1,317 matches
-
în școli „cum să-l citim” pe Eminescu, astfel încât să-l „introducem” cu grijă pe ascultător în odaia Cătălinei, să-i nu distorsionăm acea imagine eminesciană de ...copilă naivă, ...pe cât de ușor coruptibilă de un „Cătălin” șiret, pe atât de neîncrezătoare în sinceritatea stranie a Geniului, deși chiar ea își dorea defapt, în subconștient, să fie „luminată” și iubită sincer de o astfel de Creatură. Apoi citindu-i ascultătorului, trebuie să-l „luăm” cu noi la plimbare printre aștri, către Stăpânul
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
o anumită libertate de mișcare, să nu se simtă strâmtorat. Și când merg la oraș, nu uit să cumpăr și pentru el oase, șorici și ce mai găsesc pe la măcelării. Dacă-i ofer mâncare gătită, de fiecare dată se apropie neîncrezător, miroase fără nici un pic de entuziasm, de parcă mi-ar face un favor deosebit, după care se retrage tactic, dând din cap de parcă ar spune: - Eu sunt câine serios, nu mănânc așa ceva. - De ce mă jignești măi? Eu cum mănânc și tu
NUMAI ÎNTREBĂRI, CAP.11 de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351071_a_352400]
-
o anumită libertate de mișcare, să nu se simtă strâmtorat. Și când merg la oraș, nu uit să cumpăr și pentru el oase, șorici și ce mai găsesc pe la măcelării. Dacă-i ofer mâncare gătită, de fiecare dată se apropie neîncrezător, miroase fără nici un pic de entuziasm, de parcă mi-ar face un favor deosebit, după care se retrage tactic, dând din cap de parcă ar spune: - Eu sunt câine serios, nu mănânc așa ceva. - De ce mă jignești măi? Eu cum mănânc și tu
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
clare ca lumina zilei... - Și ce legătură are asta, cu ce aveai tu să-mi spui pân'la capăt? - Păi, are, are multă legătură. Pentru c-am făcut prinsoare c-am să le demonstrez practic înțelegerea cuvântului... - Când, cum !?... întreabă neîncrezător Vică al Crinului. Credea că mă laud și-atunci m-am decis pe loc și i-am zis: în noaptea asta! - Nu-ntrerupe, vere Pană!. Apoi ne-am luat iar cu vorba și timpul a trecut, soră-mea Tia era
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
de radio. A găsit Radio Vocea Evangheliei și i-au plăcut foarte mult emisiunile "Cu brațele deschise"si "Vieți transformate". Din emisiunea "Cu brațele deschise"se documenta din punct de vedere teologic, iar la "Vieți transformate"ramanea uimit și cam neîncrezător că oamenii se mai pot schimba în bine. A decis să meargă la biserică, dar soția l-a atenționat: Până acum te-am împărțit cu munca și cariera ta, iar acum vrei să te mai și pocăiești? Ne despărțim!"În
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356495_a_357824]
-
o anumită libertate de mișcare, să nu se simtă strâmtorat. Și când merg la oraș, nu uit să cumpăr și pentru el oase, șorici și ce mai găsesc pe la măcelării. Dacă-i ofer mâncare gătită, de fiecare dată se apropie neîncrezător, miroase fără nici un pic de entuziasm, de parcă mi-ar face un favor deosebit, după care se retrage tactic, dând din cap de parcă ar spune: - Eu sunt câine serios, nu mănânc așa ceva. - De ce mă jignești măi? Eu cum mănânc și tu
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 11 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355777_a_357106]
-
ai facultate. Te orientezi acolo. Nu te-a mai chemat la birou, între patru ochi, până acum?! - Nu, niciodată... La angajare și... - Lasă aia. Ai doi ani aici și nu te-a tras de limbă? a insistat el, privind-o neîncrezător. - Nu, despre ce trebuia să... - Nu știu. Gata, du-te! Mariana a cuprins cu privirea toate mesele ce le avea în primire. Nu erau probleme, dar a observat că șeful de sală numise un coleg care se afla deja gata
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
gata, cu o cafeluță bună și ai timp să te odihnești și dumneata până atunci, a calmat-o doctorul, zâmbind șăgalnic. - El bea numai cafea fără cofeină. - Cum adică? Ce cafea nu are cofeină? Nu se poate, s-a arătat neîncrezătoare, Rodica. - Poate că are, răspunse Anca, dar fiind în amestec cu extras de iarbă ori ciupercă, e considerată ca fiind cea mai bună. Se spune că este o minune în tratamentele naturiste... - Ei, lasă-mă! a exclamat Rodica foarte contrariată
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
