11,252 matches
-
a picior, a crac rotund scos pe geam în văzu-ntregei lumi, mișcîndu-se nesfîrșit, trenul făcînd lent o curbură, minute și iar minute, ca-ntr-un orgasm de adio. Acea mînă-picior mi-a răvășit mult timp gîndurile, era un dar neașteptat, nu credeam că așa, deodată, se poate arăta unui om, printr-un gest de altfel obișnuit, atîta secretă sexualitate. Pentru că, repet, senzația a fost că-și flutură piciorul ei divin, iar fluturarea asta nepermisă a durat pînă cînd nu l-
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
în vise, încît te izbește ca un val la trezire... o mulcomie asemănătoare m-a potopit într-o vară cînd l-am cunoscut pe Ungaretti... plimbîndu-ne aproape fără de-o vorbă de-a lungul apei... firesc de tîrziu șoptind pe neașteptate... ^ce seară fără de mîine^... și-am înțeles atunci, că necunoscutul tot prin neînsemnat și necunoscuți își înscrie răsuflarea în vreme, pe potriva trecătoarelor lumi mînuite pesemne de oameni abia băgați în seamă... în stare a răsturna, ori a înlătura la un
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
o amploare inimaginabilă. Aparate de toate modelele începuseră să apară iar programele se diversificau și își îmbunătățeau necontenit calitatea, înfățișând mișcarea culturală și politică a vremii. Aparatul cu galenă, atât de modest în anii de început, căpătase dimensiuni și forme neașteptate. Unele arătau ca niște mobile prețioase în apartamente. Emisiunile de la postul de radio România deveniseră o forță, cum spuneam, fiind din ce în ce mai mult ascultate. Minunea de a capta într-o secundă un concert, o conferință, o piesă de teatru, o știre
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
cunosc efectul Lucian Raicu, mi se fîlfîie de cum ajung la el: prin tristețe, prin deznădejde, prin ratare, mi-e indiferent! * Uneori însă. Ca acum (țuică, bere, țuică), mai cred că nu-i pierdut chiar totul. Cine știe ce har mă pocnește pe neașteptate! Dar, lucid, îmi dau seama că, întotdeauna, harul nu te pocnește pe neașteptate, ci pe așteptate. Pe așteptate. Aici e aici! * Nimic nu se face fără inimă. Totul trebuie trecut prin dragostea sau ura mea. Spun banalități, dar banală e
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
prin deznădejde, prin ratare, mi-e indiferent! * Uneori însă. Ca acum (țuică, bere, țuică), mai cred că nu-i pierdut chiar totul. Cine știe ce har mă pocnește pe neașteptate! Dar, lucid, îmi dau seama că, întotdeauna, harul nu te pocnește pe neașteptate, ci pe așteptate. Pe așteptate. Aici e aici! * Nimic nu se face fără inimă. Totul trebuie trecut prin dragostea sau ura mea. Spun banalități, dar banală e și o sârmă întinsă, într-o după-amiază de toamnă, pe care fîlfîie rufe
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
servieta într-un colț, veni să-i strângă mâna, declarându-i direct că era pe cale să li se întâmple o mare porcărie. “E de rău, tată socrule”, ridică el glasul revoltat. “Tâmpiții ăștia vor să ne ia casa!...” “Adică cum?!...” Neașteptata veste îl făcu pe Stelian să încremenească. El așteptă zadarnic să i se spună că nu auzise bine ce spusese ginerele său și își privi fiica stăruitor. Dar Eleonora arăta și ea la fel de tulburată și nu îndrăznea să spună nimic
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
și prin aducerea în discuție a problemelor complexe ale culturii, literaturii și limbii române, ca o experiență colectivă, personală și conștient elaborată, în fond: orientările deduse din irupția anului 1989, meditațiile istorice și realitatea brutală a peisajului, prielnic celor mai neașteptate și vii dezacorduri și acorduri, privitoare la însumarea dreptului judecării marilor personalități, a literaturii din perioada comunismului, a denaturării scriitorilor noștri celor mai valoroși, a revistelor literare, a integrării diasporei. De remarcat și de reținut participarea auditoriului, relevantă prin cadențele
La Onești și la Tescani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13487_a_14812]
-
După glasul ce se rupe În așchii tot mai Mărunte, Și iarna ce vine din urmă, Negreșit vine! Truda aceasta a Trupului frumos De a luci - O cumpănă fermecată... Sudoarea nu se Deosebește de lună, Încet culcatul în iarbă Și neașteptata osteneală A brațelor Fiind prea mult, Ca pentru hoțul de cai Desfăcutul pripoanelor. Cu toată nerăbdarea lui, Răsuflarea tot se rupe - O tulpină fragedă. * Plângere - Sarea părăsindu-și muntele, Trupurile moi Scoase la iveală de incendiu, Din cochilii, Din crisalide
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
