1,525 matches
-
decât să înfingă și mai mult numele produsului respectiv în mintea și preocupările lor. Panouri enorme au fost întinse de-a lungul străzilor, cu cele două mâini uriașe îmbrățișate și detergentul "Veber" lângă ele, ca făcând parte integrantă a acestei naturaleți. A fost un succes teribil care i-a adus producătorului o creștere spectaculoasă a bugetului. Au sărbătorit reușita într-un cadru larg, alături de familii și prieteni, cunoscuți, mai mult sau mai puțin apropiați, într-o atmosferă de sărbătoare care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din ce cauză. — Baricada aceasta ne oprește să Înaintăm, a continuat Bill cu o intonație impozantă de membru de ambasadă. Avem dreptul să continuăm imediat. Unul dintre soldați s-a apropiat de mașină. Își ținea automatul În brațe cu atâta naturalețe, de parcă făcea partea din corpul lui. — American, a zis. Margaret n-a priceput dacă era Întrebare sau doar spunea ce știe. — Da, american. Dintre oamenii de ambasadă, a zis Bill și a ciocănit cu un deget cadranul ceasului de la mână
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se mulțumea s-o privească în timpul vizitelor pe care le făcea ea, însoțită mereu de Ștefan, apărătorul, vizite protocolare, pline de ceva fals, ea apărea mereu cu piese vestimentare noi, micile-mari câștiguri pe care încerca să le expună cu multă naturalețe. Carmina o studia înciudată, părea la fel de nevinovată și asta o scotea din minți. Prefăcuta, prefăcuta, murmura pentru sine și nu reușea să-și desprindă privirea din ochii Elenei. Abia în primăvară se împăcă sufletește, cumpără un buchet de toporași din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Fetele au simțit-o plecând și râd, fac glume deocheate pe seama e. "Cumnata" s-a supărat și a hotărât să-și ia fratele înapoi. Mâine îi va cere nerușinatei fotografia. Gata, nu mai sunt rude. Carmina le invidiază simplitatea și naturalețea. Simte în fiecare dintre ele o Elena purtând în pântece un rod neștiut. Aproape regretă că nu poate fi ca ele. Într-o seară la masă, tatăl rostește spășit: N-ai învățat să-ți cultivi răbdarea. Carmina tresare, îl privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alt loc, sub o altă intensitate și jocul cu nodulul dureros părea s-o excite. Singura atentă, receptivă la toate, cu ochii mari deschiși, Sidonia observă schimbarea intensă a Carminei, paloarea, scăpărările irișilor ce aduceau a om hăituit și, cu naturalețe, stăpână pe ea, stopă discuția privitoare la viitorul celor doi soți. Mai important, nu-i așa, este momentul de față, de fapt am venit să stabilim de comun acord ziua când se vor căsători copiii noștri. Ce spuneți, peste trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vede pe fețele nădușite de transpirație ale actorilor din teatrele sărace de provincie. Odată cu chipurile, din nou banalizate, chiar hainele se destindeau cu un oftat de ușurare, deveneau mai puțin solemne, mai ușor astfel de purtat. Își serveau stăpânii cu naturalețe; În toate mișcările, de la cele protocolare, la cele amicale. Aerul de chermeză care Începea să plutească deasupra revelionului era tot mai amenințător. Dacă, până la „periniță”, nu se Întâmplă nimic, va trebui să mă mut de aici, Își spuse Petru, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi rutină, era În fapt un privilegiu de care puțini se puteau bucura. Trupul Îi era Înconjurat de o aură care o apăra de orice agresiune, fie și a unei priviri furișate, indiscrete. Dacă experiența se poate confunda uneori cu naturalețea, cu grația niciodată, Își spunea el, mut de admirație În fața unui corp În care suprafața și adâncimea coincideau În mod cu totul spectaculos: era ceea ce se vedea. Prin sfârcurile cafenii ale sânilor Îi ieșeau la lumină două fire subțiri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