NU-I OARE UN MIRACOL? Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu-i oare un miracol sublim că sunt convins că nu mai e obstacol ce nu poate fi-nvins? Eu, neîncrezătorul, de-o vreme simt intens că pot ca viitorul să îl inund cu sens . Nu îmi mai este teamă și viața o înfrunt fără s-o iau în seamă când mă privește crunt. De-o vreme nu-mi mai pasă
NU-I OARE UN MIRACOL? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354947_a_356276]
-
și locuiau cam 5-6 familii acolo la fermă, în câmp. După ce i s-a spus cum să-i ureze Lăcrămioara a fost îmbrăcată gros și trimisă pur și simplu afară cu clopoțelul care părea a fi acum singurul ei prieten. Neîncrezătoare, porni prin zăpadă către prima ușă la care locuia Mărioara, moldoveanca ce avea o fetiță de doi anișori. A fost primită frumos cu dulciuri și bunăvoință de gazdă. Mărioara scria o scrisoare mamei sale și ca să-i poată arăta și
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]
-
spatele pentru a-și ridica și încheia pantalonii și cureaua. Parcă uitase de femeia ce-i oferise trupul său. S-a speriat de țipătul scurt și ascuțit scăpat de ea. Olga se aplecase să-și ridice haina de piele. Privea neîncrezătoare pământul înghețat, dar curat. Din stratul de zăpada pe care haina a fost întinsă, nu mai era nici urmă! Cu toate că temperatura era de minus cinci-șase grade Celsius... Drumul spre casă a fost parcurs în tăcere. El, încordat la volan, ea
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
L‑a oprit învățătoarea pe ulița principală. - Îmi pare rău, nea Vasile, dar trebuie să stăm serios de vorbă. - Apăi, dacă trebuie, să stăm, tovarășa! Despre ce‑i vorba? - Nu v‑a spus băiatul să veniți la școală? a întrebat neîncrezătoare învățătoarea. - Păi o fi spus Ioanei, dar dacă ea a fost cu treabă, ca toate muierile... Da’ce? Face copilu’ prostii, ori nu învață? a întrebat Vasile bănuitor și încrâncenat. - Ar fi bine să vă arăt catalogul, să‑i vedeți
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
În dreptul ferestrei, lângă un lămâi decorativ, un cearceaf pe alocuri ud pare să înfășoare din cap până în picioare o statuie din acelea pe care le dezvelește primarul prin parcuri. A cui o fi că dimineață nu era aici? Se apropie neîncrezătoare, o înțeapă cu umbrela și o simte moale. O dată, de două ori. Până când aceasta face o voltă neașteptată cu dreapta ridicată ca pentru o lovitură de kendo arătându-și dinții. - Ha, să nu dai că îți scot ochii! Zâmbet larg
VALENTIN ŞI VALENTINA de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356634_a_357963]
-
pantofi aurii. În spatele ei, Peter Pan, cum se prezentase, rânjea mândru de el. Părea nefiresc în pantalonii scurți, cu șosetele desperecheate, una roșie alta galbenă. El observă nedumerirea ei. - E un secret. Vino cu mine! îi intinse mâna. Îl privi neîncrezătoare. Ceva nedefinit o îndemna să-i apuce degetele și el o strânse cu putere! - Nu-ți fie teamă, esti cu mine! - Mare scofală! mormăi neconvinsă. Băiatul bătu din picior și o ușă se deschise în perete. Tabloul de basm, o
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
care mi-a creditat cele câteva gânduri de-a lungul paginilor și cu scuza că nu toate i-au răsplătit curiozitatea, nici exigența sau înzestrarea intelectuală, am să mă opresc, într-un oarecare final, la “Stratosphere”! Îl “ciuguleam” cu priviri neîncrezătoare și pizmașe de la ferastra camerei de la “Circu-Circus” și boscorodeam și eu ca țăranul lui Preda silișteanul, mormăiam și-mi spuneam că neapărat o să-l ating cu palmele, poate, ziceam, e castelul din visul Consânzenei noastre, a Albei ca Zăpada și
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
puțin să ne tragem și noi sufletu', după care ne-apucăm de săpat. Tre' să eliberăm galeria cât mai repejor. Ăia de afară, noi de-aici. Să verificăm dacă avem târnăcoapele și lopețile întregi și-i dăm bătaie!” Eu mai neîncrezător „Bre, da' dacă ăștia de-afară nu știu de noi? Poate s-o apuca de săpat după ce-o să vadă că n-am ieșit noi din tură” „Băi, țigane, am treizeci și cinci de ani vechime în mina asta. Crezi tu, că
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
că astfel pot trage la răspundere pe cei ca noi... Legislația romană e iadul pe pământ în astfel de cazuri. Îți jur, e mai bine să nu intri în ochii justiției romane. Și acum cine știe ce va mai fi... -Prostii! spuse neîncrezătoare Irodiada. Iisus și vagabonzii lui sunt de domeniul trecutului daca la asta te referi. Săptămâna viitoare totul va fi dat uitării, precum afacerea cu Botezătorul. Mulți au spus atunci că urgia va cădea pe capul nostru... Ei uite că n-