sălășluiește, știută sau neștiută, mărturisită sau nemărturisită nostalgia perioadei interbelice. Împovărat de grijile traiului cotidian, cu mintea aiurea, poți trece zilnic pe lîngă locurile în care s-a scris istoria fără să simți nici cea mai mică tresărire, pentru ca, pe neașteptate, niște acorduri din trecut, auzite la un post de radio, sau vreo fotografie de epocă, cu un imobil familiar, dar pus parcă într-un context straniu, să-ți umple sufletul cu o emoție greu de exprimat în cuvinte. Diabolizat, din
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
de Sorana Gurian. Fie și într-o formă indirectă, menționînd o activitate "bolșevică" în etapa ieșeană, articolul din "Moldova" pare să adeverească în parte declarațiile tardive ale celei urmărite de poliție. O infirmare vine însă din alt loc, cu totul neașteptat, dar, la urma urmei, cel mai "autorizat". În "Luptătorul", organ al Comitetului Județean Ilfov al Partidului Comunist din România, la 25 septembrie 1944, la rubrica Demascări, apare fără semnătură nota O năpîrcă primejdioasă: Sorana Gurian, care, dată fiind raritatea periodicului
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
și o ajutau colegii de redacție. În 1938, o vedem cu o garsonieră elegantă în str. Edgar Quinet, pentru ca în 1939 s-o găsim instalată, cu tot confortul, într-o garsonieră din Bd. Brătianu, în blocul Bretania. Secretul căpătuirii sale neașteptate a fost multă vreme păstrat cu strictețe, pentru ca în cele din urmă să se afle că are strînse relații cu un anume Max Obler, director al Casei de filme germane «Avia-Film» și unul din cei mai primejdioși agenți ai Gestapoului
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
ÎN CĂUTAREA PURGATORIULUI Caut dracii și îngerii știu mai bine ce caut o fac cu frenezie răsturnând pietrele scormonind prin tufișuri și mai departe pe sub fustele florăreselor caut nechemând o vreme în ajutor pe nimeni dar tăind mai apoi pe neașteptate drumul trecătorilor: Unde? Mutra mea răvășită îi bagă pe unii în spital pe alții-i vindecă de onanie caut pe lumea asta Purgatoriul. E limpede că există mirosul lui se simte la anumite ore din zi răzbate și-n vis
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
a strecurării pe furiș în sala de cinematograf apăruse izbitor de asemănător în cartea de debut a lui Tudor Țopa, Încercarea scriitorului (1975). De aceea cred în infinita fascinație a acestor cărți care te îmbie permanent la jocuri cât mai neașteptate, la detectivisme de tot soiul, incitante și deloc gratuite. Cartea are, așadar, toate ingredientele specifice: amestecul parșiv de autentic și de ficțiune, spirit inventiv, ironie, umor, arta portretului, simțul observației, eleganța stilului, iar fragmentul sărutului din cinematograf cu Clara, femeia
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
În limba laponilor din Suedia există neobișnuit de multe cuvinte pentru a denumi zăpada, felul ei de a se lipi de pământ, de a străluci, de a se întuneca, de a cădea, de a dansa, de a se învolbura pe neașteptate, de a se deplasa în spirale, săgeți, cercuri și zig-zaguri, felul ei de a-i orbi pe oameni, de a ascunde săniile și pe câinii polari, felul ei de a se fofila în cele mai ascunse unghiuri ale pământului, apoi
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
expuși ghiocei rari și într-un loc special "Gigantul" din Anglia, G. Elwesii, după numele cultivatorului său. Era multă forfotă și zumzăit, ca într-un stup de albine. Îmi era greu să respir și îmi era frică de un atac neașteptat de tuse. Ghioceii stăteau tăcuți și nemișcați în coșuri de nuiele frumos împletite și în vase de ceramică azurii. În preajma florilor, oamenii făceau planuri de viitor schimbând cunoștințe botanice. O bună parte din oaspeți erau tineri în vizită de studiu
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
Prezentă cu traduceri în reviste și antologii în Anglia, Germania, S.U.A., Suedia, Ungaria, Rusia, Polonia. Nicolae Manolescu Mi-e teamă de tine, aprilie!" Acest vers ciudat din Elegia V s-a dovedit premonitor: Mariana Marin a plecat dintre noi, pe neașteptate, în ultima zi din martie. N-a mai apucat luna de care se temea. Tocmai împlinise 47 de ani. Era bolnavă, dar nu se plîngea. Ultimele dăți cînd am văzut-o, în redacția revistei noastre, era de o veselie debordantă
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
Naratorul îmbrățișează implicit valorile liberale burgheze, bunăoară dreptul sacrosanct la proprietatea individuală, pe care-l reafir-mă chiar în mijlocul jocului său cu umbrele prin refuzul de a renunța la moștenirea pe care unchiul Petraș i-a lăsat-o printr-un capriciu neașteptat, în favoarea tatălui său, cum ar dori acesta, figură de tranziție între autoritarismul paternalist tradițional și lumea modernă (simbolizată prin instituția la care lucrează, Banca Națională). Pe aceeași linie, manifestările patologice ale modernității, prin religiile seculare și revoluționare contrarii ale socialismului
