484 matches
-
foc - pe dulcea mea mumă n-o cunosc. O, necruțătorule, ce-ai făcut cu ea? Iată enigma, dar a ta e și mai adîncă. Tu nu știi de unde vii, de aceea te crezi increat; și necunoscîndu-ți începutul, te dai drept neînceput. Eu știu despre mine ceea ce tu nu știi despre tine, atotștiutorule! O, duh limpede, există dincolo de tine ceva pentru care toată veșnicia ta nu e decît timp și întreaga ta forță creatoare nu-i decît forță mecanică. Prin tine, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fugă acasă pe alt drum, fără să vadă sau să fie văzută de cineva, fără să audă sau să vorbească cuiva și fără să se uite îndărăt. Unse capul, pieptul și picioarele păpușii cu seu de urs și cu apă neîncepută stoarsă din păr, iar ea se unse pe trup cu lapte de oaie. La miezul nopții, pe lună plină, duse fantoșa lui Zlota la cimitir și se împreună cu ea pe un mormânt proaspăt de trei zile, bolborosind într una vraja
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de o altă viață sau de un "om nou", după cum este vorba de un moment cosmic, biologic ori soteriologic. Din punct de vedere al structurii, "potopul" poate fi comparat cu "botezul", iar ospățul funerar cu stropirea noilor născuți cu apă neîncepută sau cu băile rituale de primăvară, dătătoare de sănătate și de fertilitate. În toate sistemele religioase, Apele își păstrează funcția: pot dezintegra, aboli formele, "spăla păcatele", fiind deopotrivă purificatoare și regeneratoare. Apele precedă Creația și o absorb, neputîndu-și depăși propriul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fugă acasă pe alt drum, fără să vadă sau să fie văzută de cineva, fără să audă sau să vorbească cuiva și fără să se uite îndărăt. Unse capul, pieptul și picioarele păpușii cu seu de urs și cu apă neîncepută stoarsă din păr, iar ea se unse pe trup cu lapte de oaie. La miezul nopții, pe lună plină, duse fantoșa lui Zlota la cimitir și se împreună cu ea pe un mormânt proaspăt de trei zile, bolborosind într una vraja
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
face efectul și, după un moment de slăbiciune, Ippolit prinde puteri. Senzația de greață dispare, pe cerul gurii Îi stăruie Însă un iz de metal coclit. Ippolit mai caută prin maldărul de sticle risipite pe podea, dorind să găsească una neîncepută. Dar unde s-o găsești? Tot ce a fost s-a dus. Berea au băut-o salahorii, iar ce n-au băut au dosit În buzunare și au plecat acasă. Ippolit trase câteva Înjurături, apoi se potoli. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fruntea lui. Ippolit nu-și aducea aminte să fi făcut vreo Învoială cu această creatură care, iată, Începea să-l terorizeze. De spaimă, brigadierul scăpă geanta jos, din care se rostogoliră o mulțime de acte, câteva conserve și o bucată neîncepută de salam. „Gheișa“ Îi Împinse În mână câteva bancnote, după care, tot dezumflându-se și scăzând În proporții, culese salamul de pe pardoseală și se retrase Într-o altă gaură, apărută nu departe de fișet. Un miros ciudat, de chibrit ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
frumoasă, vreau să-mi ierți iubirea care-nvinge, cu-ndrăzneală, metempsihoze grele sub coperți nerepetând destine de cerneală. nu vreau să fugi, ba dimpotrivă, vreau s-adormi visând un zeu ce îți dezgroapă din coasta lumii ziua-n care beau neînceput adâncul tău de apă când mă cuprinde-n brațe printr-un geam deschis la cer de-o arcă pământească. mă caut tot prin suflet, știu că am un vânt schimbat în om să te iubească, primind un semn despărțitor de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fierbinți sătui cu botul ce răspândește duhoare de păr ars prin degetele cu miros de unghii-cenușă și colții înfloriți din hălcile de soare vârcolacii aruncă limbi de jeratic în goliciunea seninului din gropi săpate-n văzduh cu fața pârjolită ulcioarele neîncepute își cască gurile prin care își plâng secunda rădăcinile însetate pe obrajii dogoriți de muncă lacrimi fierbinți lunecă în țărâna care sfârâie de durerea neputinței n-o să mai fie nimic nimic nici hrană pentru ochi doar căderea în genunchi... Crengile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ce se întâmplă la Timișoara, ascultam seara la Europa Liberă, prin oraș erau patrule peste patrule, orice grup mai mare de cinci persoane era repede împrăștiat. Spre prânz am ieșit să mănânc ceva. Bătea un vânt cald, molatic, de primăvară neîncepută. Când m-am apropiat de Librăria