocvent pentru situația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
volum din această serie, Aventuri pe Bega, pe Dâmbovița și la apa Sucevei (Moldopress, Pașcani, 2006), se referă la perioada 1961-1973 și ne face cunoscute, îndeosebi, succesele la femei repurtate de autor. Modul cum el își reprezintă dragostea este naiv narcisist și, uneori, pueril, aducând aminte de stilul istorisirilor vânătorești. Totuși, însemnările cu acest subiect sunt, în general, pitorești și inofensive. Există însă și însemnări despre scriitori surprinzătoare prin rea-credință și inadecvare. Iată cum este evocat Nichita Stănescu, intrând, în seara
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Singurătății...“ Dumitru Ignat, autorul unui volum de versuri apărut la începutul secolului XXI (Astfel, Quadrat, Botoșani, 2007), își aruncă și el pe umeri, însă în total dezacord cu spiritul vremii lui, mantia albă a pozei de erou romantic. Grandilocvent și narcisist, dar simulând umilința, într-o metrică împiedicată, de inspirație exterior-argheziană, el vorbește la nesfârșit despre sine, despre destinul lui de individ excepțional, despre singurătatea la care îl condamnă acest destin. „Eu și restul lumii“ - așa s-ar fi putut intitula
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un tip care Îi stă Între picioare - amantul ei e Fiecare. Nu, Oricare. Se spune că tipii care se umflă așa - „eu am fost o slăbătură de patruzeci și cinci de kile“ - că tipii de genul ăsta sunt niște fătălăi narcisiști. Eu nu judec pe nimeni. Și ce dacă sunt homosexuali? Asta nu mai Înseamnă nimic În zilele noastre. Nu cred că homosexualitatea e doar un alt fel de a fi om, cred de fapt că este o boală. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Constantin Velail mi-a dat dreptate și și-a exprimat sprijinul său cu un tăcut dat din cap, un mormăit și un semn cu ochiul stâng, făcut leneș. El nu prea vorbește. E retras, dar genial. E fenomenal, dar e narcisist. Și dacă nu-l lauzi tu, se laudă singur. Trebuie doar să se audă și e foarte mulțumit. Întotdeauna mestecă vreun pix. Acuma ținea între buze un creion. De la Aneriu am cerut câțiva oameni care să păzească școala în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să le suporte și în timpul adolescenței - de la țâcnitul de duzină care mirosea a mosc și îi oferă caramele, la, propunerile păcătoase ale boschetarilor care puțeau de sudoare, de la cretinul care se târa cu mers nesigur pe vreo alee, până la fotografii narcisiști și tipii priapiști plini de bani care o urmăreau cu scopuri precise, iar acum există lichele cu mutre de duri, huligani ai stadioanelor cu cap pătrat, negrotei vagabonzi, toți bătând străzile cu gânduri ucigașe, toți ciupind-o mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plac. — Doamne, orice. O să-ți fac o listă. Romane, cărți de istorie, de călătorii. N-are nici o importanță. Poezie, orice. — Poezie? Aici? — Risc. Alec purta o salopetă bleumarin - ca echipamentul unui muncitor francez sau într-adevăr ca al vreunui micuț narcisist de expresie nouă care s-a prezentat la o selecție pentru C L. & S... Tocmai apariția lui în această uniformă m-a făcut să înțeleg cât de mult se prăbușise. Nu prea jos, mi-am spus eu, nu-l trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
simpla cunoaștere sau simplul sentiment; și, cred eu acum, dincolo de misticismul oriental, transcendentalism, „tehnicile de meditație“ și toate celelalte - sau cel puțin așa cum noi, vesticii, le-am convertit spre propria-ne folosință, Într-o manieră care se arată tot mai narcisistă: pentru a ne face să ne simțim mai bine, mai bogați În interpretări, mai dinamici. Cred că la natură nu se poate ajunge astfel, transformând-o Într-o terapie, o clinică gratuită pentru admiratorii propriilor sensibilități. Cea mai subtilă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
interpretarea anonimului. Cred că unele aplauze îți erau adresate și ție. Atunci mi-am zis: "Ăsta nu-i Z! E vreo sósie amărâtă de-a lui". Dacă într-adevăr erai tu, scuze. Ai evoluat neașteptat de... pozitiv. Te credeam un narcisist incurabil. Cred că toate ieșirile astea din decor nu sunt întâmplătoare prin viața ta; ești predestinat excepțiilor. Îmi amintesc de ziua în care mi-ai povestit cum te-ai pricopsit cu frumusețea ta de prenume: "Tata era prieten cu secretarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fericire întru idealul fișei postului. Mai curând preferăm să jucăm rolul insului care sfidează amănuntele unei slujbe care a făcut vedetă din plictis și să ne comportăm ca niște sisifi, ființe transformate în substantive comune... Acesta este, neîndoielnic, un amor narcisist, dar mi s-a întâmplat să mă îndrăgostesc anul trecut și de gândul unui filosof care spunea că întregul glob pământesc nu se poate afla într-o mizerie mai mare decât un singur suflet. E de poveste zicerea asta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
europene drept model pe calea egalizării economice, au dat deopotrivă exemplul libertății sexuale. În mod neașteptat, În sânul acestei clase de mijloc la care se alipeau treptat muncitorii și funcționarii - sau, mai precis, printre copiii acestei clase de mijloc -, competiția narcisistă deschise un nou teren de confruntare. În iulie 1972, la Traunstein, un orășel bavarez de lângă frontiera austriacă, În timpul unui sejur lingvistic, Patrick Castelli, un alt tânăr francez din grupul lui Bruno, reuși să Încalece treizeci și șapte de pipițe În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Într-o societate În care disocierea sex-procreație este perfect realizată; dar Huxley uită să țină seama de individualism. N-a putut Înțelege că sexul, odată disociat de procreație, subzistă nu atât ca principiu de plăcere, cât ca principiu de diferențiere narcisistă; la fel stau lucrurile și cu dorința de Îmbogățire. De ce modelul social-democrației suedeze nu a putut Învinge niciodată modelul liberal? De ce n-a fost nici măcar experimentat În domeniul satisfacerii sexuale? Pentru că mutația metafizică operată de știința modernă aduce cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]