440 matches
-
și Clocociovul, care, fiind bântuite de boala cholerei, nu le-am putut aduna, fiind răspândite pe la câmpuri depărtate"302. Alți participanți mărunți sau mai puțin implicați în evenimentele din vara anului 1848, spre a scăpa de prigoana represiunii, care urmărea neîndurător pe cei vinovați sau presupuși vinovați, au căutat să se disculpe, invocând greutățile pricinuite de epidemia de holeră. Astfel, negustorul Petruță Cladoveanu din Cerneți, membru al Gărzii naționale, arăta la "tacrirul" din 13/25 decembrie 1848 că, "pă acea vreme
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
aproape permanent înregistrate acolo. Ce era de făcut? Măsura la care, prin tradiție, se apela din capul locului era instituirea carantinelor, carantine terestre și carantine maritime, ca principal mijloc de a bara contagiunea. Încă din vremurile în care făcea ravagii neîndurătoarea ciumă, întreruperea totală a circulației persoanelor și mărfurilor păruse a fi soluția fără greș a problemei înlăturării marilor molime. Dar de vreun sfert de secol, prestigiul care păruse de nezdruncinat al instituției carantinale începea să fie obiect de discuție în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
eram sclavul lor, dar dacă și eu sunt la fel de rău ca și ei, atunci nu le mai sunt sclav, chiar dacă mi-s picioarele înlănțuite și gura mută. Căldura asta mă face să-mi pierd mințile, deșertul țipă jur-împrejur sub lumina neîndurătoare, iar de el, de celălalt, de dumnezeul milei, căruia e deajuns să-i rostesc numele pentru a mă cutremura de scârbă, mă lepăd, căci acum îl cunosc. El visa și voia să mintă, i-au tăiat limba pentru ca să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în care existăm...și timpul O călătorie! Asta ne propune Vasilica Ilie odată cu acest volum... Dar ce înseamnă de fapt o călătorie, mai ales una lirică? Înseamnă, în primul rând, derelicțiunea, abandonul, fuga, și, mai apoi, întoarcerea în lumea ostilă, neîndurătoare, tot așa cum Ghilgameș se întoarce acasă, fără să se lase îngrozită de destinul care o sperie, de drumul existențial dramatic al omului. Pe drumul acesta, timpul are consistență, nimic nu se întâmplă, totul are rost. Mi-ar plăcea să beau
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
hulpave. Fără zelul nemăsurat al cozilor de topor, ocupanții străini nu pot îngenunchea un popor. Niciodată istoria nu începe cu dacă... Unele popoare știu cum să gâdile istoria la tălpi. Uneori arta creditează istoria cu argumente. Istoria este tragică și neîndurătoare. Orice iluzie, în această privință, se pedepsește conform tradițiilor în vigoare. Comunismul trebuie analizat științific, nu pamfletar. Istoria este săpată în piatră. Și în obiceiuri. Mulți dintre noi nu lăsăm nici o dâră pe nisipul istoriei. Și nebunii sunt atleți ai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sexuale promiscue, asemenea păsărilor și animalelor, pentru a evita dezastrele și moartea”. Autoritățile confucianiste ofensate au intervenit pentru a desființa aceste mișcări. Reprezentanții regimului comunist care au venit la putere în China în 1949 s-au dovedit a fi la fel de neîndurători și cruzi ca și predecesorii lor confucianiști. Într-un articol care datează din 2 noiembrie 1950, ziarul comunist Glorious Daily News reportează că „nerușinații conducători desfrânați” organizau „concursuri de frumusețe” pentru adeptele mișcării și le „obligau” pe acestea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Sufletul care a crezut că ai cele mai inocente intenții față de Celălalt, la fel cum avea Celălalt față de toți ceilalți din lumea aceasta a noastră. Durerea mea Durerea mea Un blestem aruncat asupra oricărui zeu care răsplătește cu cel mai neîndurător bir al său această bunătate sufletească. Dă-ne voie să blestemăm orice societate nedreaptă și strâmbă care alege să pedepsească această bunătate socotind-o o slăbiciune și care scaldă această magnifică esență În cinism și mârșăvie, preferându-le cunoașterii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
scrie Culianu. Mai precis, "spiritul nostru științific modern s-a născut ca o muscă apteră care, în marile vârtejuri ale istoriei din secolul al XVI-lea, a avut norocul de a trece neobservată și de a nu fi eliminată de neîndurătoarea selecție naturală. Aceasta lovi atât de tare științele Renașterii, încât le răpi orice șansă de redresare"163. Reforma protestantă a creat toate premisele posibile științei moderne. Ea a adus cu sine o cenzură a imaginarului colectiv care, în Renaștere, se
