412 matches
-
și alcătuiește "cea mai bună dovadă că există o substanță imaterială în Univers". Arheul este locul geometric din care poate fi recuperată ființa în plinătatea sensurilor ei originare, când nu era încă surpată de atâtea friguri antitetice, de atâtea disjuncții neîmpăcate ce le-a acumulat în lungul drum filosofic de la vechii greci și până la Kant. Disociată într-o parte fenomenală și alta noumenală, între minte și inimă, pendulând între lumea lucrurilor și a umbrelor, între suflet și corp, între vis și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
2002) sau Mihai Cimpoi (Narcis și Hyperion, 1979), Theodor Codreanu neuitând nici o clipă să identifice conștiința tragică a autorilor, vindecați sau nu de "complexul sfâșierii". Fisura, ca figură ontologică, apare în poezia lui Ion Vatamanu, ușor de echivalat cu "antitezele neîmpăcate" ale lui Eminescu. Ființa creatoare este urmărită în evoluția ei firească prin câteva personalități reprezentative: Grigore Vieru, Anatol Codru, Andrei Țurcanu, Leo Butnaru sau Nicolae Rusu. Peste toate însă autorul nu uită să se răfuiască cu postmoderniștii de pe ambele maluri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ritmul lumii). Caragiale preia exemplul eminescian al picăturii de rouă în care se reflectă tot văzduhul. Se mai întâlnesc cei doi scriitori și pe alte "teritorii", mai mult în abordarea structurilor de contrast. Antitezele, în concepția lui Eminescu, pot fi "neîmpăcate", golite de fiiință, deformate până la a deveni monstruoase sau ridicole. Caragiale este, până la un punct, în ton cu această perspectivă. În procesul sincronizării noastre cu civilizația europeană, are loc o exacerbare a "antitezelor eșuate" prin absența organicității, fapt numit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Caragiale este, până la un punct, în ton cu această perspectivă. În procesul sincronizării noastre cu civilizația europeană, are loc o exacerbare a "antitezelor eșuate" prin absența organicității, fapt numit de Eminescu moft: " Cea mai comică noțiune românească e moftul antiteză neîmpăcată și în sine atât de ridicolă dintre aparența exterioară și fondul intern" (Fragmentarium). Norocul, obsesie a lui Caragiale, are o mai largă semnificație decât simplul moft al omului kitsch, "ca și la Eminescu, dă naștere unei ambiguități ontologice, care-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tinde să se cronicizeze (deja s-a cronicizat, n.a.) și să devină o componentă a specificului național" (p. 113). Eminescu numește această stare "moft" (ms. 2258) în mod surprinzător prin anii 1867-1868. "Cea mai comică noțiune românească e moftul antiteză neîmpăcată și în sine atât de ridicolă dintre aparența exterioară și fondul intern. Cel mai antitetic și mai comic caracter e moftangiul. Tartuffe e un moftangiu. Comica excelentă a postulanților din Millo director (piesa lui Alecsandri) consistă întru aceea că sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de existența elementelor alogene „în organismul nostru de stat”, care lucrează în favoarea intereselor străine sau așteaptă doar momentul potrivit să acționeze. 2. Prin propaganda agresivă revizionistă desfășurată neîntrerupt s-a dorit ca fiecare maghiar din România să devină „un dușman neîmpăcat” al acestui stat. 3. Ungaria s-a axat pe utilizarea congenerilor din România, care au primit misiuni subversive în funcție de locul de muncă: funcționarii statului să saboteze serviciile publice și să creeze nemulțumiri ale populației; angajații din industrie să saboteze producția
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
curățate de tufișuri și arbuști pe o distanță de 109 yarzi (circa 100 de metri n.t.) și să fie depuse eforturi serioase de împiedicare a trecerii frontierei de către bandele înarmate. După semnarea acestui pact, Stamboliski și-a atras ura neîmpăcată a ORMI, ceea a dus la creșterea numărului adversarilor lui, care era deja considerabil. Nu s-a putut ajunge la o înțelegere similară în privința înverșunatelor conflicte cu Grecia. Chestiunea cea mai importantă era dorința Bulgariei de a obține o ieșire
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
iubirea totală a patriei ("Să ne clădim altar în suflet pentru iubirea de Patrie și să închinăm acestui altar tot sufletul, toată viața și tot focul nostru patriotic"), în capul listei este așezat imperativul "Să ne înrădăcinăm în suflet ura neîmpăcată contra dușmanilor Patriei; să ne plămădim dorința pătimașe de a-i sfărâma și ai îngenunchia la picioarele noastre" (p. 56). Narcisismul eului național merge mână în mână cu pedagogia urii celuilalt antinațional. Programul educațional predat în școala militară a națiunii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
