562 matches
-
fi trebuit să aleg Văduva! exclamă Barney fericit. E semn rău! — Ce? îl întreabă sec Vijay. Despre ce e vorba? Am încheiat un contract cu IBM? —Veniți cu toții aici, ne roagă Barney. Am niște vești minunate. Ne aflăm în bucătăria neîncăpătoare, cu paharele pline și urechile ciulite. Singurul absent este Finn, care-și caută de treabă în capătul mesei de biliard și în mod clar intenționează să păstreze o oarecare distanță între el și fratele său. — Așteptați un minut! zice Barney
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mustăților mari, negre, vopsite, cu vârfurile răsucite dârz, care contrastau cu părul de pe cap, rar și cam cărunt. Doamna general, voinică și înaltă ca și bărbatul ei, era mai tânără mult ca dânsul și încă cochetă. Marele hol ajunsese aproape neîncăpător. Prefectul, neuitîndu-și calitatea, își luă pentru început un aer de gravitate pe care însă îl lepădă repede, ca să nu-și strice pofta de mâncare. Când află că Titu Herdelea e ziarist din București și încă de la gazeta guvernului, îl trase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
roz”, situația istorică a momentului respectiv, pentru lauda conducătorilor și împăcarea cititorilor cu situația. Cât de roz este situația, când mor anual zeci de mii de copii, când un mare procent al populației trăiește sub limita sărăciei, când spitalele sunt neîncăpătoare pentru numărul mare de bolnavi, când mor oameni de toate vârstele și când poluarea a degradat mediul de viață? Deficiență de sistem este și pensionarea oamenilor după vârstă și nu după performanța profesională și după capacitatea de a putea munci
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
ele loc pentru o măsuță rotundă și câteva scaune, dar tavanul era așa de sus, încît până și doamna Bach părea, sub el, o fetiță. Când, coborând șovăitor o scară, s-a ivit și Egor, ultima odaie a devenit literalmente neîncăpătoare. Pentru că mama sa tocmai călca, folosind un fier cu cărbuni, deși începuseră să apară și cele electrice, și pentru că, oricum, eram invitații lui Egor, care purta acum un halat vișiniu, prin deschizătura căruia i se vedea pieptul osos fără pic
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea până în final și că de-abia după o astfel de primă lectură, mereu participativă, îți vei oferi luxul de a remarca și analiza prin ce procedee ți s-a pregătit o astfel de capcană. Procedee, termenul e de altminteri neîncăpător, din moment ce nu le simți înseamnă că harul inexplicabil învăluie totul. Biografia ta de cititor se împletește cu biografia unor personaje, mai reale decât cele întâlnite în viață. Și care dintre cititorii Gabrielei Adameșteanu va putea să pretindă de acum înainte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cum o fi treaba asta? se Întreabă cei doi actori, privind cu frunțile lipite de fereastra rece mișcările din stradă. Tot teatrul Începe să vuiască, vocile cresc, oamenii schimbă Întrebări și informații. La 8 dimineața, holul de la intrarea actorilor e neîncăpător, pompierul Își face cu greu loc spre ușă, cu mănunchiul de chei. Cei doi maeștri ies, Împreună cu alți actori și personalul din teatru care și-a petrecut noaptea aici, ca prizonieri ai directorului, sînt Înghițiți și despărțiți de mulțimea care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
printre obiecte și izbind cu piciorul în tot ce i se nimerea în cale. Se învârtea în spațiul strâmt cu pași repezi, ca un om care ar străbate o zonă vastă sau ca un animal sălbatic închis într-o cușcă neîncăpătoare, înaintând cu o energie inutilă, răsucindu-se abrupt, spasmodic, la capătul celor câțiva metri. Diane îl urmărea cu îngrijorare; bucuria ei abia de mai mocnea, teama și panica stăteau din nou la pândă. Mișcările lui dereglate o oboseau, o umpleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din Hare Lane se dovedise o experiență uluitoare și înfricoșătoare, deși nu trecuse decât o singură noapte. Acum era vineri dimineața. Nu-și imaginase, nici măcar când se urcase alături de ea în taxi, ce extraordinar va fi totul. Cât era de neîncăpătoare casa își dăduse seama abia în timpul nopții, când el zăcuse treaz pe divanul cam umed din micuța cameră de oaspeți, ascultând-o pe Hattie întâi cum plângea, apoi cum se zvârcolea și ofta în patul lui de fier, din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai bine înghesuit decât șfichiuit de această ploaie nemiloasă ce-ți pătrunde în oase, și nu am pe mine decât un maieu, o cămașă cu mânecă scurtă și pelerina de ploaie deasupra. Mai sosesc și alți pelerini, iar spațiul devine neîncăpător. Impreună cu alți trei francezi, decidem să ieșim și să ne continuăm drumul, chiar dacă afară este vijelie. Oricum, trebuie să plecăm de aici. Mă gândesc să nu mă apuce vreo răceală, dar altă variantă nu există, așa că din nou la
