566 matches
-
Fără ordine cronologică", "Faceți ca și cum ați comenta imaginile dintr-un film, mi-a spus Resnais". Temporalitate deosebită prin care personajul își comentează propria poveste, cum ar face cu un personaj de film. Într-un asemenea context, imperfectului unic ("Părea un naufragiat") îi lipsește valoarea de plan secund, el realizează o anumită focalizare. Enunțul astfel evidențiat nu este unul oarecare: nu se știe dacă se referă la tată sau la soldatul german care o iubește pe tânără. 3.3. Planul secund și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
umbre, pe unde civilizația a venit cu bacilii ei cu foame și cu uzine, cu boli sociale, picioare desculțe și femei denaturate, de unde viața începe amenințătoare, raționalistă, implacabilă (...). Cartierul - odiseea câinilor vagabonzi, a copiilor fără părinți, patria cenușie a circurilor naufragiate, a oamenilor respinși de intemperii în propriile lor suflete, a piraților autohtoni.", Ion Caraion, "Cartierul", în Ecoul, an II, nr. 51/11 februarie 1944, p. 2. 201 Ibidem. 202 Maria Radu, " Ce pare, ce este și ce-ar trebui să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de editor. În postura de autor, el adoptă un stil în mare parte discursiv asigurând conexiunea dintre vocile corespondenților săi. Totuși, uneori apare și vocea sa narativă. De exemplu, descrie reacția locuitorilor orașului de pe coasta Angliei Deale la vederea marinarilor naufragiați care s-au refugiat în timpul furtunii pe un banc de nisip care urma să fie inundat de marea agitată: Era, fără îndoială, un spectacol trist să vezi bieții marinari mergând încolo și încoace pe nisipuri, să vezi cum arătau și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
numai din atâta si naște-mă mereu”, deoarece „ne scapă mereu ceva În viață”, totdeauna esențialul. Replicile se succed cu vioiciune, cu tonuri grave sau ironice. Primind multe scrisori, Iona remarcă faptul că „scriu nenorociții, scriu”, cu speranța deșartă a naufragiatului, nădăjduind că va fi salvat de cineva: „Cât e pământul de mare, să treacă scrisoarea din mână În mână, toți or sa-ți dea dreptate, dar să intre În mare după tine - nici unul”. Finalul tabloului ilustrează o infinitate de ochi
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
tăciunele brăzda întunericul ca o sabie pe care sângele vreunei victime străpunse se răspândea în mii de scântei pe fața ucigașului, o față îngrozită, schimonosită și delirantă, însă triumfătoare, precum pupilele marinarilor monstruoși care taie frânghiile de care se agață naufragiații. Sălbatic, un extaz frenetic străbătea toate fibrele acelei nenorociri, toți mușchii acelor obraji pe care saliva curgea printre perii murdari ai bărbii". Alt somn, al unui gropar beat: "Dormea sprijinit de o cruce și somnul lui duhnea a vin. Degeaba
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
bucată de piele, pentru a scrie cu sânge un bilet pe care-l pune într-o bășică, iluzie a libertății. Neatent, o calcă, spărgând-o „cu un zgomot teribil, de explozie”. Găsește propria scriere, despre care bănuiește că aparține unui naufragiat, desconsiderat pentru atitudinea lui lamentabilă. Relativizarea perspectivei simbolizează repetabilitatea destinului într-un cerc unde libertatea absolută este anulată sau minimalizată. Tabloul se încheie cu imaginea peștilor înotând spre Iona, semn al ironizării norocului de care eroul nu avusese parte la
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
curată și înălțătoare". Vor fi, după cum îi promite el, "ca frate și soră". De altfel, îi explică avântatul deputat, el era complet insensibil la farmecele și cochetăriile feminine. Fără să mai vorbim de faptul că "un bărbat îndrăgostit este un naufragiat", un individ pierdut pentru societate. În concluzie, spera din toată inima ca el însuși, care punea pe primul plan ambițiile politice, "să nu se îndrăgostească vreodată". Marie acceptă acest pact al prieteniei pe care i-l propune Cassagnac, fără să
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ale războiului și luptă și ea împotriva morții. Ea este în egală măsură o femeie, o ființă sexuată. Durerea fizică și tristețea dau naștere unor legături foarte puternice, foarte ambigue și foarte carnale. Soldații se agață uneori de infirmiere ca naufragiații de o bucată de lemn ce plutește pe apă. Așa se întâmplă și cu marinarul breton înfățișat de A. Leclerc în Infirmiera, o poezie de război despre o tânără care, după ce logodnicul său "își dăduse viața pentru Franța", face un