salutare, chiar vital necesare". Const. Călin este și mai tranșant: "Probabil că am să produc mirare spunând că unul dintre cei mai curajoși și mai buni prozatori români de azi e o femeie: Magda Ursache". C. Stănescu o consideră "critic neîmpăcat cu maladiile spiritului critic, pe care nu contenește, într-o manieră sinucigașă s-ar putea zice, să le denunțe". Și tot același comentator: "incoruptibilă și incorigibilă ca orice mare idealist, incapabilă să fie, ca un comis-voiajor, pe placul tuturor clienților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vă mulțumesc mult pentru schimbul de impresii și regret dacă nu voi mai putea ține legătura cu cei care m-au bucurat cu scrisori și telefoane. Le voi păstra până departe tot respectul și simpatia, dragostea cetățenească. Plec cu sufletul neîmpăcat pentru că nu las celor tineri timpuri mai bune cum ar dori generația noastră, nu ca toți să fie egali, că nu se va putea niciodată, dar să aibă omul un serviciu, să nu tremure pentru ziua de mâine, să iasă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Paris, în 1849. În 1850 devine ambasadorul Austriei la Paris, iar în 1854 este înnobilat conte (până atunci fusese baron). A fost plenipotențiarul Austriei la Congresul de la Paris (februarie-martie 1856) și semnatarul Tratatului de Pace din 10 martie 1856. Adversar neîmpăcat al unificării Italiei și Unirii Principatelor Dunărene. În 1859 a fost numit prefect de poliție, dar, din cauza neînțelegerilor avute cu contele Agenor Goluchowski, a demisionat. În perioada 1865-1868 a fost ambasador la Roma, iar în 1879 a fost ales membru
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
în timpurile noastre chipul fugii față de moarte; un chip al speranței deșarte, de altfel. * Puținele imagini despre moarte și modul impersonal în care aceasta este tratată au condus la ivirea sentimentului de nemurire. Ca urmare, toți mai mulți oameni mor neîmpăcați. N-am văzut morți (pe stradă) în Italia, ca de altfel nici în restul Occidentului, semn că ceva din fericirea acestor societăți (poate și din hărnicia lor) depinde de o bună camuflare a morții, de izgonirea acestei permanențe în spatele panourilor
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
din cei ce ne stau aproape. Să începem cu a zări binele posibil pe care-l ocolim în mod cotidian. * Problema nu este când ne ia moartea, ci mai curând ce am făcut înainte de a ne lua. Putem să murim neîmpăcați doar în măsura în care mai avem ceva de făcut, în condițiile în care am lucrat cu sârg la acel ceva și înainte de acest moment. * În anumite circumstanțe a nu gândi ține de o formă de igienă a spiritului. Trebuie să lăsăm gândurilor
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
său, Iorgu”3. Deși sincer prețuitor al prietenului, Șerban Cioculescu evită sistematic tonul encomiastic: „Fire complexă și aparent contradictorie, Vladimir Streinu pendula între mari expansiuni juvenile carel făceau încântător în societate, și între prelungi închideri în sine, ale unui solitar, neîmpăcat cu semenii săi, uneori chiar nesuferit, distant și 1 ibidem, p. 614 2 Șerban Cioculescu - Amintiri, București, Editura Eminescu, 1975 3 idem, p. 139 90 disprețuitor.”1 Rolul său în scoaterea revistei „Kalende” (noiembrie 1928 - martie 1929Ă a fost important
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Est, dar nu trebuie uitat faptul că fusese inițiată tocmai pentru a pune capăt haosului economic pe care sovieticii îl amplificau pentru a putea crea premisele unei revoluții comuniste, chiar dacă "derivate". "Poporul german", susțineau în continuare sovieticii, "desfășoară o luptă neîmpăcată împotriva ațâțătorilor la un nou război, împotriva includerii Germaniei în blocurile militare agresive în Uniunea occidentală (Comunitatea Europeană, n.m.) și Pactul Atlanticului de Nord". Planurile lui Stalin, nematerializate până la urmă, erau deci ferm trasate: combaterea "occidentalizării" Germaniei, ceea ce nu putea
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
maselor muncitorești". "Tito a trecut definitiv în lagărul imperialist. Ca orice trădător însă, se teme să mărturisească aceasta deschis, cu atât mai mult cu cât este silit să țină seama de adevăratele sentimente ale popoarelor Iugoslaviei, care nutresc o ură neîmpăcată împotriva imperialismului anglo-american" (Dej: 1952, 332; vezi și Moraru et. al.: 2002, 54). Următoarea acuză, care fusese clar specificată și în rezoluția Cominformului din anul precedent, viza diluarea fermității ideologice a PCI prin intermediul infuzării acesteia în întreg Frontul Popular. O
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Marx numit "modul asiatic de producție" și, în sfârșit, societățile primitive, anistorice, unde relațiile de rudenie intra și inter-tribale alcătuiesc eșafodajul raporturilor sociale (Wolf: 2001, 72-99). Leninismul romantic nu se încadrează nici în modul capitalist de producție, al cărui dușman neîmpăcat se proclamă, nici în cel bazat pe relații de rudenie. Rămâne deci doar modul tributar unde, afirmă Wolf, există o distribuire a producției între factorii decizionali centrali, respectiv cei locali. În funcție de raporturile care se stabilesc între cele două părți, "Societățile
