365 matches
-
în care temperatura se ridică exact la înălțimea așteptărilor. Știa că va sfârși prin a veni aici din clipa în care Daniel pronunțase acele cuvinte în timpul cinei lor catastrofale. Aproape ca și cum ar fi provocat-o, scoțând la iveală toate socotelile neîncheiate. Un nou consorțiu de întreprinzători. Afaceriști învârtiți de prin partea locului. Știi cumva, din întâmplare...? Ei bine, nu știa. Nu știa absolut nimic despre nimeni. Dar erau lucruri pe care le putea afla despre ea însăși. Se plimbă pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cine va schimba. E vorba de prea multe orgolii, de incompetență și de oameni dispuși să se compromită pentru mize mici“, a afirmat Mihai Penescu. Asociația cea mai vehementă în privința modului în care s-a desfășurat programul aferent anului trecut, neîncheiat nici până acum, a fost Federația Editorilor și Difuzorilor de Carte din România (FEDCR). Reprezentanții acesteia au trimis chiar un protest Ministerului Culturii în care își exprimau îndoielile „față de rezultatele evaluării și față de insuficienta transparență cu care MCC a acționat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
răspunde unei probleme de literatură estetică. Istoria episodului despre vis reprezintă o istorie a dezvoltării procedeelor de structurare poetică, care apropie o serie literară de un plan mistic. În vis se creează o relație intuitivă cu un sistem de imagini neîncheiat, organizat în afara omului. Acest material își păstrează o oarecare specificitate, o oarecare independență și autonomie, întrucât izolează, chiar în cadrul unei poetici invocat formale, o direcție metafizică. Visul literar creează întotdeauna o confruntare între două lumi, o tensiune între aparență și
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
după Thomas Mann, care a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură, în 1972. Și care, la fel ca Günter Grass, face din trecutul Germaniei subiectul suprem al operei sale, „decojind“ straturile unei istorii zbuciumate, vinovate și, mai ales, cumva neîncheiate.Metafora cărții, clovnul, este pariul unei conștiințe individuale, dar și personificarea asumată a unei conștiințe colective. Imaginea care predomină (dacă nu, mai bine spus, domină) în Opiniile unui clovn (Editura Polirom, 2007, traducere din limba germană de Petru Forna) e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
mizeria omenirii vine până la urmă din acest înec în cuvinte, din incapacitatea de a ține capul deasupra unui dar pe care, în principiu, am fost construiți pentru a-l putea primi, dar la înălțimea căruia, în istoria noastră de specie neîncheiată, nu am putut fi până acum niciodată. Cum de nu am ajuns să înțelegem că prăbușirea sau salvarea omenirii nu depind până la urmă decât de felul în care vom reuși, ca specie, să ne reglăm raportul cu cuvîntul? Ceea ce numim
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
impresia că Într-adevăr fac ceva. Dar Elya Însuși era doctor. Trăise apelând la asemenea gesturi și acum trebuia să se supună și fără să se plângă. Asta fără Îndoială că avea să o facă. Dar ce era cu socotelile neîncheiate menționate de Elya? Înainte ca peretele vasului să cedeze chiar voia să continue discuția despre Cracovia? Să vorbească despre unchiul Hessid, care măcina mălai și purta melon și jiletcă elegantă? Sammler nu Își amintea de un asemenea personaj. Nu. Elya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scurt, un om care trăia. Sau care fusese retrimis la coadă. Așteptând ceva. Desemnat să descopere anumite lucruri, să condenseze, În opinii succinte, o esență a experienței și din acest motiv, Înzestrat cu anumite puteri magice. Existau, de fapt, socoteli neîncheiate. Dar cum se Încheiau socotelile? Pătrundeam În miezul unui lucru și cumva deveneam convinși că trebuie să Îl ducem la bun sfârșit. Cum? Și din moment ce rezistase - supraviețuise - cu o durere de cap atroce - nu voia să ia la bani mărunți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de mumii scoase la aer din sarcofagele unde fuseseră păstrate vreme de patru mii de ani, care într-o clipă se preschimbă în praf. Un val de surescitare cuprindea, în schimb, femeile, care cântau fiecare în legea ei, cu paltoanele neîncheiate peste decolteul rochiilor de seară, târând fustele lungi prin băltoace, cu pași incerți de dans, un proces propriu stării de beție care declanșează o nouă euforie, înainte de a se lăsa doborâte și epuizate de euforia precedentă. Părea că toți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