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mine o chestiune de viață și de moarte. Apă de băut, abia dacă aveam pentru o săptămână. În prima noapte, deci, am dormit acolo, pe nisip, la mii de leghe depărtare de orice așezare oamenească. Eram mai singur chiar decât naufragiatul pe o plută, în mijlocul oceanului. Așa că vă închipuiți uimirea mea, când deodată, în revărsat de zori, m am pomenit că mă trezește un glăscior ciudat. Rostea: Te rog... desenează-mi o oaie! Cum? Desenează-mi o oaie... Am sărit în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
implicit aceea de copii pe care părinții minori (uneori la 12 ani), fără meserie, fără serviciu și deci fără venituri, de multe ori doar elevi de școală medie, nu îi pot întreține. Unii îi definesc pe toți aceștia ca fiind „naufragiații dragostei”. Poate că unii mă vor considera demodat, dar îm amintesc cu multă nostalgie, cum în tinerețea mea, sentimental gingaș al iubirii, care se manifesta încă din prima tinerețe, era cu totul altfel. Era emoția unui bilețel de dragoste, a
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
văzut niciun ziar. Pentru prima dată am avut unul în mână la Timișoara, când, fiind arestați și închiși în vagonul de transportat animale, soții Sabina și Sandu ne-au oferit o plasă cu alimente ambalate în ziarul "Scânteia". Eram asemenea naufragiaților care-și drămuiau cu maximă zgârcenie puținele resurse vitale în speranța unei salvări miraculoase. Chestiunea e că nici nu prea aveam după ce bea apă. Ultimul pospai de mălai (făină de porumb) fusese epuizat, așa că mama, cu chiu cu vai, de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mânați fie de cerințele stringente ale vieții, fie din dorința de a se convinge pe ei înșiși că mai trăiesc, după o dezlănțuire atât de violentă și îndelungată a forțelor incontrolabile ale naturii. Era curiozitatea firească și legitimă a supraviețuitorului naufragiat, să inventarieze bunurile rămase la țărm după trecerea unui uragan devastator. Peste zăpada căzută se formaseră cărări ducând la gostat, la cooperativă și la celelalte instituții rurale. Vă spusesem ceva mai sus că peste drum de locuința noastră se afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sora și o mătușă, prietenii și amintirile, înainte nu știam ce ne așteaptă. După ce am trecut prin vămi și centre de primire, ne-au întâmpinat rudele soțului. Revederea, mai puțin patetică decât m-am așteptat, a fost revitalizantă. Eram niște naufragiați scăpați de la înec. După „reanimare“ a început „adaptarea“ la mediu. Localitatea unde trăiesc rudele soțului, nu departe de Köln, este situată pe coama unor dealuri împădurite. Casele omenilor și grădinile păreau rupte din rai. Inaccesibil pentru noi, micul paradis trebuie
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
bariere și până în centru toate zidurile, toate acoperișurile și toate turnurile bătrânei capitale a Moldovei în draperiile unei singure obsesii: moartea". Pentru că nu vor s-o contemple triști, ieșenii petrec..." "Petrec așa cum, până în clipa cufundării vasului și biruind panica, petrec naufragiații marilor transatlantice..." Citatul e din romanul Turnuri în apă de Sandu Teleajen. Apărându-se de acuzarea de a fi plecat din Iași, d. prof. Mih. Ralea, una din cele mai frumoase figuri ale intelectualității noastre de azi, spunea malițios: "...Căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
transparente, sortite să trăiască Într-o eternă auroră, s-au stins În crepusculul care Înroșea pădurea În dreptul fîntînii Castalia... Cum zice Hegel, zilele frumoase ale artei eline au trecut. Dar nu și fascinația țărmurilor unde lumina e singura religie. Camoens, naufragiat, a Înotat spre țărmul mării ținînd Într-o mînă deasupra apei manuscrisul epopeii care avea să-l facă celebru. Nu s-ar putea o concluzie mai tristă decît aceea că Fata Morgana (sau Hiperboreea) e o iluzie necesară. Pronunțîndu-i numele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
australiană a anului 1939, nu e un personaj cu o identitate proprie, ci o sumă de gesturi și atitudini împrumutate de la Katharine Hepburn, Grace Kelly, Deborah Kerr și alte actrițe din perioada clasică a Hollywood-ului, care au jucat rolul doamnei naufragiate în sălbăticie. La rîndul lui, Hugh Jackman în rolul văcarului care o ajută nu joacă un personaj, ci o idee de erou sintetizată din diverse roluri jucate de Bogart, Gable, Mitchum și alții. Aliații celor doi sînt, cu toții, vechi stereotipuri
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ea ca țipătul răgușit al unei păsări rătăcite, cuvântul acumula o forță interogativă suficientă pentru toate nevoile ei. „Ghidi-e? Ghidi-e?“ se văicărea ea, nu numai ca să afle unde e, dar și ca să-și exprime cumplita suferință: faptul că era străină, naufragiată, fără bani, suferindă, În căutarea acelui pământ al făgăduinței unde va fi În sfârșit Înțeleasă. Pot s-o vizualizez, cu aproximație, stând În mijlocul peronului pe care abia a coborât și unde trimisul meu fantomatic Îi oferă În van un braț