Universității, m-am întâlnit cu Lucian Mateș, cu Călin Nemeș și cu Nelu Deac. Erau agitați toți trei. „Stai pe fază, nu mai pleci niciunde. Vin muncitorii de la CUG!” Ne-am rezemat de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care rămâne de pe urma mea. N-am încercat să o sun pe Selina. Am vrut să-i fac o surpriză plăcută. Începută cu răbdare, strângerea bagajului s-a transformat într-o acțiune brutală și haotică. Sub pat am descoperit o sticlă neîncepută de rom - ascunsă acolo, probabil, de Felix - și am început s-o abordez. Am sărit de câteva ori pe capacul geamantanului, după ce, în prealabil, îmi înșurubasem hotărât degetul mare în broasca valizei. La un moment dat m-am trântit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și le primeam ca și cum ierburile, grădina, bulgării de pământ, vițele viei, pruncimea toată de gâze și viermi ai țărânei goneau fulgerește spre mine și mi se prosternau întru slavă și mântuire. Eram umbră de zeu vechi și damf de licoare neîncepută. Astfel și în dimineți ca acestea. Nu mai beau, dar povara de minune este parcă și mai grozavă. Aș pleca în câmp, să privesc ierburile, să înghit depărtările, să mușc din orizontul cu dunga lăptoasă a ceții ridicându-se, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ale contrariilor, de-a plinul și golul și alte asemenea. Existența lor mă fascina cândva. În vremea când citeam scrieri vechi chinezești, când discutam cu fervoare despre preeminența textului. În anii când citeam Biblia și mă lăsam furat de taina Neînceputului început, a Cuvântului ziditor și a tuturor celor ce s-au întâmplat, se întâmplă sau se vor întâmpla pentru că astfel a fost, este și va fi scris. Mă fascinau astfel de goniri ale minții, mă lăsam dus de plutirea gândurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
crâșmele frecventate cândva, să mă așez la o masă și să scriu. Un moft, poate, dar atunci nu aveam timp să mă gândesc la tabieturile scrisului meu de pe vremuri. Pur și simplu aveam dorul de a mă arunca în pagina neîncepută, ca în bețiile de demult. Găsisem, ca într-o mistică a nenorocului, pierduta povestire a prietenului V.V. Era în mine. Mai precis, simțeam că eu sunt în ea. O văzusem aproape, rând cu rând, în dusul molcom al tramvaiului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pretutindeni. Se unduia în liniște pe răsărituri, pe orga culorilor... Lumina din el era Sărbătoare Veșnică. Nici o suflare nu-i umbrea cărările, nici un gând trufaș nu-l prindea. Se ducea în apele vii ale Împărăției sale și se scălda în Neînceput. Odată plăsmui din gând o cocă ce avea în compoziție Iubire, Adevăr, cântec, mireasmă și Cartea Înțelepciunii. O trecu prin Soare ca să crească, o împărți în bucăți și apoi dădu Poruncă spre împlinire: - Să fie gata Gogoșii! Și au fost
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
Când se va plicitisi de frunze, se va putea acoperi de pene....” Bărbia sa se mișcă deasupra mesei. Buzele i se subțiară, În timp ce degetele bătură darabana cu delicatețe În farfurioara de porțelan pe care se aflau două pliculețe de zahăr neîncepute și o linguriță de inox. „Deocamdată Îl vom lăsa să-și facă mendrele, dar la momentul oportun vom acționa În consecință și-i vom veni de hac. Avem noi ac și pentru Oliver, și pentru Bikinsi... „conchise Satanovski, desenînd cu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ultima sută de metri. Ipostaze Ascult murmurul visului, tropotele timpului, zborul gândului, glasul inimii. Aud zgomotele liniștii, șoaptele tăcerii, vaietele fericirii, hohotele bucuriei. Privesc încremenirea valurilor, liniștea furtunii, îmbrățișarea astrelor, dansul ielelor. Iscodesc necuprinsul Universului, neînțelesul haosului, filozofia absurdului, infinitul neînceputului. Vreau să descopăr piatra filozofală a existenței, misterul neființei, sfârșitul infinitului, abisul necuprinsului. Îndemn Copii și tineri, respectați și prețuiți părul alb și înțelepciunea vârstnicilor! Străduiți-vă să le alinați suferințele, neputințele și dramele prin care trec. Aduceți în sufletele
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
-i fiu! Timpul în firimituri Clipele-și scutură praful de pe aripi în grimase purtându-și masca; eu îmi cos speranța de mâneca zilei uzând cuvinte rătăcite-n cerul gurii. Poate vrea timpul să mă irosească învechindu-mă-n pasul lui neînceput. Abil, în vreme se afundă. Nu vrea să-mi vândă nicio fărâmă de secundă. Neobosit, le caută pe cele abandonate să le parcurgă când izgonit va fi-n eternitate. Adun petale de crini M-am așezat la marginea unei secunde
