825 matches
-
servește nu numai la desert, ci și ca aperitiv. Din română, cuvântul a pătruns în ucraineană, maghiară și în germană. Dubletul etimologic al cuvântului plăcintă este placentă, împrumutat din fr. placenta, unde a fost, la rândul lui, împrumutat din latina naturaliștilor, în care termenul placenta din latina clasică a căpătat sensul de „placentă“ datorită asemănării cu o prăjitură plată. Colac „un fel de pâine, în formă de inel, împletită din mai multe straturi de aluat“ este un cuvânt de origine slavă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Continuarea liniei de gândire inițiate de Lucrețiu este posibilă prin renunțarea la rădăcinile indoeuropene ca punct de plecare a limbajului uman, ale cărui începuturi duc de fapt la țipătul antropoidelor. Iată ce spunea în această privință Georges Darwin, fiul marelui naturalist: „Este de neimaginat că o limbă, oricât de incompletă ar fi ea, s-a născut complet dotată într-o singură generație de maimuțe antropoide. Este mult mai probabil că un șir lung de generații de cvasi-oameni s-a servit de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
medicină în care se afirmă Herofil (sec. IV - III), cel mai vestit anatomist al antichității, medicina consolidându-și statutul de știință. Ca și Alexandru cel Mare, Ptolemeu I și după el, Ptolemeu II, încurajează științele, artele, medicina. Astronomi, fizicieni, matematicieni, naturaliști imprimă un orizont mai obiectiv vieții, direcționând medicina spre cercetare, experimentare, confruntare de soluții, lăsând mai în urmă filosofarea și preocupându-se mai mult de realitatea funcțională a organismului uman. În edificiul politico-militar al energicului cuceritor și ctitor al cetății
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medical corectiv și cu interpretare alchimică, au gândit și contemporanii Roger Bacon, Sf. Albertus cel Mare (Bollstaedt), toți ecleziastici, filosofi pasionați de știință; primul „doctor admirabil“, al doilea „doctor universal“, al treilea „ca primii doi“. În Renaștere, Agricola (1494 - 1555) naturalistul a folosit alchimia în agricultură. Contemporanul său Bernard Palissy a folosit alchimia în ceramica de mare preț și-n cultura plantelor, iar în sec. al XVII-lea John Rudolf Glauber (1604 - 1668), medic, farmacist, chimist, realizează pentru prima dată glucoza
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Olav Rudbeck (1651) și pe danezul Guillaume Bartholin (1653) care descriu vasele și ganglionii limfatici în același timp cu Jean Pecquet. O mare personalitate din rândurile opoziționiștilor la teoria circulației sanguine este Jean Baptiste van Helmont (1577 - 1644), chimist și naturalist, medic și chirurg belgian, laborios în toate, susținător al entităților vii (arheele medievale), descoperitor de corpuri simple. El opune teoriei harveyene ideea organismului ca sediu al proceselor chimice. Helmont descoperă CO2 în sânge și clorura de sodiu în urina diabeticilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Chiaro la Curtea Brâncoveanului. În sec. XVII, ecoul umanismului occidental ajunge și în țările Române, contopindu-se cu cel structural românesc. Mai precizăm că și unele concepții medicale ajung aici, cum este cea a lui Jean Baptiste Van Helmont, medic, naturalist și chimist belgian, despre care am vorbit, pe care voievodul moldovean D. Cantemir l-a apreciat, reținându-i spiritul novator și pasiunea dialogării. Cunoștințele medicale ale lui Cantemir nu sunt reductibile la cei 70 de termeni specifici din Istoria hieroglifică, deoarece
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de tip Ramsden a fost unul din instrumentele care au evoluat din experimentele lui Galvani privind mușchii și electricitatea. Filosoful Malebranche, intuiește vaso motricitatea de sorginte nervoasă, confirmată de Claude Bernard în secolul următor. R. A. Réaumur (1683 - 1757), fizician - chimist - naturalist, studiază experimental sucul gastric (1713). în 1715 apar: Livre sur le coeur de Raymond Vieussens; Traité de la digestion de Jean Astruc și, la Veneția, apare Tratatul asupra variolizării, scris de Jacob Pylarino, medicul lui șerban Cantacuzino și al lui Constantin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
recuperatorie ci și în cea preventivă. Teoriei evoluționiste i se opune în epocă, medicul suedez Carl von Linné cu doctrina creaționistă potrivit căreia „Speciile sunt tot atât de diverse cât de diferite sunt formele create de la început de Dumnezeu“. Acest medic și naturalist reușește pentru prima oară o clasificare sistematică a plantelor și animalelor, în Sistema naturae (1767) prin conceptele de gen și specie create de el și cu care biologia operează și azi. Linné face și o clasificare a bolilor în 11
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