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Norinaga (1730-1801), erudit japonez, În Încercarea amplă a perioadei Tokugawa (16031868) de a descoperi originile si specificul local al culturii japoneze. El poate fi apropiat de compasiunea pentru fragilitatea si vremelnicia tuturor lucrurilor, de tandrețea cu care le Înțelegem soarta neîndurătoare și le resimțim suferința, desemnat În simțirea europeană de expresia lui Virgiliu lacrimae rerum. Mono no aware este deci atestată ca o valoare care surprinde specificul firii și culturii japoneze de a comunica direct (nemediat prin limbaj), prin empatie sau
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
din rîu este acoperit și aproape anulat de hărmălaia-n care trenul de marfă Își face numărul. Și totuși, el mărturisește sensibil trecerea În adevăratul ei Înțeles, faptul că toate se petrec și se trec și sînt antrenate În vîrtejul neîndurător al timpului. Ferice de cel care, sustrăgîndu-se uriașului trafic de mărfuri, se poate lăsa sedus de amețeala frunzelor. Lumini și umbre lumini și umbre - un evantai se strînge ...se deschide Lumini și umbre este o sintagmă care surprinde vremea Însorită
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
războinici, cei plecați departe, suferă de dorul de acasă, iar cei împresurați în casa lor, troienii, sunt pradă neliniștii și spaimei și bântuiți de viziunea dezastrului care-i pândește, a măcelului și a spulberării și a batjocurii și a robiei neîndurătoare. În jurul Troiei, epopeea arată, în răsfrângerea tuturor oglinzilor ei, chipul cetăților înfrânte, pustiite și incendiate. Și apoi moartea: atâtea morți, atâția morți și ruguri și cenușă, atâtea morți timpurii, câteva ilustre, multe, foarte multe întrevăzute doar în fulgerarea unei lovituri
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să-l ocrotească, și el îl făcuse ceea ce era, iubindu-l din adâncul inimii; acum n-ar rămâne fără Ahile nici dacă zeii i-ar reda tinerețea și puterea. Îl roagă să-și astâmpere mânia, să nu aibă o inimă neîndurătoare, să se lase înduplecat și să ierte așa cum până și zeii iartă, îmbunați de rugi și ofrande. Nu l ar ruga dacă propunerile lui Agamemnon n-ar fi pe deplin mulțumitoare, dacă nu i-ar fi trimis soli de vază
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Agamemnon, le primește cu o nobilă detașare, fără nici o grabă. Și, chiar în închipuire, refuză, în numele unor valori mai înalte, cele mai fabuloase daruri și răscumpărări. Iar cu adevărat îndurători nu sunt decât aceia a căror mare putere îi face neîndurători. Cum spune chiar el, Ahile, câtă vreme nu l-a schimbat moartea lui Patrocles, nu s-a arătat bucuros să ucidă din simplă cruzime. Ani lungi s-a mulțumit să-și vândă prizonierii sau să ceară și să primească o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
războinici, cei plecați departe, suferă de dorul de acasă, iar cei împresurați în casa lor, troienii, sunt pradă neliniștii și spaimei și bântuiți de viziunea dezastrului care-i pândește, a măcelului și a spulberării și a batjocurii și a robiei neîndurătoare. În jurul Troiei, epopeea arată, în răsfrângerea tuturor oglinzilor ei, chipul cetăților înfrânte, pustiite și incendiate. Și apoi moartea: atâtea morți, atâția morți și ruguri și cenușă, atâtea morți timpurii, câteva ilustre, multe, foarte multe întrevăzute doar în fulgerarea unei lovituri
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
să-l ocrotească, și el îl făcuse ceea ce era, iubindu-l din adâncul inimii; acum n-ar rămâne fără Ahile nici dacă zeii i-ar reda tinerețea și puterea. Îl roagă să-și astâmpere mânia, să nu aibă o inimă neîndurătoare, să se lase înduplecat și să ierte așa cum până și zeii iartă, îmbunați de rugi și ofrande. Nu l ar ruga dacă propunerile lui Agamemnon n-ar fi pe deplin mulțumitoare, dacă nu i-ar fi trimis soli de vază
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Agamemnon, le primește cu o nobilă detașare, fără nici o grabă. Și, chiar în închipuire, refuză, în numele unor valori mai înalte, cele mai fabuloase daruri și răscumpărări. Iar cu adevărat îndurători nu sunt decât aceia a căror mare putere îi face neîndurători. Cum spune chiar el, Ahile, câtă vreme nu l-a schimbat moartea lui Patrocles, nu s-a arătat bucuros să ucidă din simplă cruzime. Ani lungi s-a mulțumit să-și vândă prizonierii sau să ceară și să primească o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
