2,506 matches
-
său omul ci interesele celor care o conduc. Nicolae Manolescu remarca și pe bună dreptate că „după orice revoluție urmează o contrarevoluție” iar în 1990 restaurația a învins. Vechea nomenclatură comunistă din eșaloanele doi și trei (cu funcții anterioare mai neînsemnate) a reușit să monopolizeze puterea și economia țării, înlăturând pe mulți oameni devotați schimbărilor în bine necesare României. Procesul comunismului n-a mai avut loc dar s-a bârfit copios pe seama lui și a celor care l-au cerut. Au
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
într-un viitor mai bun pentru națiunea noastră. Autodenigrarea din trecut pare a fi opera premeditată a unui aparat de diversiune sau un gest de condamnare a pasivității românilor sub regimurile totalitare. România este în fapt o țară mică, destul de neînsemnată pe harta lumii (motiv pentru care destui nu știu unde se află!). O țară care are nevoie de ajutorul Occidentului la fel ca și în trecut. Totuși, facem caz prea mult de neputința noastră. Nu avem o motivație suficient de puternică și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Agricultura și turismul sunt și ele sectoare importante. Nivelul de trai depinde în mare măsură și de prețul produselor alimentare. Deci trebuie sprijinit sectorul agricol și cel zootehnic printr-o altfel de politică decât cea precedentă (a subvențiilor și cupoanelor neînsemnate în fapt ca valoare). Se pot acorda facilități și credite pe termen lung iar utilajele pot fi închiriate în sistem “leasing”. Ar putea fi sprijinit chiar și agroturismul prin oferirea consultanței și publicității necesare. Privatizarea întreprinderilor agricole de stat (câte
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
viața mea mai fericită. Descoperisem o țară în care oamenii se tratau cu respect și prețuiau alte valori decât ideea de a se îmbogăți cu orice preț, care îi domină pe toți la noi acasă. Mă simțeam, într-un fel, neînsemnată. Tot ce era legat de propria-mi țară părea atât de banal și superficial în comparație cu ceea ce îmi era dat să întâlnesc în Africa. Oamenii de aici sufereau și majoritatea aveau foarte puțin, dar aveau sentimentele acelea minunate unii față de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
regina frumuseții o fată atât de înaltă și importantă? Probabil că un eveniment ca acesta era o metaforă frapantă a nedreptăților vieții. Adesea cei puternici, cei strălucitori, cei sărbătoriți îi dau la o parte fără teamă de urmări pe cei neînsemnați și timorați. Parcă dubița albă în parcarea din spatele clădirilor administrative și se uită în jurul ei. Trecea pe lângă universitate în fiecare zi și îi era cunoscută din vedere mulțimea de clădiri albe, umbrite împrăștiate de-a lungul celor câteva sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și ieșeau, zburînd cu repeziciune și desăvîrșită siguranță, familii Întregi de corbi-de-mare. Își spuse, cu o logică Întărită de libertatea mișcărilor și de viteza pe care acestea o căpătau În venirile și plecările lor, că de fapt caverna interioară, În pofida neînsemnatei intrări, al cărei diametru nu depășea doi metri, trebuia să ajungă la niște dimensiuni deloc de neglijat, pricină pentru care chiar În acea după-amiază căută să coboare pînă la ea și, cu toate că i se păruse din cale-afară de riscant, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un loc extrem de plăcut, foarte asemănător „căminului” pe care nu-l avusese niciodată, știind că acolo, afară, doi oameni lucrau pentru el și trăiau Într-o permanentă tensiune, răpuși de teamă. Se simțea puternic. Pentru prima oară cineva era mai neînsemnat decît el, iar asta era o senzație nouă și minunată, pentru că nu avusese niciodată ocazia să poruncească nimănui să facă nimic, iar acum o făcea, și ceilalți nu crîcneau. Și era ceva cu adevărat măreț să se furișeze prin coclaurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și mai mult oamenii, Îndepărtîndu-i de mal pe musafirii nepoftiți. Insula Hood, refugiul de odinioară al păsărilor marine, Începea să se transforme Într-un loc important, pe care lumea avea să Învețe să-l respecte, temîndu-se de el. Încercă puterea neînsemnatei sale baterii private și Îl amuză să constate panica pe care o provocau exploziile În rîndurile coloniei de fregate, albatroși, pelicani și corbi-de-mare, care Își luară imediat zborul, Îngroziți, acoperind cerul cu croncănitul și găinațul lor. Era ceva măreț să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și adăugă "poftim, spune ce ai de