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
lucru ce nu mai are moarte - cu o carte despre viață. Când ieșim de sub imperiul vrăjii acestei clipe solemne, Ion N. Oprea se scutură de sentimentul înălțător ce te cuprinde la sfârșitul unui vis șimi pune în valizuța mea, adesea neîncăpătoare, proiectul unei noi cărți! Plec din apartamentul său de pe malul drept al Bahluiului, copleșit de îndrăzneala acestui om decis să împingă iarăși bolovanul lui Sisif pe panta nemuririi. Grea viață și-a asumat! Publicat în revista Onix nr.1, 2011
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
Popoiu, Vasile Fetescu (Iași), Felicia-Obrocaru Soloviev din Galați, actorul Costică Avădănii - Iași, Luminița Moldovan, Serghei Coloșenco. Aspectul general al lansării apare în „Academia Bârlădeană” nr. 4/2009, pag. 4. La acea dată lucrurile s-au desfășurat astfel. În sala aproape neîncăpătoare, după cuvântul doamnei președintă Elena Monu a vorbit prof. Elena Popoiu, textul cuvântării fiind publicat în „Academia Bârlădeană” nr. 3/2009, pag. 7, cu titlul Noi pagini de călătorie prin vâltoarea vremii”. Nonagenarul peregrin Alexandru Mânăstireanu merge mai departe: la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ce se petrece pe pământ. E greșit să credem că Dumnezeu dă fulgere pe pământ, când noi am învățat că acestea iau naștere...” ...Săptămâna Patimilor. Noi, copiii satului, mergem alături de părinți și bunici, la denie; bătrâna biserică, devenită, pe dată, neîncăpătoare, încearcă să ne cuprindă pe toți. “Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte făr’ de moarte, miluiește-ne pre noi”. Vinerea Mare. Dimineața am adunat floarea paștelui și călțunași, căci, după amiaza, când terminăm orele, trebuie să mergem, iar, la biserică. Punem florile
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu mine. Peste cîteva nopți am fost trezit de o zarvă imensă, și ea a intrat în cameră și s-a suit în pat. Era mai puțin plăcut decît fusese la oraș, pentru că venise cu sora mea, iar patul devenise neîncăpător. Căldura plăcută în care mă cocoloșea era încă înnebunitor de provocatoare, dar acum aveam o minte mult prea puternică pentru a mă lăsa copleșit de ea. Eram îngrijorat, pentru că îmi plăceau multe lucruri de la fermă. Peste o săptămînă, fermierul ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
transformat Într-un joc reciproc - ele se izolează de mine, eu mă izolez de ele. Chiar În clipa aia au Încetinit amândouă. Acolo, la jumătate de milă de ele, În largul mării, un bărbat stătea În picioare Într-o barcă neîncăpătoare cu motor În care se mai aflau alți câțiva pasageri, ținând Într-o mână o țigară abia aprinsă, iar În cealaltă, un copac fantastic alcătuit din baloane colorate În nuanțe vii de galben, portocaliu și roșu. Poate că era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
agățase de Frank, Fitz știa că soldații nu vor deschide focul. Ieșiră din birou și trecură într-o anexă, o cămăruță gălbuie care dădea spre un balcon. Soldații se ținură după ei și intrară pe rând, până când încăperea deveni la fel de neîncăpătoare ca și biroul. Cineva sparse o vază cu flori de plastic. - Fiți mai atenți, se burzului Sun, invitându-l pe reporter pe balcon. Era un spațiu larg, mărginit de o balustradă din fontă cu modele complicate. În față se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
voci omenești. Glasul lor de bronz cânta cântec de biruință. Pe strada largă, se auzea murmur molcom de oameni, împrăștiindu-se spre casă... Șirurile de lumânări pâlpâiau în întuneric ca niște licurici. Drumul cel mare și larg, din fața Bisericii, era neîncăpător pentru mulțimea fără număr, care a venit la sfânta slujbă a învierii Domnului. Văzduhul răsuna de dangătul clopotelor... In glasul lor de bronz se simțea o putere neînțeleasă... o taină liniștitoare. Clopotele au tăcut... strada s-a pustiit... O tăcere
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
indice direcția spre locurile de bun augur În pustiul arctic. Trebuia să-mi sap singură o ieșire În zid. oricine, cel puțin dintre cunoscuți, mi-ar fi râs În față dacă i-aș fi spus că lumea Îmi devenise deodată neîncăpĂtoare, ca un tricou intrat la apă. Nu-mi rămâneau decât anumite frânturi, oaze de infinit, ca, de exemplu, după-amiezele când ai mei dormeau și În casă era liniște și abia apucam să-mi Încheg Șaman 21 câteva fărâme de suflet