misiunea Eleonorei-Flavia-Tiberia, pentru a cărei Împlinire aveau să facă, vorba poetului, Totul. Totul! Nimic mai mult. 2. Evenimentul a trecut altfel neobservat, căci lumea era Încă frământată de soarta ochelarilor-minune, se zice, pe care mortul i-a purtat cu atâta naturalețe și har până aproape de veșnicie. Au dispărut odată cu sărutul neașteptat al unei sclifosite care Își târa prin zăpadă blugii ei albaștri tiviți cu țurțurei de gheață. Era frumoasă, nimic de zis, dar era Îmbrăcată cam aiurea. Cu furca, altfel spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
reușeam s-o pervertesc, s-o terfelesc în îndoieli mistuitoare. Soarele își dănțuia umbrele pe piatra fierbinte și lucra în favoarea mea; la fel și apa dădea strălucire trupurilor, le făcea mai alunecoase, spiritul iubirii se încolăcea pe trupurile lor cu naturalețe. Viața își urma unicul ei sens, energii uriașe, nestăvilite germinau în ei, gata să se dezlănțuie la semnul meu. Într-o zi, au sosit doi băieți tineri, frumoși ca dioscurii, ce se iubeau precum Narcis și Goldmund. S-au scăldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în copilărie. Se purta cât se poate de firesc, ca și cum am fi fost înțeleși să ne întâlnim în tren și să luăm masa împreună și să discutăm în voie despre problemele noastre casnice, despre viața noastră de zi cu zi. Naturalețea și firescul cu care-mi vorbea mă paralizau, nu o puteam contrazice sau opri din demersul ei, ca și cum memoria mea ar fi suferit dintr-o dată o lacună imensă, o sincopă. Pentru că nu pricepeam cine este ființa atât de caldă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
țin pasul cu ea, nu vezi? comentează el. Și el, și ea par să aibă dreptate. Țestoasa e cea care dă ritmul, nu pentru că e lentă, ci pentru că e cea mai înțeleaptă. Ea integrează ritmul vieții și-l impune cu naturalețe. Creionul descrie cercuri subtile, deplasându-și câte puțin centrul. Cu fiecare rotație se dă peste cap, aterizând, pe cele două vârfuri, pe rând. Floarea-Soarelui își apleacă grațios capul, iar inorogul își înclină cornul și-l înfige în nisip ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se apropia, fără nicio introducere, i-a cerut, pe cel mai firesc ton, umbrela. Fără a-și deranja o clipă grimasa surâzândă și îngăduitoare, domnul cel în vârstă i-a întins-o fără niciun fel de comentariu și cu aceeași naturalețe. Ea a înșfăcat-o fără să stea pe gânduri și a început să înainteze cu ea pe culoarul autobuzului, ținând-o oblic, în aceeași poziție ca în visele ei, și sprijinindu-se în ea la fiecare pas. Și umbrela și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din poze, pe unele le marchează dacă crede de cuviință că persoana trebuie să vină la el. Ghizi sau pacienți eternizați aici de ani de zile, deveniți "voluntari" la "Casa", vorbesc despre entități, obiceiurile și regulile lor cu siguranța și naturalețea ce-ar disturba echilibrul oricărui om sănătos la minte venit din afară. Pesemne ar trebui să fii îndeajuns de disperat, motivat sau robul unei credințe de nezdruncinat pentru a asculta netulburat regulamentele și procedurile ce se petrec zilnic la "Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Casa" a câștigat niște drepturi ce i-au fost categoric refuzate de medici, în urma accidentului îngrozitor pe care l-a suferit acum șase ani. Ea pare împăcată, mereu surâzătoare și jovială. Și ea vorbește despre entități și ritualurile lor cu naturalețe și coerență. Entitățile sunt un nume subînțeles cu care ea a ales să exprime miracolul din jurul ei. Poate și ea este obiectul unui miracol lent și adânc ce-i va marca cu siguranță existența. Cristina vorbește cu mulțumire despre progresele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cartea cu multă răbdare, descifrăm în cele din urmă o nostalgie trăită de ființele hiperevoluate din viitor la „revederea“ planetei Pământ din secolul XX. Autorul face, cu alte cuvinte, un elogiu al stilului nostru de viață de azi, plin de naturalețe și poezie, despre care crede că va fi regretat de urmașii noștri (sau invidiat de supertehnicizații locuitori ai altor galaxii). Dar cât de greu ajunge până la noi acest mesaj naiv! Ce numeroase și complicate sunt frazele la care recurge Gr.C.