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369829_a_371158]
-
să-ți spun... - Aha, înțeleg! Nu am de unde ști, dar intuiam... - Ai pierdut ceva rarisim, pentru că, nu-ți vine să crezi, sunt sigur, a avut și timp să plângă după tine, frate! - Ei, nici chiar așa! exclamă Eugen, cu adevărat neîncrezător. - Pe onoarea mea! Cred că tocmai din cauza asta s-a dăruit cu disperare... Femeia te iubește cu adevărat ori te dorește nebunește, pentru că nu ai răspuns chemării ei. Altfel nici eu nu o înțeleg, crede-mă! - Măi, frate, stai așa
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
și pe el, dar acum ne interesează Baraba, spuse Maydan. -Ce ne vei face acum negustorule? întrebă din nou Matan. -Vă voi elibera! Ce aș putea să vă fac? răspunse acesta calm. Cei doi perși se priviră nedumeriți și oarecum neîncrezători. -Ceva îmi spune că nu te vei ține de cuvânt, replică Maydan. -Ba mă voi ține de cuvânt perșilor. Vă voi elibera! Acum însă trebuie să vorbim. Cei doi se priviră mirați gândindu-se la ce fel de eliberare se
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
o vedenie. ,,Nu te teme Hasim, ceea ce vezi și auzi nu sunt niște plăsmuiri vrăjitorești! Acel Iisus care a fost răstignit de Pesah este fiul lui Dumnezeu, așa după cum a spus-o chiar el”. -Dormi cu ușile descuiate, Hasim? întrebă neîncrezător procuratorul. -Vedeți!? Aici e aici, căci ușile erau încuiate mărite procurator. Nu pot să-mi dau seama cum a intrat și a ieșit bătrânul... Apoi am mai vorbit puțin cu el, după care bătrânul mi-a urat rămas bun și
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
de serviciu... Nu partenere, nu mă trage în capcană! Lasă-mă în ale mele! -Nu-i nici un risc, dar dacă așa vrei vorbesc numai eu... -Sunt obligat să anunț CCS-ul în cazul ăsta... -Păi chiar te rog! -Atunci vorbește! spuse neîncrezător Shantal Perlyn. Sunt gata de raport la primul avertisment primit de la CCS! Ca să nu mai zic că ultima generație de nanoroboți citește și gândurile, deci ceea ce vorbești ... -Vorbești fără să știi. Chiar am un program care îi ține în ceață
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
atunci, aceste manifestări, au fost atent studiate de psihosociologi, deoarece ele afectau dramatic fundamentele normalității sociale și, a fost găsit remediul! Au fost înființate, la sugestia cercetătorilor dar și cu voință politică, cluburile: Zâmbiți, zâmbiți! (Surriez, surriez, varianta franceză, pentru neîncrezători). În aceste cluburi, oamenii erau învățați să considere zâmbetul un factor sine qua non al comunicării interumane. Prin urmare făceau exerciții de a se adresa unii altora, rostind mai ales banalități, în orice condiții, cu zâmbetul pe buze. Exista chiar
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369412_a_370741]
-
la noi dacă se întâmplă ceva acolo. Continuă acum fiule! spuse Șaraf. -Acolo m-a întâmpinat bătrânul acela cu toiag în mână. Nu știu cine era, dar arăta ca un proroc. -Cine ți-a spus că era proroc? întrebă unul dintre bărbați, neîncrezător. -A spus doar că arăta ca un proroc, îi lămuri pe toți, un altul. -Lăsați acum această zarvă, spuse cineva. Vorbește copile! Copilul îi privi cu nedumerire. Toți erau acum treji și priveau către dânsul. -Mi-a spus că învățătorul Iisus
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369513_a_370842]
-
ca pe o scenă, sub ocrotirea destinului care încrucișează drumurile celor ce se atrag, să se întâlnească. Nici pentru mine nu e consfințită într-un nu absolut, întâlnirea cu artista. Aș fi apăsat de o inconsolabilă întristare dacă aș fi neîncrezător în bijutierul ancestral al împăcării cu sine, care este timpul. Până în ziua aceasta, aflu de la interpretul Fuego că a avut un spectacol la Marșenița și a fost primit și așezat la masă de frații artistei, în satul ei natal. Povestirile
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
de ei și, gesticulând haotic, începu să povestească ceva. Nimeni nu părea să îl asculte, toți păreau depășiți de situație. - Pe ăștia îi știu! exclamă Daniel. I-am mai văzut undeva și nu îmi amintesc unde. - Pe bune? întrebă Inu neîncrezător. Unde să îi fi văzut? Crezi că ai vreo tangență cu cercurile lor? - Eu nu, răspunse Daniel. Se pare că ei au ceva în cercul nostru. Ce? Încă nu știu, dar o să aflu. - Eu sper să nu le mai văd
SHARP, O ÎNTRUCHIPARE A MINŢII? de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353308_a_354637]