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
acestei poeme pentru ca atunci cînd nisipul va arde cu flăcări înalt vineții să poată fi jucată la zaruri și cîștigată numai de cel ce știe să piardă asumîndu-și înfrîngerea (cum o victorie vîndută) ca pe un dar. Valea cealaltă Pe neașteptate își simți trupul cum un stîlp de gheață în flăcări zguduit între foc și friguri înțelegea însă că nu dor de casă putea fi ci un altul pe care nu-l mai simțise pînă aici dorul de valea cealaltă de
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
ajunge să-i cunoască pe cei ce pînă la urmă le vor închina Cetatea dar nu oricum ci numai din greșeala lor fiindcă deși au luptat lupta cea bună pînă la capăt vederea lor a slăbit darul profeției pierzîndu-l Pe neașteptate își simți trupul stîlp de gheață în flăcări zguduit între foc și friguri și porni îndărăt cel mic dintre cei mici era deja treaz și-l căuta la ieșirea din cort încălțat în sandalele lui ascunse cu grijă sub piatra
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
două etaje din blocurile bucureștene), fără ascensor. Ajungi sus gîfîind, ca telefonistul din Desculț în parc. Pe lungul drum al scării către etajele de sus, ai însă o consolare: să admiri balustradele jugendstil, una mai frumoasă ca alta, cu șerpuiri neașteptate, care mai de care mai decorative, de parcă toate clădirile s-ar fi înscris la un concurs de balustrade. Hei, coșar, coșar! Asupra unui singur lucru a ținut să mă prevină gazda mea, la sosire: să am grijă, că vine Rauchfangkehrer-ul
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
al Vienei este cafeneaua. Să tot șezi, sorbind o cafea adevărată. Toate gazetele de azi îți stau la dispoziție, pe stativ, mai frumos ca la Biblioteca Academiei. Viena te face să-ți descoperi, neapărat, un ascuns fond biedermeier. O întîlnire neașteptată Domnul Leopold este, probabil, unul dintre cei mai bogați oameni din Viena. Ani în șir a tot colecționat tablouri ale lui Egon Schiele (pe care, practic, el l-a impus), Gerstl, Kokoschka, Klimt și, recent, a deschis un muzeu ultramodern
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
urmă trebuie completate de cititor, după puterile și gusturile lui) etc. În ce privește construcția naratorului, Mateiu I. Caragiale folosește un procedeu original și elegant (folosit îndeobște în construcția narațiunii, mai ales în nuvelă, cînd o mare surpriză, care aruncă o lumină neașteptată asupra întregii narațiuni, se produce în final, uneori chiar în ultima frază sau chiar în ultimul cuvînt). Naratorul din Remember este de-a lungul povestirii creditabil - în ciuda sau poate în virtutea confuziilor posibile între realitate și vis, între percepție și halucinație
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
înainte cu două săptămîni, însoțită de guvernantă, scoțînd-o din arșița capitalei. M-am integrat cu rapiditate în atmosfera familiei mele numeroase, în care fetița mea Milena se simțea alintată, fiind înconjurată de frații mei mai mici, care animau jocurile, cu neașteptate acțiuni copilărești, inventate spre plăcerea micei lor nepoțele. Planul unei călătorii la stațiunea aflată cam la 20 km de orașul Sibiu, pe care o înfățișasem domnului Lovinescu, se topise în atmosfera casei părintești. Mi-am amintit de ea în clipa
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
spre oraș. Ascultam trapul cailor și priveam cum se derula liziera verde a pădurii. Lovinescu părea cufundat în peisajul foșnitor al Dumbrăvii, fiind preocupat de o idee care se ivise deodată în mintea sa. Se întoarse spre mine, cu totul neașteptat, așezînd mîna lui albă, cu degetele frumos îngrijite, pe mîna mea odihnită pe canapeaua de piele a trăsurii și rosti: - Îți amintești dictonul latin pe care l-ai învățat în primele clase de liceu?, mă întrebă, ca un profesor care
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
-o spre el, ca pe un imens fluture de lumină, care se pierdu în depărtare. Acum la vîrsta de aproape 93 de ani, din adîncul memoriei mele, care spre mirarea mea a înviat cu o forță de evocare trezită pe neașteptate, a răsărit amintirea acelei călătorii pe care am reconstituit-o verbal și cu ușurință, exact așa cum ea s-a desfășurat înainte cu peste 65 de ani, săvîrșită într-un elan de tinerețe, stîrnit cu naivă îndrăzneală de către mine și pe
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]