oricât de pasionată de idei, clasificări și sisteme ar fi, experimentează droguri pe animale, făcând măsurători cantitative și evaluări calitative. Încă de la începutul sec. al XVIII-lea Francesco Torti scrie: Tratat asupra folosirii chimiei (1709). Abatele Felice Fontana (1720 - 1805), naturalist și psiholog florentin, experimentează stricnina, morfina, emetina, iodul, cianurile. Medicul și botanistul englez, William Withering (1785) descoperă proprietățile miraculoase ale digitalei (degețel), din ale cărei frunze se extrage digitalina, cu efecte cardiotonice, reglatorii și ca diuretic. Experimente asupra acțiunii digitalei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
eradica boala. Deși englezii sunt mai sceptici, francezii mai receptivi, vaccinarea se extinde în toate straturile sociale în ambele țări și de aici în lume. Medicina preventivă câștigă teren. Trebuie spus că acest medic „de țară“ are numeroase relații cu naturaliști, biologi, pasionat de medicină și iubit de cetățeni, el este îndrăgostit de botanică, zoologie, are talent muzical și poetic. Premisele descoperirii sale însă existau, dar Jenner atestă științific ceea ce în medicina populară pe toate continentele se practica în forma variolizării
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
J. P. Turpin, Lejeune. Iată de ce medicii, chiar în sec. XIX, citesc analitic și critic Originea speciilor prin selecție naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existență (Londra, 1859), ca și Variația animalelor și plantelor sub influența domesticirii ale naturalistului englez Charles Darwin. Trei celebrități ale sec. XIX grăbesc progresul medicinii: Claude Bernard, Louis Pasteur și Robert Koch. Claude Bernard (1813 - 1878) este elevul lui Magendie și succesorul său la Collège de France. A fost medic, fiziolog ți filosof. El
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
să înființeze reviste, societăți științifice. în această perioadă se scriu cărți, încep relații cu Societăți europene prin participarea la congrese de specialitate. în 1833 apare în capitala Moldovei, prima societate medicală științifică din spațiul românesc, intitulată Societatea de Medici și Naturaliști din Iași, inițiată de doctorii Iacob Czihak și Mihai Zotta. În programul ei se prevăd conferințe, comunicări, răspândirea științelor în popor, valorificarea resurselor naturale, înființarea unui muzeu, a unei biblioteci, a unei grădini botanice, pe care o va realiza Anastasie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
domeniu se disting la Cluj, Titu Vasiliu și la Iași Petre Gălășescu. Aurel A. Babeș și E. Crăciun au adus contribuții valoroase în citologie și în oncologie. în parazitologia medicală se afirmă la Iași Nicolae Leon (1862 - 1931), elev al naturalistului Ernst Haeckel, ale cărui lucrări în domeniul helmintiazelor și malariei au fost recunoscute pe plan mondial, fiind citat în tratatele internaționale de specialitate. De numele său rămâne legată prima lucrare de cercetare a medicinei populare românești intitulată „Istoria medicală naturală
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
deschis Zola în Romanul experimental (Le Roman expérimental, 1880). Dacă, în anii 1880, științele exacte focalizează înspre ele toate speranțele, lumea se pasionează și de științele umane, ca istoria, arheologia, etnografia, susceptibile să ofere o viziune globală a lumii sociale. Naturaliștii visează să dea literaturii un caracter științific, să facă din ea un câmp de observare cvasi clinic. Zola, în Romanul experimental unde expune metoda și scopurile sale, își compară demersul cu cel al medicului care studiază fenomenele pentru a le
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mediu necesar operei, fără de care ea ar rămâne incompletă și nu ar mai putea fi înțeleasă." Zola găsește, în persoana lui Antoine (1858-1943), un auxiliar prețios 96. Creând Teatrul Liber în 1887, acesta din urmă se afirmă ca regizor al naturaliștilor 97. Câteva piese naturaliste au văzut lumina zilei, Henri Maréchal, a Fraților Goncourt, în 1865, Thérèse Raquin, de Zola, în 1873, Cârciuma (L'Assommoir), în adaptarea lui Busnach și Gastineau. Dar Antoine a fost primul care, răspunzând dorinței lui Zola
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cuvânt, interpreții nu trăiesc piesa; o declamă, încearcă să-și scoată din ea fiecare un succes personal, fără să se preocupe câtuși de puțin de ansamblu." Acest tip de joc, adaptat tragediei și dramei romantice, nu i se potrivește teatrului naturalist. Zola este convins că fiecare formă dramatică nouă trebuie să fie servită teatrului de interpreți diferiți, și dorește apariția unei generații de actori capabili să joace cu naturalețe. Există o lege, scrie el în Naturalismul în teatru: și anume că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de a face satira burgheziei bogate, decât o urzeală de șabloane. Zugrăvirea mediului burghez pe care o oferă opera lui Henri Becque (1837-1899) nu-l satisface cu adevărat. Becque, care este un luptător singuratic, nu a fost niciodată recunoscut de naturaliști ca unul de-ai lor, fără îndoială fiindcă a avut îndrăzneala să nu le aprecieze teatrul și să le facă cunoscut acest lucru, chiar dacă, pe moment, după succesul obținut cu Corbii (Les Corbeaux, 1882), au considerat Parizianca (La Parisienne, 1883