am simțit că o menghină moale și tenace se strângea în jurul meu și nu-i puteam scăpa. „Te înșeli, fată dragă - aș fi vrut să-i spun - mortul acesta a murit pentru altă poveste, nu pentru tine, o poveste încă neîncheiată.“ Aș fi vrut să-i spun că era o altă femeie între mine și Jojo, în povestea aceea încă neîncheiată; continuu să tot sar de la o poveste la alta, deoarece continuu să mă învârt în jurul acelei povești și sa fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dragă - aș fi vrut să-i spun - mortul acesta a murit pentru altă poveste, nu pentru tine, o poveste încă neîncheiată.“ Aș fi vrut să-i spun că era o altă femeie între mine și Jojo, în povestea aceea încă neîncheiată; continuu să tot sar de la o poveste la alta, deoarece continuu să mă învârt în jurul acelei povești și sa fug de ea, de parcă ar fi prima zi a fugii mele, de cum aflasem că femeia aceea și Jojo se uniseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Vancea acum patruzeci de ani. Într-o primăvară la fel, pierduse brusc contactul cu pământul și pornise brambura pe străzi și, mai departe, pe câmpuri, sinucis sau ucis în noaptea care a fost n-a fost și tot continua,neobosită, neîncheiată. Dacă i-aș aduna pe toți pacienții lui Marga în noaptea asta, înșirați cu câte o torță în mână, pe coama taluzului, la colector, până la vărsarea în râul rece, negru... printre ei, l-aș descoperi. Da, aș recunoaște unul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
romanizare, populația bèștinașè n-a ajuns sè se romanizeze complet, noi, românii, am rèmas un popor pe jumètate romanizat, un popor neterminat, un popor încremenit într-un fapt istoric neîmplinit, întreaga noastrè istorie stè sub semnul unor acțiuni de izare neîncheiate, romanizare, creștinizare, balcanizare, occidentalizare, bolșevizare, urbanizare, ceaușizare, europenizare, americanizare, internetizare și, de ce nu, șerbanizare, Eu insumi încerc sè șerbanizez Dacia cu articolele mele de presè și cu cèrțile de analizè politicè pe care urmeazè sè le scriu, Dar ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
urmă, să regret nespus. Eram pe deplin convinsă, înainte vreme, că numai logica și radicalismul sunt cea mai bună dovadă de inteligență la om. Acum, sunt întru totul convinsă că doar... Dar vocea i se frânse. Subit, rămânând cu ideea neîncheiată, se prăbuși ca secerată la pământ, scoțând neputincioasă un ultim zgomot gâfâit. Sunetul fu sfâșietor. În sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub picioare. Un întreg iureș de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
revista constănțeană Ex Ponto, nr. 3 (12), anul IV, iulie-septembrie 2006, pp. 108-119). S-a născut pe 13 iunie 1871, la Pitești, în familia unui fruntaș conservator local, aromân cu genealogie aventuroasă, și a unei fiice de boier. Cu studii neîncheiate de medicină la Montpellier, apoi de Litere și Drept la Paris, după ce absolvise un colegiu catolic genevez, s-a „format” în mediile boeme și anarho-simboliste ale Parisului de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Anarhist, boulangist și aventurier „picaresc” acuzat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se pieptene când țara arde. Se vede astfel mai limpede câtă mitocănie, vulgaritate, banal Încenușat, pragmatism veros și, În cele din urmă, câtă lipsă de grație ne Împresoară. Dar azi? Și azi. Hit Paradetc "Hit Parade" Într-o carte (Încă neîncheiată) despre arme și litere am trecut sub forma unei paradări două șiruri de nume, Încercând o parafrază modernă a „catalogului armatelor ahee” din Iliada. În chip de exhortație, spre a ne Îmbărbăta În fața unui subiect atât de viforos, le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În exil francez la Boulogne. Iar dacă luăm În serios ce ne propune Balzac, vom recunoaște că ne aflăm În fața unei Încercări nefinisate de sistematizare a vieții sociale, Într-unul dintre aspectele ei cele mai la modă. Așadar, un manual neîncheiat de elegantologie, scris cu o mână sigură, de adevărat prozator, mai ales când pagina se animă cu o mică poveste, o descriere, un dialog. Iată scena apariției lui Brummell: Este inutil să adaug faptul că Îi datorăm lui Brummell raționamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nespus. Eram pe deplin convinsă, înainte vreme, că numai logica și radicalismul sunt cea mai bună dovadă de inteligență la om. Acum, sunt întru totul convinsă că doar... 188 Rareș Tiron Dar vocea i se frânse. Subit, rămânând cu ideea neîncheiată, se prăbuși ca secerată la pământ, scoțând neputincioasă un ultim zgomot gâfâit. Sunetul fu sfâșietor. În sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub picioare. Un întreg iureș de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lui și nu veți mai ști unul de celălalt. Chiar când veți fi convinsă că nu mai aveți vreo legătură cu el, că nu-i mai puteți face nici rău, nici bine. Veți conta, totuși, mai departe, într-o partidă neîncheiată. — Libertatea muncii, libertatea dragostei, libertatea creației. Frumos, nu ? Pare firesc ca artiștii să devină, prin tot ce sunt și mai ales nu sunt, rebeli. În definitiv, un artist este un precursor sau un întârziat, în afara rândurilor. Nu și-a găsit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Femeia de ieri, bruneta ciudată, delicată și atât de familiară, ca o colegă, cu o mască de sfârșeală și împli nire pe chip. Ceva lubric și matern, deopotrivă. Părul despletit, fusta sucită, fața umedă, palidă, transpirată și o bluză albă, neîncheiată la toți nasturii. De parcă ar fi sărit nepregătită din ascunziș, după somn sau după nesomn sau după, după orice. Sânii se clătinau, goi, aburiți, sub bluza desfăcută. — Mulțumesc. Ai fost cuminte. Nu l-ai provocat. Cuvintele abia se auziră, atât
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a putea să le împodobească asemenea unor regine sau să le arate chipul lui Făt-Frumos. Însă le dă binecuvântarea sa pentru a-și încerca norocul, le încurajează în taină. De ce o face? Fără îndoială, pentru că are ea însăși niște socoteli neîncheiate cu viața. Ca atâtea alte femei din perioada aceea, această muziciană fusese educată după moda veche. Pe când era tânără, simțise că se sufocă în familia sa de țărani și institutori de provincie. Căsătoria sa fusese un eșec. "Trista soție, lăcrimând
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care o împărtășește fără întârziere cu învățătoarea de culoare îl face să uite de "îndelungatul refren de frustrări" pe care îl reprezentaseră flirturile sale. Îmbrățișările erotice împărtășite în Fordul tinerei femei îi alungă din cuget amintirea dureroasă a altor încleștări, neîncheiate și conflictuale de data aceasta, petrecute și ele pe bancheta din spate a unei mașini. Ele alungă amintirea acelor prime întâlniri, amintirea unor "ore petrecute în întregime în încercări de apropiere, un sărut ici, un altul colo, o mână oprind
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sufere uneori la fel de mult ca băieții. Este cazul lui Deanie, eroina filmului din 1961 al lui Elia Kazan, Splendoare în iarbă, a cărui acțiune se derulează în Kansas-ul anilor 1928-1931. Tânăra eroină (Natalie Wood) plătește foarte scump pentru flirtul său neîncheiat cu Bud (Warren Beatty). Tinerii sunt profund îndrăgostiți unul de celălalt, însă Bud, "exasperat" de castitatea lui Deanie, sfârșește prin a se îndepărta de ea și a ieși cu alte fete, care "știu cum stau lucrurile". Este mai mult decât
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
continuă mișcare. Un lucru e sigur, și anume că termenul flirt, urmând noțiunilor de cochetărie, badinaj sau galanterie, a căzut mai mult sau mai puțin în desuetudine. Atunci când este folosit, el nu mai înseamnă "joc ambiguu", sau cel puțin incert, neîncheiat, ca în intervalul dintre Belle Époque și anii '60, ci "aventură de-o seară, legătură superficială". Această ultimă extensie a cuvântului, care și-a demonstrat totuși elasticitatea de-a lungul întregului secol, nu este inocentă. Ea indică faptul că o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
îl împiedică să se stingă sau să ardă casa. II Dar cum le-am dobîndit? Iată ce trebuie să înțelegem noi acum. Și în acest punct îl voi urma pe Freud. Dar ceea ce a scris asupra acestui subiect a rămas neîncheiat. Voi fi deci obligat să îi continui indicațiile. Numai că mai întîi va trebui să le filtrez, pentru a le spori precizia. Și o voi face ținînd seama de continuitatea dintre noțiunea de identificare și aceea de imitație, continuitate pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și Elena Vlădăreanu (Pagini, Timpul, 2002). Nu-i așa că amîndouă scriu de parcă s-ar fi vorbit? IV. 3.3. Autoficțiuni dionisiace Nu toate autoficțiunile sînt crude, violente, subîntinse de un mesaj social, de revolte ale memoriei, de travalii de doliu neîncheiate, dominate de pulsiuni blocate. Nu toate autoficțiunile sînt terapeutice. Pe celelalte le numim apolinice, moștenitoarele ficțiunilor de dragoste În care personajele nu vin să epateze burghezul prin comportamente iconoclaste. Există, totuși, o abisalitate a personajului feminin În literatura franceză, deconstruită
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]