1,431 matches
-
interpreta Ileana Constantinescu, rugând-o să mă ajute pentru demersul întâlnirii cu artista Raveca Săndulescu și mi-a spus, că nu este cu putință pentru nimeni de a purta o discuție cu ea, nici măcar telefonic. Este foarte regretabilă și absolut neînțeleasă această decizie a artistei pe care, însă, nimeni nu trebuie decât să o respecte, de vreme ce nu o poate converti prin niciun mijloc. În ce îl privește pe Nelu Huțu, materialele ce pot furniza date biografice, în afară de cântecele sale, sunt nu
NELU HUŢU. PEREGRIN PRIN LETEA VECHE A BACĂULUI DE-ODINIOARĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382917_a_384246]
-
simțiri, de la cele mai banale, la cele mai grave; patru puncte cardinale ale unei persoane care a trăit, a iubit, a urât, a râs și a plâns. Acum se relevă doar un gol cu patru laturi, o grotă cu reverberații neînțelese, orbite fără retină. În fața acestui punct de impas, apare artistul, care reclădește pe acest schelet musculo-cavitar o sumedenie de imagini și de idei, de culori și de trăiri. Nu asamblează piesele unui puzzle ci plămădește, creează - derivata întâi, derivata a
La Sala Dalles din Bucureşti, medicină, artă plastică şi poezie [Corola-blog/BlogPost/93010_a_94302]
-
cunoașteri lăsată de izbeliște și cuprinsă doar în statisticile seci ale medicinii legale, criminalisticii, sau ale asistenței sociale? Cele mai serioase avertizări în istorie pornesc din subteran. Oricând, printr-o bizară inversare de roluri, din subteranul fecund, tranzitează diurnul un neînțeles, un marginal, care devine stăpân absolut. Un refuzat în spațiul normalului, care îl presează să plece acolo de unde a venit, ajunge să guverneze și să-și răzbune pedeapsa milenară și suferințele semenilor din mocirla socială. Românii au fost conduși de
Apel la contribuţie – Revista de antropologie urbană (R.A.U.) nr 4/2014 [Corola-blog/BlogPost/93502_a_94794]
-
Telegrafic; arid; cazon. Cineva încearcă, acum, să construiască pe textura textelor tale un fel de CRONICĂ INFAMĂ pe dos. Acolo, Romancierul produce evenimente, restul e consemnare; acum, o istorie imaginară se întoarce împotriva ta. Saludos! Ești împins într-un joc neînțeles, care poate să sfârșească prost. Încerci, mental, să readuci acțiunea la timpul zero. Un fel de retroefect Doppler. „Întâmplător, pentru că astfel nu se poate” - zice bătrânul - „ați pătruns, periferic, într-un spațiu care nu vă privește. În final - în Saludos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
până-n gât! Să-i asigur o viață îndestulată Romancierului, pentru a-și așterne pe hârtie, fără grijă, inepțiile lui, de care m-am săturat până peste cap. Ura lui bolnavă împotriva Stațiunii, doar pentru că se crede cel mai deștept și neînțeles. E creator! Ce va lăsa în urma lui? O mie de pagini? Două mii? Trei? Dacă nu e genial - și eu cred că nu e -, poate să se sinucidă! El e convins că este! Tot așa cum, probabil, crede despre sine și Actorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Își mișcă mîinile, spune cuvinte, Își aprinde o țigară. ISTAMBUL - MOSCOVA - TOKIO se schimbă plăcuțele cu zuruitul lor de jocuri mecanice. Timpul se precipită Încă o dată, se mai zbate În cîteva strîngeri de mînă, În cîteva zîmbete, Într-o bolboroseală neînțeleasă, apoi se cască un gol. Moare ceva În fiecare. O parte dintr-un prezent imediat este amputată. Începi să simți durerea aceea perfidă a unui organ absent. Începi să-l regreți cu toate resentimentele anterioare, pentru că orice resentiment e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
slujba pe de rost. Înafara înțesării vocabularului românescă cu o sumedenie de termeni din limba slavonă, în principal cei legați de slujba religioasă, și a metaniei (făcutul semnului crucii), altceva românii n-au învățat din lunga întrebuințare a unei limbi neînțelese, dar considerată limbă sfântă, limba cărților religioase. Secole de-a rândul, am trăit o situație paradoxală: deși popor vorbitor al unei limbi romanice, n-am folosit limba latină în scriere și biserică, chiar dacă suntem singurul popor din familia popoarelor neolatine
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
citire lecția „Libertatea”, din aritmetică „o problemă” și din agricultură „Pomicultura”. Rezultatele obținute sunt din cele mai bune. Elevii citescă cu multă ușurință, făcând unii din ei (cei din clasa a VII-a) chiar citire expresivă. Explică cuprinsul și expresiunile neînțelese, foarte bine. La celelalte obiecte, elevii din toate clasele cunoscă materia și dau răspunsuri precise. Din cele constatate se vede că dl învățător Ilie Pintilescu, care activează și la premilitari este un învățător conștiincios. Se notează cu „Foarte bine”. Subrevizor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