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Meyerhold, Piscator și Brecht, ea cere și o angajare a întregii ființe. 1. Un teatru abstract Tentativa de a reproduce realul pe scenă s-a dovedit nelalocul ei, chiar plictisitoare. Dornici să reconstruiască locurile cu cea mai mare exactitate posibilă, naturaliștii nu au reușit decât să aglomereze scena. Când se generalizează folosirea electricității, între 1880 și 1890, nu mai este cu putință să se creadă în autenticitatea decorului care putea face iluzie câtă vreme domnea penumbra. Cât despre decorul în trompe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
reprezintă acolo în mod ludic un fenomen de transexualitate, metamorfoza lui Thérèse în bărbat. Apollinaire definește, în Prolog, o dramaturgie nouă, caracterizată prin abandonarea unității de acțiune, singura unitate păstrată în teatru până atunci, atât de romantici, cât și de naturaliști sau de simboliști. Partizan al unei drame eterogene, după imaginea vieții care nu se desfășoară niciodată după o ordine logică, el refuză ca înlănțuirea diferitelor părți ale acțiunii să fie condusă de principiul cauzalității moștenit de la Aristotel. "Verosimilul", de acum
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ducând vasul acela inutil. Gajus nu spuse nimic, privi la sclavul care se îndepărta și, având senzația că era supravegheat, își coborî privirea ca și cum și-ar fi reluat lectura. Văzu un singur cuvânt pe sittybos: Callisthenes. Un filosof sau un naturalist care călătorise în Orient împreună cu Alexandros Macedoneanul. Callisthenes. I se făcu greață. Puse jos volumen-ul. Niciodată nu avea să mai poată lua în mână vreo operă a acelui autor. Închise ochii. Avea nevoie de o înghițitură de apă. Rămase așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
multe speranțe - În următoarea creație importantă, Prințesa Casamassima, un roman social panoramic de proporții dickensiene sau balzaciene, În care se aglomerau personaje din toate clasele și categoriile, de la aristocrați la anarhiști. Se documentase pentru fundalul acestei povestiri cu dăruirea unui naturalist francez, făcând până și o vizită la Închisoarea Millbank, pentru a Își asigura autenticitatea unei scene În care tânărul erou este dus să Își vadă mama Încarcerată. Romanul avea aproape două sute de mii de cuvinte, iar publicarea lui În revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de cele mai multe ori nu rodesc deloc. Însă nici nu mă gândesc să-i tai. Mă mișcă fidelitatea cu care Îi țin partea; și-mi aduc aminte că, practic, toate persoanele pe care le-am cunoscut - chiar prietenii care se declară naturaliști - i-au ținut Întotdeauna partea; că, mai presus de toate, lumea În general continuă să-i țină partea. Cei care nu curăță pomii nu au parte de rod; cei care pun la Îndoială cunoașterea nu au parte de rod; cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
numai că a propus un mecanism aparent la fel de imbatabil ca și motorul cu aburi, dar chiar metoda sa de descoperire și succesul ei În rezolvarea unei enigme importante au pus la dispoziție un model la fel de imbatabil și unilateral pentru Însuși naturalistul amator, făcând ca abordarea mai veche și mai umanistă să pară copilărească. Un naturalist amator „bun“ În zilele noastre este doar cel a cărui muncă este prețuită de savanții profesioniști din domeniul respectiv. Un element În plus al Înstrăinării a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
dar chiar metoda sa de descoperire și succesul ei În rezolvarea unei enigme importante au pus la dispoziție un model la fel de imbatabil și unilateral pentru Însuși naturalistul amator, făcând ca abordarea mai veche și mai umanistă să pară copilărească. Un naturalist amator „bun“ În zilele noastre este doar cel a cărui muncă este prețuită de savanții profesioniști din domeniul respectiv. Un element În plus al Înstrăinării a sosit o dată cu cinematografia și televiziunea, care sunt selective În alt fel. Ele prezintă realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
îndestul zugrăvit cu culori vii în cunoscuta scriere volantă a lui Schleiden. Scrierea botanistului creștin mi se arată de cătră amicii d-lui Graetz ca un luminos prototip. Din nefericire d. Schleiden n-a scăpat de soarta comună. a tuturor naturaliștilor, diletanți în istorie: arată o respectabilă sârguință de compilator, dar o deplină lipsă de simț istoric. Cine cunoaște chiar numai elementele științei noastre cată numaidecât să vadă că nici se poate imagina ca-ntr-o luptă de două mii de ani
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]