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vorbesc, ci declamă, chiar și când sunt în intimitate. Luând în considerare subtitlurile, „dramă ezoterică“, „poem dramatic“, „dramă pastorală“, s-ar putea crede că acest stil declamativ este justificat. În fond, și personajele lui Shakespeare se exprimă adeseori filozofico-metaforic, fără naturalețe, astfel încât piesele în care apar pot fi (și) citite asemenea unor ample poeme dramatice. Problema este însă că replicile concepute de Mihai Nedelcu n-au nici pe departe frumusețea literară a celor shakespeariene. Sunt doar liricoide și încărcate de metafore
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
asigură firescul replicilor. De un asemenea specialist ar fi avut nevoie Marius Olaru, autorul romanului Iarna tropicală (Limes, Cluj, 2005). În acest roman, aproape toate dialogurile sunt artificiale, iar unele chiar te fac să zâmbești prin flagranta lor lipsă de naturalețe. Iată cum vorbesc doi tineri, Robert și Diana, în timpul unei plimbări cu barca pe lac. Robert, în timp ce „vâslește cu mișcări ritmice, largi, imprimând bărcii viteza dorită“, întreabă: „Ce spui, Diana, nu e delectantă o plimbare cu barca?“ Iar Diana răspunde
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să se simtă un amărît peste care a dat un noroc pe care nu-l merita. Referatele sînt elogioase și oameni cu părul alb confirmă excepționala valoare a tezei și o felicită călduros pe autoare. Mirela se comportă cu o naturalețe care o fac foarte plăcută și mereu are grijă să-și prezinte soțul. Marcel, soțul meu, un valoros sprijin în elaborarea tezei. Vă felicit, domnule Marcel, aveți de ce să vă mîndriți. În mintea sa, Marcel le răspundea în gînd sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
restul. În anturajul meu, se arată Însă auroral și altfel de prezențe. Resimt de Îndată emisiile Înviorătoare ale frumuseții. Unei asemenea femei nu numai că-i coboară firescul În gesturi, În expresie În genere, ci construiește, prin ocurența sa, Însăși naturalețea relaționării la alt eu. E greu să mă Înșel În privința frumuseții ei, o poartă către mine un fluid insinuant, continuu, o susține atitudinea degajată, exercițiul ei Îndelungat de a vrea și de a ști să placă, profesarea acestui rol fără
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și prostia cultivate de regimul comunist. Bucureșteanul Paulică Dobrescu era de felul său un tip cam zeflemist și foarte vesel, vorbăreț și glumeț, mare amator de bancuri și vorbe cu două tăișuri, gata oricând să treacă cu cea mai mare naturalețe de la lucrurile cele mai serioase la năzdrăvănii juvenile și din amfiteatre ori săli de seminar, în salonul zugrăvit și dichisit de la Carul cu Bere, localul său preferat. Desigur, s-ar fi dus și la Capșa, dacă i-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sânge ? Oare a fost necesară o transfuzie ? Și durerea ? Cum a suportat durerea ? Cât mai trebuie să aștepte ? Așteptarea asta chinuitoare în fața unei uși închise, fără o vorbă din partea nimănui..." Cursul gândurilor Dorinei se îndreaptă fără voia ei și cu naturalețea vârstei, spre cotidian, spre preocupările și obligațiile, spre prieteniile ei și mai ales spre iubirea ei : "Conceptul tezei, trebuia să îl termin azi... Oare o să mi-l mai primească ? Mâine la prima oră trebuie să îl depun și mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe-aici, nu-i așa ? Mă întreb ce poate căuta aici pe vremea asta o doamnă ca dumneavoastră, îmbrăcată ca pentru o plimbare în oraș ? Dora nu răspunde nimic. Întrebările străinului sunt foarte logice. Acesta continuă să îi vorbească cu naturalețe, ignorând că ea nu răspunde. Se comportă de parcă ar cunoaște-o de când lumea. Nu vă este foame ? Am găsit la bufetul gării, care tocmai se închidea, o franzelă și niște cașcaval iar în rucsac am o sticluță de horincă maramureșeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
echipează corespunzător. Iar la asta ești expert, spuse Emilian. Ai încărcat toată mașina numai cu lucruri de ale tale. Noi nu ne-am luat mare lucru, spusei. Numai haine, nu-i așa, Angi? Deja mă comportam cu el cu o naturalețe nefirească. Privirile aruncate în continuare sunt sigură că i-au atras atenția Améliei, însă noi continuam așa. La cea mică atingere pe sub masă clipeam într-un anume fel, ce mai, ne comportam ca doi îndrăgostiți furișați. Avea farmec. Mie mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
final: „Nu m am despărțit niciodată de nimeni, nici din cei ce au murit...” Într-adevăr, abordând în permanență trăirea lăuntrică a personajelor sale, autorul recurge adesea la formula narativă a monologului interior, utilizând-o cu o deosebită abilitate și naturalețe, până la dedublarea majorității personajelor lui. În Experiență aparte, pe care criticul literar Theodor Codreanu o consideră a fi „cea mai relevantă reușită a volumului”, autorul utilizează analiza psihologică până la saturație și, tocmai de aici, rezultă și dramatismul situației care, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tinde să devină aproape o normalitate: „Afurisită 200 Rareș Tiron viață! Mizerabilă lume!”, exclamă Șerban dezgustat până și de propria sa existență neplăcută. Fără a mai diseca prea mult universul artistic al prozatorului, pentru a nu răpi din farmecul, din naturalețea, dar, mai cu seamă, din notele de suspans și din finalurile uneori imprevizibile, consider că oricare dintre piesele incluse în volumul de față constituie o veritabilă probă de talent artistic debordant și de maturitate deplină în mânuirea condeiului. Deși este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]