loc de doctor mulți ani în satul Lunca. Stomatologul satului era Catrina Boca, care estrăgea măselele făr anestezie; dezinfecția se făcea cu rachiu - arămeală (60-70%)... Exista credința că anumite boli se vindecau prin descântece de către babele doftoroaie, care bolboroseau cuvinte neînțelese, stingeau câțiva cărbuni, se spuneau și rugăciuni Î. Alți bolnavi erau duși la biserică ca să le citească preotul Moliftele Sfântului Vasile și să pășească peste ei în fața altarului. Funcția de moașe în sat o îndeplineau câteva bătrâne pricepute, care aisitau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un jug străin. Îl credeam capabil să smulgă din rădăcină din adâncul inimii lui, chiar cu prețul unor chinuri cumplite care să-l lase zdrobit, stors de sânge și de vlagă, orice lucru care intervenea între el și acea poftă neînțeleasă ce-l îndemna mereu către un țel necunoscut chiar lui. Dacă am reușit cât de cât să redau impresia atât de complicată pe care mi-o făcuse Strikland, nu va părea nesăbuit să spun că-l simțeam deopotrivă prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Pietra părea și ea atentă, dar, cu coada ochiului, poetul observă că privirea ei, aparent ațintită Înainte, rătăcea prin jur, oprindu-se adesea asupra lui. Femeia acoperită cu vălul Începuse, la rândul ei, să atingă palma celeilalte, cu mișcări la fel de neînțelese. În cele din urmă, tânăra prostituată se opri și se Întoarse spre Pietra, scoțând un șir de chelălăieli prelungi și sufocate. - Ce spune? exclamă Dante cu nerăbdare. Pietra făcu o mutrișoară disprețuitoare. - Nu pare să fie mare scofală de prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i dea moliciune. O, mă doare în suflet când aud câte un gură-spartă cu căpățâna împerucată sfâșiind pasiunea în bucăți, făcând-o zdrențe, spărgând urechile galeriei care, în cea mai mare parte, nu-i bună pentru altceva decât pentru pantomime neînțelese și pentru gălăgie: aș pune să-l biciuiască pe un asemenea ins... rogu-te, ferește-te de așa ceva*... — Era, și pentru mine, o bună lecție de actorie ce zicea Shakespeare, nu înțelegeam chiar tot, dar esența era ca și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mișcat și ni s-a făcut frică... Ei bine... trecurăm... mai suntem o cronică doar În lumea ciudată, Doar straniu metal meteoric din ceruri ivit; Născut pe Pământ, neobositul, de tot ostenit, s-a-ntins lângă apă, Aici, lângă mine, neînțelesul copil regăsit. Teama-i ecoul pe care l-am urmărit până la fiica securității, Acum suntem fețe și voci... prea curând și asta o să apună, Șoptind vorbe de-alint peste susurul eternității... Tinerețea fiind banul cu care am cumpărat Încântare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plac. Asta nu Înseamnă că sunt un tip comod. Noriko era probabil una dintre cele mai grozave fete pe care le-am Întâlnit, poate chiar prea bună pentru mine. Auzindu-l vorbind astfel, Keiko Kataoka fu cuprinsă de o gelozie neînțeleasă, pe care nu o mai simțise până atunci. Relația lor nu semănase niciodată cu cea a doi iubiți, cu amintiri din liceu povestite la o cafea Într-o cofetărie, cu filme văzute la cinema, cu excursii la onsen, apoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
anumite pasagii din Shakespeare, unde acesta de exemplu ne dă această imagine neuitată a frumuseții pieritoare, în care chipul florilor e asemănat ca un nor în desdesenare (în ștergere): "dislimmed cloud". Asociația i s-ar fi părut acelui "grămătic" arbitrară, neînțeleasă, smintită. În conștiința lui nu exista regiunea corespunzătoare domeniului acestor simboluri: florile și totul se rezolvă în obscuritate, în ermetism. E probabil ca în vremea mult mai complexă în care trăim, în care durate felurite există alăturea, conștiința unui poet
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
N-am apucat să spun și eu „la revedere”, deoarece telefonul s-a închisimediat. Surd, sec, ca un capac peste un sicriu în care zăcea o iubire moartă. O iubire încă în floare, atât de frumoasă în cumințenia ei, în neînțeleasa ei suferință. Mi s-a părut că mi-a zâmbit amar. Nu puteam s-o las așa, să dispară în neant, fără o lacrimă. Un râu secat n-ar fi fost suficient pentru preaplinul adunat în mine. Lacrimile se rostogoleau
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului zadarnice-ntrebari pe buze mi se sting zădarnice răspunsuri se lasă așteptate pe trupu-mi cald de patimă și dor ți-ai rătăcit și suflet și nopți întunecate. cuvinte neînțelese ,blestem și agonie tandrețea palmei tale pe jarul tâmplei mele ne regăsim străini în scurgeri de clepsidra și-n tandre arcuiri de căzătoare stele. noi nu mai suntem trupuri,suntem flăcări ne mistuim amarnic în noapte strălucind cenușă noastră va