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cereau ajutorul. Descânta de toate: de deochi, de spaimă, de ursită, de blesteme. Când ne îmbolnăveam, mama o chema și pe la noi. Ea își pregătea pe pipăite toate cele necesare într-un ritual desăvârșit. Punea la loc de cinste apa neîncepută, cărbunii aprinși, lingura de aramă și cu ochii închiși ne atingea fruntea , tîmplele, spatele, călcâiele. Simțeam cum mă înfioară mîinile ei reci, osoase și cădeam ca într-un vis nesfârșit în murmurul vorbelor ei: „Ieși deochi din ochi,din tâmplă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Froude avea o imagine foarte limpede despre ceea ce voia să facă: să-și radieze complet din minte viziunea infernului în care fusese ademenit de obiectele acelea vicioase, plutind deasupra apei cu mesajele lor fără sens. Extrase din dulap o sticlă neîncepută de whisky Teachers și se duse cu ea înapoi în birou. Fusese martor la ceva atât de grotesc, atât de neîndoielnic diavolesc, atât de îngrozitor și atât de premonitoriu infernal, că nici el nu mai știa ce să creadă: fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
înțeles și ai suportat toanele și tăcerile mele!... De altfel nici eu nu voi zăbovi mult pe aici acuma. Singurătatea și toate umbrele care rătăcesc aici în aer m-ar neurasteniza complet. Trebuie însă să iau dispoziții pentru muncile încă neîncepute și pentru reparația celor ce se mai pot repara... Cu aceeași brișcă galbenă și cu același Ichim pe capră părăsi Titu și acuma Amara. Ulița era tot pustie, parcă oamenii încă n-ar fi îndrăznit să iasă de prin case
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un bilețel pe care scria "camion". Apoi și-a primit și obiectul: pixul acela ciudat, care pentru noi, obișnuite cu tocurile de la școală, era o minune. Prin corpul de plastic perfect transparent, hexagonal în secțiune, se vedea pasta din interior, neîncepută. Capătul ei era din metal arămiu și în vârf avea o mică bilă gălbuie. Pixul mai avea și un capac ultramarin. Ne-am dus spre locul tras la sorți de Puia. Între timp ne făcuserăm unghii multicolore din petale de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întorc tot dealul pe dos Și să adun acolo toți vracii. Încât bățul rămase acolo, în drum, Iar dimineață, când m-am întors, Văile scăldate în aburi și fum Își dezveleau soarelui rodul frumos. Pe vechile cărări Poveste Pe vremea neîncepută încă, Când aripile-abia stau a se desface, Porni la drum și singur și desculț Ziua de azi cu cea de ieri să-mpace. Fără speranțe, dar cu mare crez, Având doar lungul drum bun sfetnic, Îl apăsa pe suflet un
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Nu mai ajung la cer. Nu- mi mai intră semnul crucii În viteză. Mi s-a rupt pinionul aminului. Lama securii, nu mai subțire decît un himen de fată... Mă pregătesc să Înnebunesc, dar deocamdată mi-e bine... Arunc apă neîncepută peste cămașa de forță În numele tatălui și al fiului și al sfîntului Duh. Doar pinionul aminului este rupt, iar cămașa se brodează de la sine cu sfinți mucenici. Și spun: să zicem că deocamdată mi-e bine, să zicem că de la
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
aleargă, sub sentința remușcării, pe străzile pustii ale orașului. Din cînd În cînd mă Înghiontește durerea În icoanele cu epoleți, unde Dumnezeu plînge-n tranșee. Limba Îmi clămpănește-n gură un cîntec de bun- rămas, cîntec acompaniat de ruperea celebrei și neînceputei ape. Acum Încă se mai poate rosti adevărul, acum cînd sfinților li se pun epoleți În dosul icoanelor. Plimb o oglindă prin fața acestor răcani cu trese de general, cine știe!, poate o răsuflare stingheră mai stăruie printre ei, poate aud
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
erau morții cântecelor mele, chiar dacă nu scriam direct pentru ei, chiar dacă tot timpul părea că scriu despre mine, reveneam mereu la acel document plin de tristețe, răvășitor, în care mai puneam câteva rânduri, încă un copil mort, încă o viață neîncepută. Până la urmă nu am mai folosit această „colecție“ în carte. Copiii mei au rămas acolo, pe hard-ul unui computer vechi, atât de vechi că nu am mai putut salva nimic din el. Și acum copiii aceștia se întorceau cu toții
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]