308 matches
-
al lui Hrușciov amenința indirect să-i submineze autoritatea. Într-un efort de întărire a poziției în țară, Dej a hotărât să înceapă cooperarea externă cu toate statele, indiferent de sistemul economico-politic, atâta vreme cât erau recunoscute principiile egalității internaționale și ale neamestecului în afacerile interne. Această politică a dus între altele, și la strângerea legăturilor cu Republica Populară Chineză, care era de asemenea promotoare a autodeterminării naționale. În 1954, Gheorghiu-Dej a demisionat din funcția de Prim secretar al Comitetului Central al partidului
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
instituțională a Bisericii Ortodoxe din Albania. În același an, episcopul Anastasios a fost numit și înscăunat de către sinodul Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol și cu aprobarea clerului albanez drept arhiepiscop al Albaniei. Conducerea politică a Albaniei, care actualmente afirmă și garantează neamestecul statului în viața comunităților religioase, a recunoscut această numire. În iulie 1992 a avut loc ceremonia de înscăunare a noului mitropolit și preluarea oficială a atribuțiilor legate de această responsabilitate. Conducerea spirituală a Bisericii Orthodoxe din Albania revine Arhiepiscopului Tiranei
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Român în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale”, anunța o reorientare a conducerii comuniste de la București în raport cu Uniunea Sovietică. Declarația enunța principiile călăuzitoare care trebuiau să stea la baza raporturilor dintre partidele comuniste: egalitatea în drepturi, neamestecul în treburile interne, dreptul exclusiv al fiecărui partid de a-și rezolva problemele politice și organizatorice. Deși Declarația din aprilie 1964 anunța o poziție de independență față de U.R.S.S., resorturile ei erau în realitate altele. După moartea lui Stalin, după
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]
-
a lui Mao Zedong. Iugoslavia a semnat doar manifestul pentru pace. La 13 martie 1958, Tito a publicat un document care conținea orientările majore ale Partidului Comunist Iugoslav și principiile pe care se axa în relațiile dintre țările socialiste-egalitate și neamestec în treburile interne. Nemulțumirea URSS și Chinei a fost mare, anulând creditele promise Iugoslaviei anul anterior. Mao nu contestase autoritatea URSS până în 1957. După moartea lu Stalin, Mao îl susținea vehement pe Hrușciov. Dar încerca să-i influențeze politică externă
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale”, care însemna o reorientare publică a guvernanților de la București în raport cu Moscova. Documentul exprima poziția României în conflictul chino-sovietic și formula principiile care trebuiau să stea la baza raporturilor dintre partidele comuniste: egalitatea în drepturi, neamestecul în treburile interne, dreptul exclusiv al fiecărui partid de a-și rezolva problemele politice și organizatorice. În consecință, Declarația sublinia că nu există și nu poate exista un „partid părinte și cu un partid fiu, partide superioare și partide subordonate
Planul Valev () [Corola-website/Science/316147_a_317476]
-
devenit extrem de tensionată. În ianuarie, conducerea sovietică a oferit Georgiei, Armeniei și Azerbaidjanului o formă de alianță împotriva armatelor albe din sudul Rusiei și din Caucaz. Guvernul RD Georgia a refuzat orice alianță militară, păstrându-și politica de neutralitate și neamestec, dar a sugerat inițierea negocierilor privind relațiile dintre țări în speranța că va obține recunoașterea independenței Georgiei de către Moscova. Liderii ruși au criticat agresiv respingerea alianței de către georgieni, iar comuniștii localnici au organizat proteste antiguvernamentale, care s-au încheiat fără
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
statelor moderne. În Dicționarul explicativ al limbii române găsim următoarea definiție a laicității : „Mișcare anticlericala, de sorginte iluminista, susținând independența de gândire și acțiune față de autoritatea ecleziastica care se manifestă cu preponderenta de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Astăzi, principiul neamestecului ierarhiei ecleziastice în treburile civile este împărtășit chiar și de Biserică”. Mișcarea de transformare inițiată de Atatürk a fost de o extraordinară complexitate, marcând o ruptură radicală cu trecutul. În propriile sale cuvinte : "Inkılab" (revoluție sau reformism) , în afară de înțelesul imediat
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
domenio divina", "Ad parlamentum regi", solicită clerului din Anglia să renunțe la bogăția lumească și la puterea politică și să se întoarcă la viața modestă și morală. De asemenea a susținut ideea secularizării averilor ecleziastice, desființarea excepțiilor fiscale pentru cler, neamestecul clerului în problemele civile și supunerea clerului față de monarhie. Ca urmare a activității sale, se constituie mișcarea "lollarzilor", care urmărea modificarea stării sociale existente și care a devenit o adevărată forță revoluționară în secolul al XV-lea. Spre deosebire de Anglia, în
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]