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
indice direcția spre locurile de bun augur în pustiul arctic. Trebuia să-mi sap singură o ieșire în zid. Oricine, cel puțin dintre cunoscuți, mi-ar fi râs în față dacă i-aș fi spus că lumea îmi devenise deodată neîncăpătoare, ca un tricou intrat la apă. Nu-mi rămâneau decât anumite frânturi, oaze de infinit, ca, de exemplu, după-amiezele când ai mei dormeau și în casă era liniște și abia apucam să-mi încheg câteva fărâme de suflet la loc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Înalt; din cînd În cînd, sorbea din paharul cu vin alb, se prefăcea, de-abia Își umezea buzele. Avea, poate, de așteptat ceasuri Întregi; vinul era doar un motiv. Localul nu era prea animat la ora aceea, seara trecută fusese neîncăpător, veniseră mulți tineri. Veseli, reținuți, după scurte momente de exuberanță, pentru a nu deranja; unii dintre ei discutau, cu o anume gravitate, lucruri importante, desigur. Un spațiu decent, Thomas s-a bucurat: urmașul său Într-un astfel de loc, seara
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rămână întipărită pe viață în amintirea lui Iustin și a multor persoane apropiate lui prin dragostea ce-i purtau. A fost o zi de succes pentru Laura și echipa de medici care au contribuit la realizarea transplantului. Salonul devenise aproape neîncăpător, contrar regulilor generale de ordine interioară. Cei prezenți priveau și ascultau cu atenție explicațiile doamnelor Maria Popa și Laura Pavelescu, aflate de o parte și de alta a scaunului pe care stătea Iustin, explicații ce se completau reciproc și se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la marginea europei, dar și la marginea „imaginarului colectiv”. numeroase evenimente culturale internaționale fură de altfel organizate la București în aceeași perioadă, tocmai pentru că orașul devenise un cadru mediatic propice. sălile de conferințe și de congrese se dovediră a fi neîncăpătoare și mult prea puține, la fel ca și hotelurile orașului. organizația națiunilor Unite începu să se gîndească serios la „descentralizarea” agențiilor sale și fu propusă în mod oficial mutarea, de la Paris la București, a Departamentului său pentru educație, Știință și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și cu diavolul. Din vremuri de-nceput se-ntrec ei în a fi singuri - și noi venit-am târziu, chiar prea târziu, la un concurs fatal. Când se vor retrage din arenă, rămîne-vom singuri în Singurătate, și pustiurile vor fi neîncăpătoare pentru un salt mortal. Vulgaritatea este o cale de purificare egală extazului - cu condiția să fie suferință. Chinul în gunoi, în murdărie, teroarea-n mahala devin surse mistice - și ești mai aproape de cer când te îneci cu groază într-o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lumea. Iubirea este o aparență intemporală; căci nu se suspendă devenirea în mijlocul vieții? Sânt îmbrățișări, în care timpul e mai absent decât într-un astru mort. Dragostea fiind o întîlnire dureroasă și paradoxală a fericirii cu disperarea, el e prea neîncăpător excesului ei inuman. De aceea, de câte ori te trezești din iubire, pare că ți-a putrezit timpul prin nu mai știu ce inimă. Ceea ce face păcatul superior virtuții este un plus de suferință și de singurătate, pe care nu-l întîlnim
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
elitiste sau entuziasme populare), fie agenți fizici (e.g. corporații economice și grupări politice) - care alcătuiesc smogul invizibil ce răsare, plutește și apune deasupra vieților noastre. Cum altfel vom afla de ce oare existența modernilor târzii este atât de tristă și de neîncăpătoare? Teologia spune lucrurilor pe nume, lăsându-i pe cei din Biserica Laodiceei să se perfecționeze în arta compromisului și a tergiversării. Pentru că are la temelii botezul în apele curăției și în Duhul adevărului, teologia începe cu un denunț al sclaviei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
direcție sau alta. Aproape de Turnul Mitropoliei, câteva femei urcau în genunchi. În locurile unde așezau lumânările mănunchi și aprindeau snopul întreg, se ridica un fum gros care dădea convoiului mai degrabă înfățișarea unui priveghi decât a unui pelerinaj. Biserica era neîncăpătoare, oamenii stăteau în pridvor, dându-se deoparte și întinzându-se să atingă cu mâna veșmântul vreunui episcop care ieșea, cu alai. Cerul era plumburiu și trist, ca un Dumnezeu umilit de rugile suind de pe pământ. — Nu credeam să mai vii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]