SI FLACARA SI RUG de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364528_a_365857]
-
care să-și alinte anii în plus/ într-o disperare fatalistă.” În „Sens interzis”, imaginea este de-a dreptul șocantă - „Pustiul din mine/ nimeni nu știe cu exactitate/ când a venit și când a plecat” - sugerând drama creatorului, a omului neînțeles, sfârtecat de frământări interioare, dornic de a cunoaște absolutul, dar neputincios în fața vieții. Despre aceeași însingurare, despre căutări, despre setea de cunoaștere și imposibilitatea împlinirii, Corina Petrescu discută pe larg, în poemul „Geografia existenței”. „În haine de călătorie/ alergăm mereu
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
nr. 385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului În cele din urmă În cele din urmă Veți fi convinși Că meritele voastre sunt atât de mari Încât v-au învins. Veți fi convinși Că sunteți neînțeleși Pe o lume neînțeleasă. Veți fi convinși Că sunteți învinșii fiecărei zile Uitând că ea V-a oferit lumina. În cele din urmă Vă veti aduce aminte De cei pe care i-ați uitat. Și ei sunt tocmai Cei care v-au ocrotit, v-
ÎN CELE DIN URMĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361396_a_362725]
-
eunucii aduc la masă o fătucă-n pârgă găsită în ascunziș de pod. Beiul hidos, când vede fata în înalt de trup și părul negru mângâindu-i sânii, cu morfoleală-n gură se-nfundă puf de perini și-ordonă un neînțeles tălmăcit. - Să-mi umple ea paharul și să-mi pregătească patul ! Spăimată-n culme de ochii bulbucați de pofte, fecioara-și face-un plan de fugă. Beiul cu josul în stârneală înghite-n sec și-nfige mâna-n teșchereaua doldora. Apoi
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
dus pe-un scaun cu spătar în camera de oaspeți, pregătită cu dichisuri și parfum scump, pe un pat cu aur și plocade. - Acum să-mi pregătiți și fata, ca pe-o cadână-n prima probă ! Vânzol de căutare-mpleticită, strigăt neînțeles, semnale-n torțe și spaimă de pedeapsă, dar fata era în negăsire. Se dă alarma în tot satul adormit, cu trâmbiți, clopot și tropote de cai. Beiul sare-n șalvari și toți cată urma fetei care urca pe vărf de
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
este și mângâierea din partea lui Dumnezeu. Cuviosul Nichita Stithatul ne arată că ostenelile sunt la început sau începătorilor, pricinuitoare de durere. Cei de pe treapta de mijloc, deprinși fiind cu nevoința, descoperă în răbdarea lor o anumită plăcere și o liniște neînțeleasă. Iar pe cei în care s-a sălășluit, prin lucrarea deplină a virtuților în Duhul Sfânt, ele îi umplu de o bucurie și o veselie negrăită, deschizându-li-se un izvor de lacrimi, ca un efect al pocăinței 41. Tot
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
oboseala permanentă a trupului. Romancierul îl prezintă ca om, mergător și doritor de viață dar el, personajul, se smulge către o lume greu de identificat, fuge de tot ceea ce se poate identifica în persoana lui ca o entitate spre un neînțeles absurd, respingând ajutorul propriei conștiințe. În romanul secolului XXI personajul, care nu are vârstă atunci când singur își vinde capacitățile sau când, pur și simplu, este luat și vândut pentru alții ca un obiect este sclavul, drogatul, mafiotul, sceleratul, sodomistul, împricinatul
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
de poet sentimental obligat de viață să-și ascundă bunătatea funciară și generozitatea sub toga neagră a inflexibilului magistrat, scandându-și tainic sentimentele sfioase în romanțe devenite ale tuturor și în epitalamuri care nu l-au celebrat niciodată pe el, neînțeles și nerealizat în idealurile sale artistice, cincinat Pavelescu rămâne ultimul trubadur în literatură și cel dintâi epigramist al nostru. Prof. ION IONESCU-BUCOVU Referință Bibliografică: CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 905, Anul III, 23 iunie
CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364031_a_365360]
-
platani tremurând asemenea frunzelor ce și-au luat zborul alungate de toamnă și vânt și nu înțelege ce cale să urmeze. Își dorește să rămână pe creanga goală și înnegrită de teamă și frig dar o altă chemare lăuntrică, încă neînțeleasă, o îndemnă să se lase și ea dusă de vânt spre altarul de frunze moarte. Încă nu s-a hotărât pe care drum să pornească. Se mai leagănă și acum. Uite-o! E atâta de grațioasă. Se leagănă. Necunoscutul îi
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]