-mă cu voi!” (1880); „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei nălțam visători la steaua Singurătății. Când deodată răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Pânîn fund băui voluptatea morții Neîndurătoare, ... Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă” (1882). Cine era Eminescu la începutul anului 1874, când punea înaintea formalității unui doctorat în filozofia germană interesul național, care-i cerea cu totul altceva
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Valea Nilului, a satelor de cultivatori dintre Tigru și Eufrat și ceva mai târziu, a celor din văile Indusului și Fluviului Galben. În acest lung stadiu, începuturile pierzându-se în noaptea timpurilor, ființa umană s-a luptat cu o natură neîndurătoare: cataclisme, frig, secete, animale devoratoare..., s-a luptat cu uitarea și a supraviețuit fructificând resursele spiritului. Și-a făurit unelte din piatră, os, silex, mai târziu din metale, cărora la un moment dat le va adăuga scrisul pictografic și ideografic
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și nimic. Despre el se poate afirma cu îndreptățire că are vocația comicului, care se verifică prin "capacitatea de a surprinde ridicolul chiar și la ființa iubită"69. Comedia sa nu este insolentă și injurioasă, pentru că, așa cum observa Șerban Cioculescu, "neîndurător în critica sa, Caragiale îmbină maliția crudă cu urbanitatea aleasă"70, ceea ce o face și mai antipatică, și mai greu de suportat. Caragiale recurge frecvent la ironie, la acea modalitate subtilă de a critica elegant, dar incisiv, preferând violenței, disimularea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
făurești în închipuire. Apropiindu-te de el n-ai să mai vezi un "înger" în trup, care se hrănește mai mult cu cuvântul lui Dumnezeu, ci un biet om asudând "pe calea sfințeniei" prin legi mânăstirești și firești, unele mai neîndurătoare ca altele. După cum, apropiiindu-te de poetul favorit, n-ai să vezi un individ purtând o liră în brațe și hrănindu-se cu stele și cu vise, ci un muritor ca oricare, ducând grija chiriei și a stomacului și a orei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
jocului, Ce-ai acolo?! se adresează Pedagogul aspru lui Cristian, pe mine ignorându-mă, și băiatul îi întinde tremurător poza, Pedagogul o ia și-o umbră de tristețe îi trece peste chip, apoi această umbră dispare făcând loc unei expresii neîndurătoare, Nu-i un om rău Pedagogul! Dimpotrivă, și cu atât mai mult îl respectăm cu toții, dar orice greșeală te costa prietenia lui, la început e prieten cu toți băieții, apoi pe rând unii îi pierd prietenia din cauza unor greșeli repetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fereastră, care fereastră dă tocmai înspre poarta de la intrare! Am văzut-o strecurându-și mâna printre drugii de fier și căutând cu pricepere cheia din cutia poștală, a deschis cu gesturi încete poarta și Ursu, un câine mare și lățos, neîndurător cu străinii i-a ieșit fericit în întâmpinare, Aida l-a îmbrățișat tandru, neținând seama de hainele ei elegante în care parcă toată primăvara nedecisă de afară își prinsese loc, nu mă pricep la îmbrăcămintea feminină și până s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
observe nimic, își ia rămas bun de la el, îl salut și eu în treacăt, firește copilul se face că nu vede salutul meu, și eu îl înțeleg prea bine, Aida iese pe ușa dormitorului de băieți, lăsând în urma ei același neîndurător parfum și-un suflet de copil neobișnuit încă cu imperiul simțurilor, de parcă eu aș fi?! E îndrăgostit de tine! îi șoptesc aproape de urechea ei fierbinte, Cine?! uimită?! Rareș?! acesta e numele copilului, Da! N-ai cum să înțelegi, Theo, Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fiind pe rând când unul când celălalt și totuși în același timp amândoi, fiind eu însumi Theo mă las purtat pe sus de focul iute al dorinței mele de a ajunge cât mai repede la femeia ce m-a luat neîndurătoare de lângă Maica Domnului, și-n calea mea se deschide totul, cad pe rând fulgerător toate stavilele, gata să-l primesc pe bărbatul de deasupra mea, având el însuși deasupra lui pe Maica Domnului, nu-i pot vedea chipul de lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ne ridicăm de la masă, dar ce faci? întreabă copilul Daniel, nerăbdător de a începe cât mai repede lucrul în biserică, Aș vrea să mă lași singur astăzi, am ceva de terminat! Daniel își ridică ochii spre el rugător, dar privirea neîndurătoare, întunecată a lui Theo îmi stinge pe buze rugămintea încă neformulată de a mă accepta în preajma lui chiar dacă nu pictează în biserică, îl urmăresc, a intrat totuși cu cutia de vopsele în biserică, ce vrea să facă oare cum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]