spus, hai, poftim". Mihai Mihail își potrivi cravata, lăsă să se înțeleagă că-și adună gîndurile, că rostirea lui Cantacuzino îl clătinase totuși în echilibrul pe care îl are orice șef, oricît de neînsemnat ar părea el, tuși să-și dreagă vocea, era o recuzită ieftină, dar în general eficace, și începu cu un ton foarte jos și foarte scăzut, așa încît să-l oblige pe colocutor să fie preocupat de ceea ce spune: "Excelență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui Haas fiind În primul rând rabinii și moraliștii din chiar consiliul editorial.) Întâmplarea care ne interesează și pe care o vom relata succint nu prea are tangențe cu doctrina filosofică a lui Ben Hass și oricât ar părea de neînsemnată În sine tot se trag unele Învățăminte, Întrucât este pus În discuție un complicat sistem de valori, căci, dacă vreți, este vorba despre o povestioară moralizatoare. În anul 1892 Ben Haas, care deja purta titulatura de Maestru, va Întâlni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
făcu semn să se așeze, împreună cu Chimé din Farepíti și Vetéa Pitó, toți trei mândri nevoie mare. Ați fost foarte curajoși, spuse. Și mi-ați amintit o lecție pe care-o uitasem: în clipele dificile, trebuie acceptat și cel mai neînsemnat ajutor, trebuie ascultat și cel mai umil sfat... Zâmbi cu afecțiune. Că premiu pentru efortul vostru, vă permit să asistați la deliberările Consiliului. Dar nu sunt decât niște copii!... încerca să protesteze Roonuí-Roonuí, însă o privire severă și autoritara a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Marea Perla Neagră nu era decât un simbol, care își pierduse o mare parte din valoare odată ce trecuse prin mâinile sălbaticilor. În plus, oricât de mare ar fi fost o perla, ea nu era decât un biet obiect vulgar și neînsemnat în fața frumosului clopot, care îi fascina pe toți cei de pe catamaran. Aceștia aproape că îl venerau, deși, în același timp, îl detestau. Nimeni nu putea rezista tentației de a-l face să sune, însă pe toți îi deranja când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu apatia vieții în acel loc, unde nu era absolut nimic de făcut. Majoritatea bătrânilor marinari iubesc această monotonie, care ajunge să se transforme într-un ritual cu atat mai îndrăgit cu cât este mai minuțios, cu mii de sarcini neînsemnate care sunt executate aproape automat, dar care dovedesc că aceasta a fost meseria aleasă și că trebuie dusă la capăt cu meticulozitate. Calcularea poziției, a vitezei și a derivei, studierea schimbărilor mării și ale cerului, verificarea fiecărui detaliu al navei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
venit să-și ia la revedere. Se întorceau la Timișoara. Începea școala. Prima zi de școală a cam dat-o peste cap. Noile colege, dezinvolte și bine dezvoltate, adevărate domnișoare, au făcut-o să se simtă dureros de mică și neînsemnată. Adevărat zbir și atotputernic stăpânitor în cuibul intim al familiei, în sala de clasă Luana își pierdu glasul. Băieții înalți, proaspăt bărbieriți, lipsiți de orice inhibare, se cocoțaseră pe bănci și aruncau spre grupurile de fete ocheade îndrăznețe. Mara, intrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
coastă, vântul era răcoros, Îndulcit de blândețea ploii care stătea să cadă. Lovită de lumina soarelui strecurat printre nori, marea arăta pe alocuri senină, pe alocuri sumbră și misterioasă. Lucrul acesta era firesc În Perdo, unde până și cea mai neînsemnată schimbare a vremii poate să ducă la transformarea Înfățișării insulei. Când soarele e În Înaltul cerului și de neclintit, suspiciunea că ar putea ploua ar părea ridicolă, dar la vreme ploioasă, când apa mustește de pretutindeni, pare că nici soarele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Răsunau cimbale, gonguri, clopoței și mai cu seamă ropotele tobelor, care se Înălțau și coborau fără Încetare. Au apărut personaje fantastice, urlând cu sălbăticie de după niște Înspăimântătoare măști demonice. Karl nici nu clipea, de teamă să nu piardă cel mai neînsemnat amănunt. Avea aerul unui rătăcit, neajutorat, care pășise Într-o lume necunoscută, unde nimic n-avea Înțeles, unde devenea iarăși copil. Margaret a resimțit dintr-odată un lucru pe care nu-l mai cunoscuse. Mai târziu a Încercat să deslușească
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
făcuse apariția pe ușa bucătăriei cu o tavă cu mâncare. Margaret l-a privit pe Adam cum mănâncă și a bucurat-o nespus să-l vadă hrănit. Tot mai auzea ultima lui Întrebare și Îi amintea o mulțime de Întâmplări neînsemnate care ar fi putut determina vreun răspuns. Da, se iubiseră. Sau, nu, doar unul Îl iubise pe celălalt. Sau nu fusese niciodată ușor! Karl avea dreptate, fuseseră multe altele mai arzătoare de luat În seamă decât iubirea. Seara a adus