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bine, ci să fie acolo, drept răsplată, toți cei care le garantează succesul în alegeri. Italia are un vot, insula lui Robinson Crusoe tot unul. Și stați puțin, că încă nu s-au anunțat colibele de crengi, iurtele și bărcile naufragiate de unde provin asistenții. Așa e politically correct în mileniul al treilea. Italia să fie eliminată de o bovină nedumerită cu fluier ecuadorian, iar un papuaș să ridice ofsaid la aut în văzul unui miliard de telespectatori. În curînd, eschimoșii vor
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
poate fi schimbat cu un altul, dar corăbiile trebuie să ajungă și să tragă la un port indiferent care ar putea fi el într-un final. Naufragiul secționează, punctează perforator această linie de traseu dintre un port și altul. Corabia naufragiată este izbită de șocul fragmentării, al dezagregării ce sparge buna ordine funcțională, mecanismul de navă aptă spre a călători. O astfel de navă pierde apetența de a fi condusă prin control rațional exercitat asupra ei din interioritatea sa mecanică conform
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
New York. America se oferă artistului, dintotdeauna și pentru totdeauna un copil, cum spunea Brâncuși, nu doar ca basmul inepuizabil al contemporaneității, făcut parcă anume pentru curiozitatea și inițierea inocentului, ci și ca un teritoriu al cunoașterii, În care noul Robinson, naufragiatul, un străin și un adult, infantilizat prin șocul dislocării, al deposedării și anonimizării, Învață, pur și simplu... americanitatea. În acest sens, și Harold Rosenberg („Statele Unite erau destinate să-și procure un Saul Steinberg”), cât și Arthur Danto („călătoriile au fost
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scapă percepției comune, având ca pandant călătoria spre limite a lui Mircea Cărtărescu. Eul liric cunoaște două ipostaze: aceea a călătorului prin labirinturi, care nu surprinde decât „fragmente” („Ți s-a dat să prinzi numai fragmente”, spune C.), și a naufragiatului pe mare, care nu fixează decât incertul („totul e doar un simbol”). În cea de-a doua carte, C. se dovedește și un bun poet al universului mic, creionat pointilist, prin fraze eliptice, prețios-baroce, prin trăsături fulgurante. SCRIERI: Abia tangibilul
CHIPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286201_a_287530]
-
o serie întreagă de gesturi, de cuvinte nespuse, dispunerea chiar a mobilierului într-un anume fel, totul arată că ospitalitatea adevărată este refuzată, ea fiind imposibilă pe fundalul relației invadator-invadat. Un alt tip de ospitalitate constrânsă, când oaspetele, un străin naufragiat, este aproape acaparat de familia gazdă și sfârșește prin a se căsători cu fiica acestuia, aflată într-o lungă așteptare a unui soț, este ilustrată de povestirea lui Pirandello, Departe. Oaspetele norvegian, căsătorit cu italianca gazdă, va fi mereu străinul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
zei", iar aceștia, se spune că onorau banchetele date în cinstea lor cu prezența. Este voința zeilor: Zeus îi spusese lui Hermes că Ulise va avea parte de o bună primire 115. După furtună totul pare să fie de partea naufragiatului, începând cu natura 116 (gura fluviului îl salvează de Poseidon, pământul care îl primește și pe care el îl sărută, pădurea care îl adăpostește de vânt, de soare și ploi, frunzișul des care îi va ține loc de pat pentru
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
greu unuia singur să facă atâtea daruri" (13.14-15)133*. La aceste ambiguități, s-au propus explicații, încă din Antichitate, deoarece acest amestec de suspiciune temătoare și generozitate excesivă n-a trecut neobservat. Cum se împacă imaginea feacienilor, salvatori de naufragiați, ospitalieri, generoși și cea a unui popor inadaptat, izolat de alți oameni, bănuitori și ostili cu străinii? A fost propusă ideea că teama de străini motivează o primirea cu mare risipă care funcționează precum o conjurare a potențialelor pericole pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
într-o lume care are tendința de a deveni uniformă, monolitică. Călătoresc foarte mult prin lume și peste tot văd aceleași hoteluri, aceleași imagini... Literatura marchează diferența, de gândire, de înțelepciune... Cred că e necesar ca noi, scriitorii, ca niște naufragiați care vrem să comunicăm cu lumea, să mizăm pe literatură, dacă dorim ca viitorul nostru să fie liber. R. - Ați amintit numele unor mari scriitori români,... toți din rândul celor care au trăit în exil, care s-au făcut cunoscuți
Andrés Sorel by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/13646_a_14971]