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe orașe, sate, pămînt și grădini. Ca deținători ai pămînturilor, îi tratau pe țărani ca pe niște scalvi. Împotriva acestei situații s-a declanșat răscoala din 1907. Evreii nu vorbeau românește, ci nemțește, se îmbrăcau altfel și aveau o ură neîmpăcată pentru gentili. Erau străini și cuceritori, neavînd nici un sentiment față de România și nu făceau nici un sacrificiu față de ea. Iorga nu considera toate acestea drept o persecuție religioasă sau rasială, pe care, personal, le detesta. Pentru el erau în joc existența
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și Iorga nu au dus la nici un rezultat 37. Iorga l-a atacat imediat pe Mihalache în "Neamul românesc", numindu-l "Caius Gracchus de la Topoloveni". Dar cel mai important obstacol în calea acestei fuziuni benefice era un motiv personal: ura neîmpăcată a lui Iorga față de Stere. Se referea la acesta, numindu-l "odiosul", "cel mai detestabil dintre oameni"38. Conflictul dintre personalitatea sa și cea a lui Stere, un susținător de multă vreme cunoscut al drepturilor țăranilor, a dus la ignorarea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
din România dominau relațiile dintre Ungaria și România. Cei aproximativ 1.700.000 de unguri din Transilvania nici măcar nu se prefăceau că acceptă administrația majorității române. Să aruncăm o privire asupra formidabilei minorități maghiare, cea mai mare și mai de neîmpăcat din România Mare. Înainte de Primul Război Mondial, ungurii din Ungaria Mare se considerau drept "națiune de stat" (államnemzet). Deși ungurii permiteau naționalităților folosirea limbii materne în casele lor, la școală, la tribunal și în administrație și armată, sau chiar și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
lui, ca o pedeapsă pentru cei care vor răspîndi pe viitor minciuni de-a lungul și de-a latul hărții Europei"51. La un alt nivel, în publicația intelectuală "Magyar Szémele", savantul Lájos Gáldi scria: "Iorga a fost un dușman neîmpăcat al Ungariei, Iorga a murit". Autorul articolului își amintea că Iorga făcuse multe gesturi în favoarea ungurilor: necrologul scris în memoria profesorului Bitay, pamfletul "împotriva urii dintre națiuni" (adică dintre națiunile română și ungară), dar menționa că reconcilierea era prefigurată "numai
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de negație nu și conjuncția copulativă nici, întrebuințată în mod frecvent adverbial: „Nu-i vina mea, nu-i vina nimănui / că sufletul ca țărna mi-i bogat, că pătimaș și bun ca dânsul nu-i / un altul sau ca dânsul neîmpăcat.” (M. Isanos) „Căci unde-ajunge nu-i hotar, / Nici ochi spre a cunoaște.” (M. Eminescu) În enunțurile asertive sau imperative adverbul negativ nu poate fi întărit de locuțiunile adverbiale deloc sau defel: „Ea era ca trunchiul și nu se mișca deloc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înțelegerii noastre. Ceea ce înțelegem există mereu la granița cu neînțelegerea (cu încă neînțelesul). De aceea, este mereu, dar mereu, important să ne dorim (și să putem) trecerea limitei, a graniței. Vom descoperi lucruri ce-și așteptau exploratorii, curioșii, curajoșii, inventatorii, neîmpăcații, neliniștiții, nepotoliții. Și, odată cele descoperite, cele relevate, cele cunoscute, ne vom afla din nou la limita înțelegerii noastre; vom fi mereu, dar mereu, la granița neînțelegerii (a încă neînțelesului)... Trăim, c-o vrem sau nu, între gând și instinct
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
hipnotică a celei din urmă rezonanțe încremenește tristețea pe chipul Eternității fără de început și sfârșit. IV.2. Feuilles mortes (Frunze uscate) Aceeași adâncă melancolie te învăluie cu primele rezonanțe ale unui ritual de toamnă, ce schimbă doar decorul aceluiași regret neîmpăcat de alinarea Veșniciei. Este un alt peisaj al gândurilor frământate de presimțirea sfârșitului, în care devenim martorii procesiunii funebre a propriilor amintiri. Cu un tablou sonor ce împărtășește același centru tonal (do#), sunetele Frunzelor uscate prind viață din rezonanțele eterice
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mai ușor să aflăm răspuns întrebării lui Kogălniceanu, așezând cazul său în ambianța generală a timpului, când confruntările dintre părinți și fii, mai ales dacă atingeau domeniul politic, căpătau intensități nu o dată dramatice. V. Alecsandri vorbește îndreptățit despre „o luptă neîmpăcată și amară“, în cursul căreia „însăși sfințenia legăturilor celor mai intime era expusă înrâurirei unei stări de lucruri foarte delicată și ades foarte critică“ (Necolae Bălcescu în Moldova), iar D. Bolintineanu, oprindu-se și el asupra fenomenului, îl sintetizează într-
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]