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a răspuns În indoneziană. — Margaret Bates, sunt onorată să vă cunosc. De fapt, nu răspunsese În indoneziana standard, ci În puți nul pe care-l știa din javaneză. Se zicea că pe Sukarno nu putea să-l surprindă nimeni, dar neînsemnata ei replică fusese suficientă să-l facă să ridice o sprânceană mirată și să Încline ușor din cap. Ea era Încântată. și, Înainte ca el să deschidă gura, ea a continuat, știind bine că nu vorbește cu ezitările manifestate de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aici. De fapt, chiar În centrul orașului. La hotelul Java. Asta arată că asemenea Întâmplări se pot petrece oriunde. E trist că În ultimul timp pe străzile din Jakarta e multă agitație. Trebuie să luăm totul În serios, oricât de neînsemnat ar părea. — Atunci, unde se află președintele? Asta Înseamnă că nu-l pot vedea azi? A zâmbit, de data aceasta fără să se mai Încrunte. — Îmi pare rău, dar este... reținut. Ea i-a Întors jumătatea de zâmbet și jumătatea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
poate ceva mai mult, dar parcă Îi umpluse toată canavaua adolescenței, astfel Încât, ori de câte ori se gândea la copilăria ei, tot ce-și amintea era că fuseseră atâtea și-atâtea lucruri de oferit și de primit. Poate că asta venea odată cu vârsta, neînsemnatele Întâmplări ale tinereții capătau o dimensiune exagerată. „Să n-ai niciodată, dar niciodată Încredere În memorie, pentru că nu-ți oferă niciodată ce dorești“, obișnuia să-i spună maică-sa. „Când te Întorci spre ea căutând mângâiere, nu dai decât de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fiind cu dificultate suportat. Ea a văzut în el un bărbat cu tâmplele cochet albite, tipul de bărbat la care visa. O clipă se întrebă dacă în viitorul apropiat nu va avea chelie, dar, nu, nu exista nici cel mai neînsemnat semn, arăta foarte bine împădurit și foarte trainic. Fana a insistat mult ca la următoarea întâlnire s-o aducă cu ea și pe Ela nici nu-și punea problema să nu existe o întâlnire următoare și confruntarea cu fetița blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jur nu mai vedeam nimic. Îmi ziceam totuși: ,,Trebuie să-i salvez măcar pe ceilalți. Cu ce sunt ei vinovați? De ce să plătească ei cu moartea neascultarea fratelui lor?” Între cer și pământ se vedea poate un punct negru din ce în ce mai neînsemnat, dar acolo era inima unei mame disperate care încredințase cerului o parte din viața ei, dar lăsase pământului o alta la fel de dragă, la fel de scumpă. Proiect didactic 4. Subiectul: Compoziții pe baza unui text literar cunoscut: Puiul, de I.Al.Brătescu-Voinești
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe care domnul Aștilean Îi purta doar la ocazii speciale Împreună cu un sacou Steilmann și o cravată de mătase naturală. Un polițist zelos aflat În apropiere l-a plesnit pe Edu exact peste bot, limitând În acest fel pagubele, oricum neînsemnate față de foloasele ceremoniei ce tocmai se Încheia: pașnic, cordial, Într-o notă de reculegere chiar, firească Într-un stat de drept. 40. Ajan așezase geamantanul În portbagaj și acum aștepta răbdător sfârșitul ultimului tur pe care Cain Îl dădea pieței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui Dracula. Nu știam cine sunt. Nu știam unde mă aflu. Simplu. Înfricoșător. Am strâns din dinți și m-am răsucit pe călcâie. Am măturat de trei ori cu privirea dormitorul, atingând și explorând cu ochii fiecare lucru comun și neînsemnat și nerecunoscând absolut nici unul. Am încercat aceeași manevră în gând. Am închis ochii, mi-am scormonit mintea, am orbecăit prin întuneric după conturul vreunui lucru familiar. Dar peste tot nu erau decât pânze de păianjen și umbre; nici acolo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o raită prin împrejurimi în jeepul galben. De obicei nu mergeam nicăieri în mod special, deși într-o săptămână am ajuns taman până la malul mării. În tot acest timp, am început să-mi dezvolt niște parametri, să alcătuiesc o existență neînsemnată, dar perfect logică, o mică și ordonată grădină a minții - flori, iarbă cu margarete și-un gărduleț alb -, un timbru poștal de control în kilometri și kilometri de ținut mlăștinos pustiu. Am început să-mi creez o ființă lăuntrică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]